POLONIA: Principalul sindicat din educaţie consideră că politizarea şi salariile mici au provocat exodul profesorilor

Sistemul de învăţământ din Polonia suferă consecinţele exodului profesorilor, care ştiu că pot obţine salarii mai bune de la alte locuri de muncă şi refuză să predea în şcoli politizate de influenţa guvernului naţionalist, a acuzat astăzi principalul sindicat din acest sector, transmite EFE, potrivit Agerpres.

"După estimările noastre, în Polonia lipsesc circa 20.000 de profesori. În mod paradoxal, situaţia este mai gravă în oraşele mari pentru că piaţa muncii îi 'absoarbe' mai uşor. Este mai greu să renunţi (la locul de muncă) în satele sau oraşele mici unde uneori şcoala este singurul angajator, aşa că profesorii nu au alternativă", a declarat pentru agenţia de presă spaniolă Slawomir Broniarz, preşedintele Sindicatului Profesorilor Polonezi (ZNP), cel mai mare din sistemul de învăţământ polonez.

Broniarz a menţionat că datele sale cu privire la numărul ridicat de posturi vacante provin de la birourile locale ale ZNP, care au acces la documentele de planificare şcolară. "Pe baza acestora ştiu că exodul profesorilor este foarte ridicat şi că mulţi (dintre cei rămaşi în sistem - n.r.) sunt nevoiţi să facă ore suplimentare", a adăugat el.

Potrivit legii poloneze, profesorilor li se pot impune ore suplimentare cu până la un sfert în plus faţă de programul lor normal. Broniarz spune că doar predarea la clasă reprezintă între 29 şi 32 de ore pe săptămână. "Aceasta înseamnă că un profesor petrece 6 ore pe zi doar în clasă. Dar el trebuie să se pregătească pentru aceste ore şi majoritatea profesorilor predau mai mult de o materie", explică el.

Cu toate că numărul orelor predate se reflectă în salariu, munca în exces îi afectează atât pe profesori, cât şi calitatea activităţii lor.

În opinia sa, cea mai mare problemă o reprezintă finanţarea şcolilor. Salariul de bază al unui profesor este de 4.300 de zloţi (circa 910 euro), însă Ministerul Educaţiei a anunţat că guvernul va negocia creşteri de salarii pentru a ţine pasul cu inflaţia prognozată (circa 7,8%) în bugetul pentru anul 2023.

Totuşi, Broniarz este de părere că o astfel de creştere nu va fi suficientă şi că următorii ani vor fi catastrofali pentru sistemul de învăţământ din cauza breşei care se produce la nivelul generaţiilor. "Există o generaţie pierdută în educaţie. Vârsta medie a profesorilor este de 50 de ani", explică el.

Broniarz mai atrage atenţia că politizarea sistemului de învăţământ, mai mare decât în timpul guvernelor precedente, este un alt element care îi descurajează pe cetăţeni să urmeze această carieră.

"Şcolile s-au transformat în instituţii menite să obţină obiective politice pentru partidul de guvernământ. Nu spun că nu se întâmpla şi înainte, însă acum este cât se poate de evident", adaugă el.

Din septembrie, guvernul condus de partidul Lege şi Justiţie (PiS, ultranaţionalist) va introduce o nouă materie pentru învăţământul secundar denumită Istorie şi Prezent, care se presupune că ar trebui să ducă la o mai bună cunoaştere a istoriei poloneze de către tineri, dar care a provocat deja polemici.

Deocamdată, Ministerul Educaţiei a acceptat un manual al istoricului Wojciech Roszkowski, fost deputat PiS. Criticii evidenţiază, între altele, că în acest manual copiii concepuţi in vitro sunt comparaţi cu produsele de laborator.

După 23 august, sindicatele vor analiza dacă vor declanşa o grevă a profesorilor. Broniarz se declară pesimist şi aminteşte de protestele din 2019, cele mai importante de după 1993.

"Potrivit legii, angajatorul nu este obligat să plătească salariul dacă se face grevă. În 2019, ZNP a putut să-şi compenseze membrii afiliaţi cu 3,5 milioane de zloţi, plus alte 8 milioane suplimentare (în total, circa 2,4 milioane de euro) dintr-o strângere de fonduri. Pentru a compensa (acum) toate pierderile ar fi nevoie de circa 230 de milioane de zloţi (circa 49 de milioane de euro)", consideră Broniarz.

O altă problemă deocamdată fără soluţie este aceea că profesorii care fac grevă intră în conflict cu directorii şcolilor de care aparţin şi nu cu Ministerul Educaţiei, instituţia care ia în realitate deciziile.