Precaritatea ca principiu de guvernare - Bugetul de stat 2012

Fără excepţie, din anul 1990, la fiecare sfârşit de an, calul de bătaie al politicului angajat îl constituie bugetul public, modul în care Puterea - în dispreţul contra-Puterii (dispreţ meritat de altfel, dat fiind că România post-decembristă n-a avut niciodată o opoziţie autentică!) - dă de pământ cu banii din taxe şi impozite şi îngroapă - prin deficitul bugetar asumat (în fapt, prin creşterea datoriei publice) - viitorul României.

Temeiul legal l-a constituit "imperfecţiunea" comisă de constituţionalişti în 1991, o imperfecţiune reiterată, aşa, ca din greşeală, şi în Constituţia aprobată prin referendumul de "două zile" în anul 2003 (1) care a lăsat în afara sancţiunii Parlamentului şi la cheremul Puterii o parte importantă din banii publici şi privaţi constituiţi în bugete economice sau cu vocaţia socială.

"Bugetului General Consolidat" (pentru că despre el este vorba!) - agregatul macro-financiar cu structură itinerantă construit - pentru "o anume transparenţă" - de finanţişti şi agreat de Putere - şi "mecanismul său de funcţionare" au constituit, instrumental şi cinematic, temeiul cvasi-legal prin care excesul de deficit bugetar, real survenit în urma execuţiei unora dintre bugetele de interes (de regulă, deficitul Bugetului de stat) a fost escamotat scriptic prin compensare cu excedentele, reale sau înadins constituite, în economia altora dintre bugetele agregatului.

În fapt, Bugetele din componenţa BGC sunt, după caz, fie independente, fie autonome, context care, factual - în respectul prevederilor Legii Finanţelor Publice - face imposibil orice transfer de echilibrare/compensare între bugetele din structura BGC. Ca urmare a acestor practici, "deficitul bugetar" oficial (suma algebrică a soldurilor bugetelor din structura BGC) diferă substanţial de deficitul real [suma soldurilor negative - deficitele - înregistrate în execuţie de bugetele din structura BGC!].

Dovada consistentă o face execuţia lunară a bugetului general consolidat în anii 2005-2011 (datele sunt disponibile pe site-ul Ministerului de Finanţe) şi, evident, creşterile datoriei publice - resursa din care s-au finanţat aceste deficite.

Mai mult, bugetul de stat este "pregătit" exante printr-o convenţie specioasă conform căreia cheltuielile bugetare efectuate din fonduri proprii (cont 5010), din datorie publică (cont (5006) şi din fonduri nerambursabile (cont 5008) nu sunt luate în considerare la dimensionarea deficitului bugetar şi se scad din total cheltuieli ca şi cum, aceste resurse băneşti n-ar face parte din patrimoniul financiar curent al Bugetului de stat.

Logica adoptată instituţionalizează în fapt o disjuncţie convenţională între "excesul de cheltuieli bugetare" care măsoară diferenţa dintre "venituri total" (evidenţiate în contul 0001) şi "Cheltuieli total" (evidenţiate în contul 5000) şi "deficitul bugetar" care măsoară diferenţa dintre "Venituri Total" (cont 0001) şi "Cheltuieli Bugetul de stat" (evidenţiate în contul 5001), un cont subsecvent contului 5000 ("Cheltuieli total") care nu conţine cheltuielile efectuate din fonduri proprii, din datorie publică şi din fonduri externe nerambursabile!

Evident, "deficitul bugetar" (evidenţiat în contul 9901) devine - pe aceas-tă cale - o simplă convenţie contabilă!

Ultimul calup de date disponibile - execuţia bugetului de stat pe anii 2009-2010, execuţia previzionată pentru anul 2011 şi proiectul Bugetului de stat pentru anul 2012 - probează din plin situaţia expusă şi consecinţele formale pe care le convoacă. (vezi Tabel nr. 1)

De ce această tevatură? Motivul este simplu şi la îndemână: lipsa crasă de eficienţă care însoţeşte actul de guvernare este rezolvată prin escamotarea irosirii resurselor băneşti afluite spre a finanţa producţia de bunuri şi servicii publice!

Deficitul bugetar este ceea ce rămâne de plată în urma execuţiei bugetare (contra-partida de datorie publică prin care s-a finanţat excesul de cheltuieli bugetare).

Excesul de cheltuieli măsoară consumul efectiv de resurse afluite/alocate spre a finanţa (eficient/ineficient economic, eficace/ineficace social) economia publică, producţia de bunuri şi servicii publice!

Cu cât excesul de cheltuieli este mai mare, cu atât aşteptările îndreptăţite ale cetăţeanului (în calitate de contribuabil şi beneficiar de drept!) sunt mai mari şi mai cuprinzătoare. Ori, în condiţiile în care contribuabilul este confruntat cu sarcini fiscale în creştere, cu curbe de sacrificiu din ariergarda economiei de război şi cu politici publice potrivnice bunăstării sale, excesul de cheltuieli bugetare devine revoltător - un factor puternic perturbator care, socializat corespunzător, poate isca răzmeriţă.

Acestea fiind datele problemei, escamotarea excesului de cheltuieli comis, exces care măsoară pe dimensiunea financiar-monetară nivelul ineficienţei economice şi a ineficacităţii sociale a politicilor publice constituie o condiţie (evident, precară!) a stabilităţii sociale.

