Se vede treaba că nu mai putem nici măcar să ne vindem ţara, căci nimeni nu mai doreşte să ne-o cumpere! Sau cel puţin nu în termenii în care încercăm noi să o vindem: după ce a fost devalizată de "băieţi deştepţi" şi management ales pe criterii politice. În aceste condiţii, este evident că firmele de stat devin neatrăgătoare pentru investitorii serioşi, singurii care mai fac un joc de imagine din interesul pentru aceste active fiind tot politicieni sau "băieţi deştepţi" locali.
În afară de contextul european dificil, în care investiţiile străine sunt reduse, iar cumpărătorii care au cu adevărat bani pentru achiziţii - puţini, lecţiile CFR Marfă şi Poşta Română ne dau măsura lucrului prost făcut în România, dar şi a faptului că lucrurile nefăcute la timp se răzbună până la urmă. Din punctul de vedere al analistului, atât CFR Marfă, cât şi Poşta aveau o poziţie pe piaţă excelentă - ca să fim sinceri totuşi, poşta "de stat" a pierdut în ultimii ani mult din avantajul competitiv faţă de firmele private şi în general cota de piaţă a serviciilor poştale a scăzut cu mult şi datorită produselor "de înlocuire" email, telecomunicaţii mobile etc. - şi nu existau motive de vreun fel ca aceste companii să piardă bani şi să acumuleze datorii. Totuşi, s-a întâmplat aşa şi nu voi face eu acum analiza cauzelor detaliate ale acestei stări de fapt. Ce este important acum e să înţelegem că dacă vrem cu adevărat să realizăm reforma structurală care ni se cere de peste 20 de ani - şi care, de altfel, a cauzat rămânerea în urmă a României faţă de ţările foste comuniste din Centrul Europei - şi nu doar să ne prefacem faţă de FMI şi CE că privatizăm şi înlocuim managementul "de stat" cu unul "privat", trebuie ca politicienii să renunţe să considere ""statul" ca pe propriul buzunar, de unde se pot scoate bani la infinit. Altfel, problemele sociale determinate de lipsa banilor la aceste firme vor exploda în faţa clasei politice. Chiar dacă datoriile firmelor de stat vor fi "şterse" cu bani de la buget - adică ai noştri, nu plătiţi de politicieni - buzunarele goale ale bugetului şi ale cetăţenilor disponibilizaţi vor genera mai devreme sau mai târziu convulsii sociale.
Pe de altă parte, este evident că şi cei care au răspuns de procesul de privatizare nu au făcut vreo mare scofală... În cazul CFR Marfă, să pui niste condiţii pe care nu le puteau respecta investitorii este un semn fie că nu doreai să privatizezi (ceea ce s-ar putea să fie foarte adevărat) şi doar să tragi de timp, fie denotă o necunoaştere totală a potenţialilor cumpărători. În ambele cazuri, lipsa de profesionalism şi un cost de imagine important plătit în faţa investitorilor. La Poştă, lucrurile au fost şi mai simple: pur şi simplu nimeni nu a cumpărat caietele de sarcini, ceea ce înseamnă că nu există interes, în actuala structură de vânzare şi că, în acelaşi timp, privatizarea este făcută "din scurt" şi cu totală lipsa de pregătire. Lucruri cu care ne-am obişnuit deja, ca români ce suntem, dar care ne duc către locul codaş în UE pe care îl avem.