Un politician abil reuşeşte să speculeze orice eveniment pentru a-şi creşte notorietatea, notorietate pe care la finele unei campanii electorale o converteşte în voturi. O dramă personală, atacul unui urs, un eveniment meteo extrem, mai nou şi privatizarea unei companii de stat reprezintă tot atâtea ocazii de a trage ceva "cenuşă" electorală pe turta personală.
Mult mai abil decât ar putea bănui adversarii săi politici, Dan Diaconescu a reuşit să facă din privatizarea Oltchim o tribună de la care el să se adreseze poporului pe care îl clamează pe toate drumurile şi în toate ocaziile. O tribună care i-a permis să facă spectacol, domeniul în care s-a antrenat ani de zile la televiziunea personală. Marea găselniţă a reprezentat-o faptul că a identificat oportunitatea care să-i permită să se exprime public nu doar de la televiziunea sa, aflată într-un uşor recul, ci să fie prezent pe ecranele tuturor televiziunilor naţionale în porţii generoase. Faptul că "televiziunea poporului" s-a aflat în luna august pe locul 19 în topul audienţelor, iar în luna iulie pe poziţia a 15-a nu reprezenta un semnal foarte încurajator pentru viitoarele campanii electorale. În luna septembrie, lucrurile s-au schimbat în totalitate, Dan Diaconescu e prezent la mai toate televiziunile din top 20, mai puţin la cele care difuzează telenovele şi desene animate. Situaţia se prezintă la fel şi în imensul spaţiu al internetului. Nu există site autohton serios care să nu conţină o fotografie şi un titlu cu Dan Diaconescu. Chiar dacă nu şi-au dorit, televiziunile mogulilor şi cea publică au contribuit din plin la redesenarea graficelor sondajelor de opinie, în care un partid aflat în afara Parlamentului vine tare din urmă şi ameninţă poziţiile celor două mari alianţe, USL şi ARD.
Publicitate din greu pentru "viitorul preşedinte" şi pentru partidul său. Cât a costat? Chiar Dan Diaconescu a dezvăluit când a intrat în "afacere": "Caietul de sarcini este de 20.000 de lei şi îl plătesc eu din banii mei şi garanţia de 130.000 de euro, bani pe care îi vom aduna foarte repede de la telespectatorii noştri. Şi apoi o să cumpar cu patru milioane de euro ceva ce face de fapt 8 miliarde de euro". Ulterior preţul a crescut, dar în ecuaţie a intrat şi un partener strategic, care, teoretic, va suporta grosul cheltuielilor.
De altfel strategia lui Dan Diaconescu s-a dovedit câştigătoare, din toate punctele de vedere, motiv pentru care acesta a lăsat să se înţeleagă că va participa şi la alte privatizări. Că lucrurile pot scăpa uşor de sub control, e deja o altă chestiune, dar pe termen scurt planul a fost pus în aplicare magistral.
Există şi un revers al medaliei, când treburile devin foarte serioase, cum s-a întâmplat în cazul Oltchim. Câştigând licitaţia, Dan Diaconescu e forţat să depăşească stadiul declaraţiilor şi să pună în practică bunele intenţii clamate în ultimii ani. În joc, deja, este soarta a mii de salariaţi şi a rudelor acestora, votanţi serioşi, un eşec, nedorit de nimeni, putând spulbera toată construcţia clădită până acum mai mult pe vorbe.