POTRIVIT UNUI STUDIU REALIZAT DE UN GRUP DE ECONOMIŞTI, ASE BUCUREŞTI: "România are potenţialul economic de hub est-european"

România are potenţialul economic de a prelua rolul de hub est-european în materie de investiţii străine (ISD) către exterior la nivel regional, iar acest obiectiv necesită o infrastructură şi un cadru instituţional adecvate acumulării de capital, relevă studiul "Dezvoltare prin internaţionalizare: opţiuni pentru România", realizat de un grup de economişti din cadrul Facultăţii de Relaţii Economice Internaţionale, ASE Bucureşti şi cercetători ai Institutului Ludwig von Mises România.

Astfel, lansarea unor deduceri fiscale pentru serviciile de consultanţă aferente internaţionalizării, introducerea unor indicatori de performanţă şi a bonusurilor de performanţă pentru ataşaţii comerciali ai României din pieţele-ţintă şi crearea de ratinguri furnizate de beneficari, adică firmele româneşti, sunt demersuri care vor duce la o alocare mai eficientă a resurselor, vor asigura un feedback mai eficient din partea beneficiarului prin mecanismele pieţei şi vor contribui la crearea premiselor ca România să devină un hub regional pentru investiţii peste hotare.

"Dacă se vrea încurajarea internaţionalizării firmelor româneşti, orice măsură publică trebuie să vizeze crearea unui context economic favorabil acumulării de capital. Până să ajungem în situaţia în care agenţii economici români exportă mai mult capital, trebuie create în prealabil premisele acumulării unui stoc critic de resurse menite a fi utilizate în procesele productive delocalizate. Desigur, obţinerea unui astfel de rezultat nu poate fi realizat peste noapte. Este nevoie de aşteptare şi consecvenţă în politicile publice", enunţă autorii studiului.

Prezentul studiu, realizat pentru proiectul Start-Up Bridge din Fundaţia Romanian Business Leaders (RBL), reprezintă prima încercare sistematică de analizare a internaţionalizării firmelor româneşti, în sensul de extindere a procesului productiv dincolo de graniţele naţionale.

Studiul vizează fenomenul de integrare în diviziunea internaţională a muncii a agenţilor economici români, sub aspectul particular al ieşirii de bunuri, resurse umane şi capital din România spre exterior. Cu alte cuvinte, internaţionalizarea reprezintă un proces antreprenorial prin care este luat în considerare aspectul localizării activităţii productive în vederea alinierii cât mai potrivite a factorilor de producţie la exigenţele consumatorilor din ţara de origine şi din străinătate.

O tendinţă în materie de ISD către exterior la nivel regional este emergenţa unor ţări cu rol de hub pentru economiile învecinate. Aceste hub-uri sunt destinaţii iniţiale pentru ISD, care apoi pleacă mai departe spre vecini. Astfel, Estonia este un hub pentru ISD în ţările baltice, iar Slovenia este un hub pentru ISD în ţările spaţiului ex-iugoslav.

Internaţionalizarea firmelor din România încă se bazează preponderent pe exporturi, de unde se poate deduce că investiţia străină directă este mai costisitoare, relevă studiul realizat de lectorii din ASE, pentru RBL. Astfel, la exporturile FOB anuale de 57,3 miliarde euro, ISD-urile româneşti în străinătate se ridică la doar 1,14 miliarde euro.

Majoritatea firmelor care fac exporturi din România sunt firme cu capital străin. Aşadar, pe plan local, formarea capitalului este un proces lent, fapt explicabil prin existenţa unor probleme precum birocraţia, corupţia sau fiscalitatea excesivă, deci a predominanţei unor instituţii extractive. De aceea, multe firme apelează la opţiunea alianţelor strategice în internaţionalizare", arată studiul REI - Start-Up Bridge.

