Preşedintele de lux

Preşedintele Klaus Iohannis face prăpăd. În penultimul său an de preşedinţie. Preşedintele României are venituri fabuloase. Pe care noi i le punem la dispoziţie. Vă voi da mai multe exemple cât se poate de concludente. Referitoare la cheltuielile reale ale preşedintelui. Care sunt secretizate prin două legi. Pur şi simplu sigilate.

Ultimul său periplu în Brazilia, Chile şi Argentina a durat cinci zile. Mari şi late. Dacă avem cât de cât grijă faţă de banii publici, suntem siliţi să împărţim costurile la orele de muncă ale lui Klaus Iohannis. În cele cinci zile, conform informaţiilor prezentate pe site-ul prezidenţial, Klaus Iohannis a muncit în total opt ore. În restul timpului, s-a plimbat şi s-a distrat. Este adevărat că sunt secretizate costurile cheltuielilor prezidenţiale, dar nişte calcule, fie şi ele aproximative, tot pot fi făcute. Şi au fost făcute. Iar ceea ce rezultă este năucitor. O oră de muncă a lui Klaus Iohannis ne costă circa 65.000 de euro. Fabulos! Nu-i aşa? Deplasările obişnuite ale lui Klaus Iohannis cu aeronava de lux pe care o închiriază, cea cu sub 20 de locuri, cu sufragerie, cinematograf etc., oficial, dacă ne uităm pe site-ul companiei aeriene, ar costa circa 100.000 de euro pe zi. El şi soţia. În 2022, în ciuda legii prin care îşi autosecretizează cheltuielile, instituţia prezidenţială raportează costuri cu deplasările de 3,4 milioane de euro. Iar în ianuarie şi februarie 2023, de 360.000 de euro. Aceste informaţii sunt total false. Tocmai de aceea s-a produs secretizarea. În realitate sunt calculate doar orele de zbor. Nu şi orele de staţionare. Nu şi nenumărate alte servicii. În 2022, de pe site-ul instituţiei prezidenţiale rezultă că preşedintele Klaus Iohannis a făcut 26 de deplasări externe. Iar în 2023, nouă deplasări. Toate aceste deplasări nu presupun doar zboruri cu avionul şi mese servite în aeronavă sau alte servicii asigurate de respectiva companie. Sau de respectivele companii. În aceste deplasări externe, în funcţie de importanţa lor, Klaus Iohannis circulă cu un alai. De consilieri, de miniştri, de politicieni, membri, după caz, ai delegaţiei. Plimbările sale trebuie imortalizate. Prin urmare, mai există şi jurnalişti agreaţi care intră în costuri. Iar mai jos vă dau lovitura de graţie. Vă explic cât de mincinoase sunt raportările Preşedinţiei.

Din costurile reale ale deplasărilor lui Iohannis în străinătate sunt eliminate cele privind cazarea, deplasările în interiorul localităţilor, mesele, însoţitorii şi alte servicii. Unii vor spune că, aşa cum s-a întâmplat în periplul din America de Sud, în care agenda de muncă a preşedintelui este pur şi simplu o batjocură, asemenea costuri sunt suportate de guvernele statelor gazdă. Pentru că, dacă ai invitat pe cineva, se cuvine să plăteşti şi factura. Aşa e. Numai că totul se întâmplă pe bază de reciprocitate. Dacă preşedintele României face o vizită în Argentina, şi mai marele Argentinei va face mai devreme sau mai târziu o vizită în România. Şi atunci, sub mandatul lui Klaus Iohannis sau sub mandatul altui preşedinte, noi suntem cei care vor plăti costurile. Prin urmare, cinstit este să nu ne minţim unii pe alţii. Şi să trecem la cheltuielile prezidenţiale tot ceea ce în realitate de trecut acolo. Şi asta, atenţie, chiar şi în situaţia în care, prin fel de fel de exhibiţii, o parte dintre cheltuieli sunt suportate de instituţiile guvernamentale care-şi trimit reprezentanţii în delegaţia prezidenţială.

Una peste alta, rezultă că avem un preşedinte care ne costă incredibil de mult. Şi inexplicabil de mult în raport cu ceea ce realizează în beneficiul României. De aceea, nu întâmplător, de mai multe ori am făcut afirmaţia că o Casă Regală ne-ar costa mai puţin. Sau chiar un preşedinte jucător. Care să fie şi prim-ministru. Ca în Statele Unite. Şi care să şi răspundă pentru crizele pe care le agravează, în loc să le atenueze, cei aflaţi la putere.