Prăbuşire istorică a activităţii economice în Europa

Coronavirusul şi incertitudinea din jurul acestui nou şi neobişnuit factor economico-social a adus cu sine măsuri de restricţii ce au prăbuşit toate economiile mondiale, inclusiv cea chineză, iar politicile respective au dus în majoritatea ţărilor, în prima jumătate a acestui an, la cea mai adâncă recesiune de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace. Datele privind evoluţia economică publicate sunt ilustrative pentru posibile episoade pandemice vii­toare - de amploare - unde s-ar impune un lockdown economic şi social.

În Europa, Statele Unite, Asia, s-a înregistrat o prăbuşire pe toate componentele economice importante: investiţii productive, consum privat, exporturi, importuri (pandemia este un şoc pentru comerţul internaţional având în vedere prăbuşirea cererii). Singura componentă care a contrabalansat cât de cât prabuşirea PIB este consumul guvermanemtal, care a crescut pe fondul luptei împotriva acestui nou virus, aici intrând cheltuielile cu necesarul de echipamente şi aparate medicale.

În Europa, cel mai recent bloc economic care a publicat datele privind evoluţia PIB, iese în evidenţă Germania, care pare să se fi ţinut cel mai bine în Uniunea Europeană din statele mari. În Germania totuşi criza medicală a fost contracarată eficient, infrastructura medicală a fost mai pregătită, iar restricţiile au fost ca urmare mai laxe.

Totodată, magnitudinea recesiunii în ţările din sud este mai mare faţă de ţările din nord având în vedere expunerea în PIB a turismului. Astfel, joi, datele privind evoluţia PIB în Germania au arătat o contracţie istorică a activităţii, de 10,1%, care aproape a evaporat 10 ani de creştere economică. "Ar fi putut să fie mult mai rău", spun majoritatea economiştilor.

Vineri au urmat la publicare datele pe trimestrul al doilea (vs. trimestrul întâi), punctul de minim al crizei, pentru celelalte ţări europene importante: Franţa, -13,8%, Spania, -18,5%, Italia, -12,1% (Italia a bătut aşteptările).

Pentru Spania, contracţia trimestrială anualizată a fost de -55%. Impactul lunii aprilie numai, când ţara a fost acoperită totalmente de restricţii ca în majoritatea ţărilor din Europa (şi SUA), a fost mai mare de -30%. Spre comparaţie, anualizat, contracţia Statelor Unite de -32,9% (9,5% an/an în T2 2020) este mult mai bună decât cea a Spaniei (vezi grafic cu Spania - PIB-ul la finele lui iunie a ajuns la nivelul anului 2002). Pe întreg anul curent, economia Spaniei este aşteptată de economişti să sufere o contracţie cu un interval maximal de până la 20%. Problema pentru Spania este în principal că revenirea pe iulie pare să fie mai lentă decât cea din Franţa şi Italia, fără a mai menţiona Germania. Diferenţa riscă să se amplifice cu o potenţială recuperare lentă şi îndelungată pentru Spania.

Pentru Italia, în urma unei triple recesiuni începând cu 2008 (eng. triple dip recession) şi a pandemiei Covid, PIB-ul a ajuns la finalul trimestrului doi la nivelurile din anul 1993, adică de acum 27 de ani (vezi grafic cu Italia), perioadă economică ce se poate caracteriza drept "generaţia pierdută", după modelul japonez "deceniul pierdut".

"Acesta (graficul cu PIB-ul Italiei - n.r.) trebuie să fie cel mai deprimant grafic pe care l-am postat vreodată pe Twitter", a scris vineri Frederik Drucozet, economist senior pe Europa la Pictet Asset Management. Economiştii se aşteaptă ca economia italiană să revină la nivelurile pre-Covid cel mai devreme în cursul anului 2022, în linie cu aşteptările privind majoritatea economiilor.