Diferenţa dintre ISD-urile deţinute de investitorii străini în România şi ISD-urile deţinute de investitorii români în străinătate este în continuare semnificativă. În 2017, ISD-urile investitorilor străini în România erau de 22 ori mai mari decât cele ale investitorilor români în străinătate. Poziţia netă a ISD-urilor în balanţa de plăţi a României este "deficitară" în fiecare an al perioadei analizate, 2000-2017, cu decalajele cele mai mari în anii pre- şi post- aderare la Uniunea Europeană.

În opinia economiştilor din cadrul ASE, autorii studiului realizat pentru comunitatea Start-Up Bridge, o strategie optimă pentru autorităţile publice este cea in care autorităţile române ar trebui să se orienteze spre eliminarea barierelor instituţionale cu care se confruntă investitorii români în străinătate şi să faciliteze dialogul pentru acele situaţii în care firmele româneşti sunt nevoite să obţină aprobări de la autorităţile din alte state.

Dată fiind această viziune strategică, economiştii din cadrul Facultăţii de Relaţii Economice Internaţionale propun tratarea problemelor legate de stabilirea unor indicatori de performanţă (key performance indicators - KPI) pentru ataşaţii comerciali ai Romaniei peste hotare.

Atât timp cât serviciile prestate de ataşaţii comerciali nu fac obiectul unei tranzacţii pentru care este perceput un preţ, superiorii ierarhici nu se pot angaja într-o evaluare obiectivă a subordonaţilor. Astfel, singurul indicator care ar permite stabilirea gradului în care clienţii au considerat serviciile furnizate de ambasadă drept satisfăcătoare şi singura metodă prin care poate fi stabilită contribuţia fiecărui angajat în prestarea acestuia este rata profitabilităţii. Acest indicator sintetic este unica metodă prin care performanţa prestatorului unei activităţi poate fi reflectată printr-o expresie numerică, pretabilă operaţiunilor cardinale.

Prin urmare, economiştii din Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale şi antreprenorii reuniţi în proiectul Start-Up Bridge, creat de Fundaţia Romanian Business Leaders, propun în studiul citat implementarea de către Guvernul României a unui sistem bazat pe mai mulţi indicatorii de performanţă pentru ataşaţii comerciali, consilierii economici care pot ajuta firmele româneşti să se internaţionalizeze.

KPI 1: Rating furnizat de beneficiari

Criteriul care ar trebui să primeze în evaluarea ataşaţilor comerciali ar trebui să fie ratingul furnizat de beneficiarul unui serviciu. În acest sens, ministerul de resort ar trebui să creeze o platformă electronică prin intermediul căreia toţi ataşaţii comerciali să fie evaluaţi şi la care să poată participa atât firmele care au dus la bun sfârşit procesul de internaţionalizare, cât şi acelea care au abandonat procesul. Această metodă ar asigura un proces de evaluare transparent şi permanent. Totodată, ar permite "o democratizare", în sensul de responsabilizare a unui sistem birocratic care, de cele mai multe ori, este perceput ca intangibil.

KPI 2: Praguri cantitative complementare

Alt criteriu, complementar celui de mai sus, este reprezentat de un prag cantitativ care ar trebui atins într-un interval de tip prestabilit (un an calendaristic). Dat fiind gradul relativ scăzut al internaţionalizării firmelor româneşti, există posibilitatea ca unele ţări să fie pur şi simplu ignorate de către investitorii români, fiind considerate neatractive. În acest context, propunem următoarele două criterii de evaluare:

KPI 2.1. Corelarea etapelor ulterioare ale internaţionalizării cu valoarea exporturilor

Fiecare ambasadă sau legaţie ar trebui fie un promotor al soluţiilor mai sofisticate de internaţionalizare. Plecând de la valoarea exporturilor din România către ţara unde este localizată respectiva ambasadă, fiecare ataşat comercial în parte ar trebui să aibă ca obiectiv x% din valoarea vânzărilor transfrontaliere să ajungă să fie tranzacţionată prin intermediul unei forme superioare de internaţionalizare (de exemplu, reprezentanţi permanenţi, birou de vânzare, franciză sau filială).