Ce motive mai poate invoca Puterea pentru starea jalnică a economiei reale, a economiei publice şi a economiei sociale, în condiţiile în care deficitul Bugetului de stat va reprezenta, în medie pe cei patru ani de guvernare, peste 38% din veniturile bugetare (pentru anul 2012, deficitul prevăzut este de aproximativ 18%), când excesul de cheltuieli comis prin execuţia bugetului de stat va depăşi în medie cu aproape 60% veniturile bugetare ale celor 4 ani de guvernare (pentru 2012, execesul de cheltuieli prevăzut este de aproximativ 36%), când - conform datelor disponibile - la încheierea legislaturii, numai masa resurselor irosite va reprezenta aproape 170 miliarde lei (aproximativ 40 miliarde euro).

Poate că evoluţia cheltuielilor cu dobânzile (Titlul III - Dobânzi) şi cu ratele scadente la datoria publică (Titlul XVI - Rambursări de credite) ar putea fi o scuză, dat fiind că grevează din ce în ce mai semnificativ resursele disponibile.

Să nu uităm însă, că datoria publică internă şi externă trasă de actualul executiv (întru finanţarea deficitului bugetar ?!) n-are precedent - ca volum şi ca ritm de îndatorare - nici în istoria ante-belică, nici în istoria post-belică, nici în istoria post-decembristă! (vezi Tabel nr. 2)

Cu certitudine însă, dinamica cheltuielilor afluite la Titlul IX - Asistenţa socială, comparată cu dinamica resurselor afluite ca Venituri la Bugetul de stat (ambele în termeni nominali, adică, fără a ţine cont de inflaţie!) justifică, dacă mai era nevoie, viziunea actualului executiv cu privire la raţiunea şi rolul politicilor publice în economia guvernării! (vezi Tabel nr. 3)

Notă Că dispreţul pentru bunăstarea generaţiei vârstnice este funciar, că impasul a fost convocat cu < bună ştiinţă > o dovedeşte în primă instanţă titulatura adoptată pentru Titlul IX - Asistenţă socială! - titulatură jignitoare pentru toţi cei care, o viaţă!, şi-au finanţat veniturile de înlocuire din veniturile curente.

Nu este locul, poate, dar, cum asiguraţii au capitalizat contributiv (patrimonial) drepturi la venituri de înlocuire, o minimă decenţă impune rescrierea titulaturii pentru a reflecta onest logica, raţiunea şi temeiul juridic în baza cărora se ordonanţează aceste cheltuieli . S-ar evita astfel afirmaţiile jegoase de genul "suntem un popor de asistaţi!"

Ne furăm căciula ?

Conform proiectului de buget întocmit pentru anul 2012,

- Bugetului General consolidat este dimensionat în termeni băneşti cu un deficit de - 11.210 milioane lei (1,93% din PIB).

- Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat este construit cu un excedent de aproximativ + 171 milioane lei,

- Bugetul Fondului de Şomaj este construit cu un excedent de aproximativ + 198 milioane lei, iar

- Bugetul Fondului Unic de Asigurări Sociale de Sănătate este proiectat cu un deficit de aproximativ - 249 milioane lei.

Soldul agregat al bugetelor cu vocaţie socială declarată este excedentar, + 120 milioane lei!

Cum deficitul Bugetului de stat este dimensionat la aproximativ - 17.163 milioane lei, deficit care excede cu 5.953 milioane lei deficitul Bugetului General Consolidat, rezultă că restul de bugete din structura Bugetului General Consolidat trebuie să compenseze prin excedente, conform reţetei în uz, diferenţa de - 5.833 milioane lei.

- Execuţiile bugetare ale Bugetul centralizat al unităţilor teritorial-administrative s-au încheiat, de regulă, cu deficite semnificative!,

- Execuţiile bugetare din ultimii 20 ani ale Bugetului Companiei naţionale de autostrăzi şi drumuri naţionale au fost, fără excepţie, încheiate cu deficite, cel puţin, notabile!,

- Excedentul Bugetului instituţiilor/activităţilor finanţate integral sau parţial din venituri proprii n-a depăşit niciodată 1.800 milioane lei şi, dată fiind starea economiei reale şi financiare, nici anul 2012 nu va face excepţie!,

- Excedentul Bugetului Fondului Proprietatea n-a depăşit niciodată 200 milioane lei!,

- Bugetul Trezoreriei Statului nu are o poziţie semnificativă în economia deficitului BGC!, iar

- Fondul titlurilor de despăgubire A.N.R.P, prin natura sa, se va încheia cu sold negativ.

În aceste condiţii, peste 4.300 milioane lei ( aproximativ 1miliard euro) din deficitul proiectat la Bugetul de Stat nu-şi găsesc sursa de compensare în economia Bugetului general consolidat!

Şi o întrebare

Că interesul financiar al guvernării a fost despărţit de interesul social şi a fost poziţionat disjunct în raport cu interesul suveranului pe care, în mod normal, într-un stat de drept - aşa cum este definit constituţional statul român - trebuie să le servească politicile publice, că stocul de bunăstare al României şi speranţa de mai bine sunt puse şi supuse prădalnic la grea încercare, nu mai încape nicio îndoială. Întrebarea, deloc retorică, se impune: Cui serveşte această "prodigalitate prodigioasă" (2) comisă "susţinut şi în continuare" de Putere?!

Poate c'ar trebui să luăm aminte - şi noi, şi Puterea, şi contra-Puterea - la adagiul zilei: Speranţa nu ia lumină de la candelă!