La rândul ei, economia Franţei s-a contractat cu aproape o cincime din dimensiunea pre-Povid în primele şase luni din acest an (-5,7% în T1 şi -13,8% în T2), contracţie din nou mai severă decât cea din Statele Unite (-11% în S1) şi Germania (-12% în S1), evoluţie explicată de lockdown-ul mai sever din hexagon. Pe partea pozitivă pentru economia franceză, datele arată că aceasta a întreprins o recuperare rapidă în cursul T2 2020 de la 65% din activitatea normală, la un nivel de aproape 90% în iulie şi cu o medie de 80% pe parcursul trimestrului doi. Dacă nivelurile se păstrează, economiştii ING preconizează o evoluţie în V cel puţin pentru trimestrul al treilea - cu o recuperare pe întreg anul de 10% din pierderea de aproape 20% din S1 2020 -, asta în condiţiile în care punctul de minim a fost în aprilie şi implicit în trimestrul al doilea.

"Va dura ani să fie recuperat PIB-ul pierdut. Planul de revenire anunţat de 100 de miliarde de euro, parţial finanţat prin programul UE Next Generation, ar trebui să dea un impuls PIB-ului în următorii doi ani. (...) Ne menţinem scenariul din prezent pentru o contracţie de 9,5% a PIB în 2020, urmată de o recuperare puternică de 6% în 2021", arată Julien Manceux, economist senior la ING pe Franţa.

Toate componentele au contribuit la contracţia istorică a Frantei, la fel ca în restul ţărilor, dar contribuţia exportului net este în mod particular negativă (-2,3%) cu o scădere a exporturilor de 25,5% în condiţiile şocului asupra comerţului intra-european. Consumul gospodăriilor a fost cel mai negativ contributor la evoluţia PIB, cu o scădere de 11% în ritm trimestrial în T2 2020. Pe întreg semestrul, contracţia economiei franceze a fost de -19%.

La rândul ei, Belgia a consemnat o contracţie de 12,2% în trimestrul al doilea.

Pe total, declinul trimestrial al economiei zonei Euro a fost de 12,1%, cel mai mare de când se ţine evidenţa datelor, acesta venind după un declin de 3,6% în T1 2020. În iunie, Banca Centrală Europeană (BCE) a prognozat o contracţie de 8,7% pentru zona Euro pe întreg anul 2020.

"În timp ce PIB-ul a început să crească datorită redeschiderilor, o revenire în formă de V reprezintă wishful thinking", arată Bert Coljin, economist pe zona Euro la ING, care adaugă: "Unele recorduri nu sunt menite să fie bătute. Gândiţi-vă la golurile lui Alan Shearer, la victoriilor lui Eddy Merckx. Cifrele privind PIB-ul zonei Euro în T2 ar trebui probabil trecute pe aceeaşi listă; ar fi grozav dacă nu ar mai fi niciodată doborâte".

Cu excepţia Spaniei, unde recuperarea riscă să fie mai îndelungată şi mai dureroasă, divergenţa între evoluţiile economiilor zonei euro a fost mai mică decât cea aşteptată. Din datele oferite de modelele nowcast, economia zonei euro a început să crească din nou la începutul lunii mai, iar datele publicate lunar indică o revenire robustă a vânzărilor cu amânuntul şi a producţiei industriale - îmbunătăţirea este totuşi una naturală şi poate chiar mecanică având în vedere redeschiderea uzinelor şi magazinelor după perioada de închidere totală din aprilie care s-a prelungit parţial în mai.

Partea dificilă a revenirii economice încă nu a trecut, avertizează analiştii ING, iar tendinţa crescătoare a numărului de cazuri este principalul risc pe partea negativă, deoarece reintensificarea crizei sanitare ar însemna întoarcerea unor restricţii. Al doilea risc se prefigurează în piaţa muncii unde nivelurile şomajului sunt încă ridicate, riscurile asociate aici fiind cel al consumului slab, al falimentelor şi închiderilor definitive de afaceri şi al investiţiilor productive posibil slabe de acum înainte care ar putea generaliza moliciunea economică ce se datorează incertitudinii. Un factor puternic pozitiv îl reprezintă programul de relansare aprobat de liderii UE.