KPI 2.2. Măsuri concrete pentru facilitatea investiţiilor româneşti

Dacă acest lucru nu se concretizează, ataşaţii comerciali vor trebui să justifice de ce respectiva piaţă nu este atractivă pentru firmele româneşti, plecând de la discuţiile cu agenţii economici care deja exportă în respectiva ţară. Pornind de aici, responsabilitatea respectivilor ataşaţi pentru anul calendaristic următor va fi, pe lângă atingerea pragului valoric prezentat la punctul 2.1., să propună şi să medieze soluţii concrete care să conducă la îmbunătăţirea atractivităţii respectivelor pieţe naţionale.

KPI 3: Atragerea unui număr minim de IMM-uri

Orice schemă guvernamentală presupune atingerea unor jaloane birocratice care reprezintă pentru firme suportarea unor costuri suplimentare. Prin urmare, firmele de dimensiuni mari se află într-o poziţie mai favorabilă decât întreprinderile mici şi mijlocii atunci când vine vorba de absorbirea acestor costuri, care, cel mai adesea, iau forma angajării unor persoane specializate în menţinerea legăturii cu instituţiile statului. Deci, de la început, o astfel de schemă va avantaja cu precădere firmele mari, deja consacrate pe piaţă, ducând la concentrarea mai mare activităţii economice. Prin urmare, printre obiectivele care vor trebui urmărite este atragerea unui număr minim de IMM-uri în astfel de iniţiative.

KPI 4: Deduceri fiscale pentru serviciile de consultanţă aferente internaţionalizării

Având în vedere că ministerul de resort ar trebui să se concentreze pe îndeplinirea rolului defensiv ce revine statului, mediului privat îi rămâne toată responsabilitatea pentru informare, promovare şi oferirea serviciilor de consultanţă în vederea internaţionalizării. În acest sens, economiştii propun ca firme de consultanţă, precum şi asociaţiile profesionale care pot face dovada că au contribuit activ la internaţionalizarea firmelor româneşti să fie scutite de impozit proporţional cu sumele care au fost investite în străinătate de clienţii lor. Un astfel de demers va duce la o alocare mai eficientă a resurselor, va asigura un feed-back mai eficient din partea beneficiarului prin mecanismele pieţei şi va contribui la crearea premiselor ca România să devină un hub regional pentru ISD.

KPI 5: Bonusuri de performanţă pentru ataşaţii comerciali

Personalul din ambasade şi legaţii responsabili cu probleme comerciale ar trebui să aibă o grilă de salarizare separată, care să includă o componentă variabilă. O astfel de schemă de premiere ar putea funcţiona în felul următor: în loc să plătească către statul român o taxă pentru serviciile prestate de ataşaţii comerciali, agenţii economici ar putea opta să negocieze un onorariu de succes direct cu ataşaţii comerciali.

Onorariul de succes va putea fi stabilit fie în opţiuni ce se bazează pe cotaţia la bursă a firmei respective, sau pe o sumă pe care firma o imobilizează şi care se va elibera numai în măsura în care beneficiarul îşi atinge obiectivele de internaţionalizare agreat cu ataşatul comercial.

În opinia autorilor studiului REI-Start-Up Bridge, statul român se poate plasa într-o poziţie de facilitator al internaţionalizării, dincolo de rezolvarea cauzei primordiale menţionate (formarea capitalului autohton), una dintre soluţii ar putea fi negocierea unor acorduri specifice de liberalizare în domeniul investiţiilor străine, cu partenerii din regiune sau alţii mai îndepărtaţi geografic.

Start-Up Bridge este un proiect de internaţionalizare a afacerilor româneşti, lansat de Romanian Business Leaders (RBL) în iunie 2017, care ajută antreprenorii şi managerii din firmele antreprenoriale să se extindă pe pieţele externe.