Portretul păcii întîrziate

M-am gîndit să-i dau o replică lui Magritte. Rene Magritte, desigur. El şi-a realizat pictura în ulei pe canava, eu o să lucrez în cuvinte pe canavaua ziarului BURSA. Format electronic şi, respectiv, hîrtie de tipar.

Unul dintre cele mai cunoscute şi neconvenţionale "portrete" ale lui Magritte este cel în care faţa personajului, un prim-plan plat, tern şi fără nici un haz, este acoperită de un măr. Verde, cu codiţă şi cu frunze cu tot. În acest fel, toate elementele de identificare ale personajului cu care ar fi trebuit să ne întîlnim - frunte, ochi, sprîncene, nas, gură - au devenit invizibile. Omul fără identitate, perfect! Tabloul, însă, are un titlu care te pune pe gînduri: "Marele Război". Eticheta sub care istoriografia şi mai ales propaganda încă atît de abundentă şi de favorabilă războiului (oricare război!) subînţelege primul război mondial. Tot cu gîndul la tabloul lui Magritte m-am trezit zilele acestea întrebîndu-mă: cum ar arăta un portret al păcii? "Marea Pace" de care avem nevoie mai mult decît oricînd, acum, înainte să ne calce tăvălugul şi să ne facă lumea una cu pămîntul, încă un "mare război". Şi, iată ce mi-a ieşit!

Orice tablou serios are un fundal, un fel de materie primordială cu care este acoperită pînza, înainte ca elementele de construcţie plastică, figurative sau nefigurative, să umple spaţiul lucrării. Un fel de magmă din care răsare, din care se hrăneşte şi pe care se sprijină compoziţia, culorile, personajele, unghiurile de lumină ca şi umbrele tabloului. În cazul nostru, acest fundal ar putea fi, ar trebui să fie, o "Declaraţie Universală a Păcii". Un document asemănător Declaraţiei Universale a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului, un fel de Magna Charta a erei pe care ne-am hotărît cu toţii să o începem, acum, odată cu părăsirea definitivă, cu abolirea legală, nu doar morală, pentru totdeauna, a îndeletnicirii războiului. Declaraţia poate avea doar cîteva rînduri. "Pacea este un bun universal al Omenirii. Toţi locuitorii planetei, prezenţi şi viitori, toate structurile instituţionale care le servesc interesele, statele inclusiv, au datoria fundamentală să o apere, să o dezvolte, să o facă cît mai rezilientă, să o promoveze prin toate mijloacele economice, politice, culturale, educaţionale etc. Pacea lumii este indivizibilă şi aparţine de drept, ca bun colectiv, Umanităţii. Prin adoptarea prezentei Declaraţii, semnatarii recunosc şi consacră de drept faptul că, nici un fel de condiţii, nici un fel de împrejurări sau situaţii conflictuale, competiţii, diferende religioase, culturale sau de altă natură, nici un fel de obiective economice, politice, ideologii etc. nu pot îndreptăţi, sub nici o rezervă, recursul organizat instituţional la folosirea forţei, a constrîngerii, opresiunea, privarea cetăţenilor de drepturile şi libertăţile lor fundamentale, dislocarea prin forţă sau distrugerea comunităţilor umane, uciderea în masă şi genocidul, distrugerea eco-sistemelor planetare sau locale, distrugerea sistematică a infrastructurilor sociale. Oricine pune la cale, pregăteşte, decide, pune în mişcare şi conduce/coordonează, astfel, orice acţiune care aduce o atingere, care crează o ameninţare la adresa sau reprezintă o încălcare a Păcii, indiferent de natura ei şi de amploarea pericolelor create, comite o crimă împotriva Umanităţii. Fapta este supusă sancţiunilor de drept. De la intrarea în vigoare a prezentei Carte, prevederile sale se bucură de privilegiul absolut al precăderii constituţionale şi vor deveni nemijlocit apelabile în instanţele desemnate legal să judece asupra acestei materii şi a răspunderii juridice a făptuitorilor".

Ce părere aveţi? Ce identitate ar putea să aibă portretul unei astfel de păci? Care dintre actualii "lideri" ai lumii în care trăim ar fi gata să îşi pună semnătura pe un astfel de document? Ar putea acest portret al Păcii să aibă trăsăturile figurii lui Putin? A lui Xi Jinpin? Ori, poate, un portret compozit, în care să amestecăm sau să suprapunem, într-un fel ingenios, trăsăturile tuturor celor care se duc o dată pe an la ONU să ţină discursuri mai mult sau mai puţin articulate despre pacea lumii. Că de...de aceea a fost creată şi încă mai există instituţia cu pricina. Problema este că nimeni, din lumea celor care urcă la tribună, nu îşi mai aduce aminte de acest "amănunt"!

Cred că deocamdată, pentru a finaliza portretul păcii, va trebui să recurgem la soluţia lui Magritte. O să acoperim faţa personajului din prim plan cu ceva. Da, dar cu ce? Eu zic să vă hotărîţi mai repede, pînă nu se iveşte "de la sine" în tablou, o gigantică ciupercă atomică.