În ceea ce priveşte ţara noastră, statistica românească nu a publicat încă datele privind evoluţia PIB, însă declinul pe T2 ar trebui să fie de măcar 9-10% din PIB după un avans de 0,3% în T1. Valentin Tătaru de la ING a înaintat drept posibilă o contracţie de 19,7% din PIB pentru România în trimestrul al doilea faţă de trimestrul întâi. Totodată, potrivit acestuia, ritmul de creştere economică din perioada iulie-septembrie va fi de 17% în raport cu trimestrul doi. Totodată, în trimestrul al patrulea, economia României va creşte cu 4,4% în ritm trimestrial.

Datele privind încrederea în economia României publicate la finalul săptămânii trecute de Comisia Europeana indică continuarea procesului de ameliorare a încrederii în economie în ţările europene în această lună (spre maximul din martie), evoluţie susţinută de eliminarea restricţiilor implementate pentru contracararea crizei sanitare (vezi grafic), arată într-un raport de analiză şi Andrei Rădulescu, economistul-şef al Băncii Transilvania.

"În România indicatorul de încredere în economie calculat de Comisia Europeană a crescut pentru a treia lună la rând în iulie, cu un ritm lunar de 5,2 puncte la 82,4 puncte, maximul din luna martie. Indicatorul de încredere în economia internă a persistat la un nivel superior celui înregistrat în zona Euro (principalul partener economic)", punctează Rădulescu, care atrage totuşi atenţia cu privire la faptul că redinamizarea serviciilor a fost mai lentă comparativ cu cea înregistrată în zona Euro.

Cehia, o ţară cu care chiar oficialii din zona economică compară des România, a înregistrat, de asemenea, o contracţie de 8,4% în ritm trimestrial şi de 10,7% an/an în trimestrul al doilea. Biroul ceh de statistică nu a publicat însă date explicite pe componente, acesta rezumându-se să menţioneze că declinul a fost cauzat în mare parte de declinul semnificativ al cererii externe şi de declinul consumului gospodăriilor şi investiţiilor productive. Declinul a fost consemnat pe toate sectoarele economiei cehe, în principal însă în industrie şi pe grupa comerţ, transport şi servicii de acomodare şi servire, evoluţii logice având în vedere natura şocului Covid şi al măsurilor aplicate pentru contracararea răspândirii. În cea mai recentă estimare a sa, din iunie, banca natională din Cehia a înaintat o scădere a PIB de 11,6% an/an, apropiată de datele publicate vineri de biroul de statistică ceh.

De menţionat, de asemenea, este faptul că datele din Germania şi Cehia (dar şi din alte ţări) ar putea suferi revizuiri importante având în vedere atât că acestea sunt primele date preliminare, cât şi faptul că au fost publicate la 30 de zile după terminarea trimestrului spre deosebire de 45 de zile în mod normal.

Economiştii ING se aşteaptă la o contracţie de circa 7% pentru PIB-ul Cehiei pe întreg anul 2020, care punctează că dimensiunea declinului va depinde de ritmul revenirii economiei globale în cea de-a doua jumătate a acestui an, care va depinde la rândul lui de situaţia epidemiologică încă dificilă de estimat.

Cu excepţia Chinei, care a fost prima lovită de criza Covid şi în acelaşi timp prima economie importantă (dar alături de celelalte din blocul asiatic) care a contracarat eficient criza sanitară, majoritatea ţărilor din lumea dezvoltată vor suferi în acest an contracţii economice record. China se află deja de decenii pe o tendinţă de recuperare a posturii sale milenare în economia globală (China va rămâne probabil pe creştere de până 1-2% în 2020), iar managementul slab al crizei sanitare din Statele Unite implică un nou şoc asupra arhitecturii sistemului financiar-monetar global, şoc al căror consecinţe se văd deja în devalorizarea dolarului. Până şi analiştii din Vest, mai conservatori decât presa când vine vorba de pierderea supremaţiei dolarului, au început în ultimele săptămâni să vorbească despre sfârşitul monedei americane drept monedă de rezervă internaţională. Ce-i cert însă este că acest an năpăstios încă nu s-a terminat, iar, mai departe, viitorul rămâne o întrebare cu răspuns deschis.