Prioritatea Ministerului Comunicaţiilor - privatizarea

Privatizarea totală a operatorilor RomTelecom, Radiocomunicaţii şi POSTelecom pînă în 2006, una dintre priorităţile noului ministru al Comunicaţiilor Zsolt Nagy, pare un obiectiv ambiţios: este greu de realizat în doi ani ce nu s-a făcut în zece. Poate anul 2008 ar fi fost un termen realist. Teoretic însă este posibil.

• CosmoRom - prioritatea priorităţilor

CosmoRom - ar trebui să fie urgenţa 0, deşi nu a fost menţionată în prezentarea făcută de ministrul Zsolt Nagy în prima sa conferinţă de presă în această calitate. CosmoRom este într-o situaţie "delicată" de circa doi ani, situaţie care nu mai poate continua. Salvarea CosmoRom trebuie asociată cu atragerea unui partener strategic - operator de telefonie mobilă cu strategie cel puţin regională, care să deţină pachetul de control şi capabil să investească peste 500 milioane euro în 2-3 ani. Este foarte important ca acesta să deţină controlul pentru a restructura rapid compania. Relansarea operatorului CosmoRom este posibilă deoarece piaţa este încă în creştere, iar trecerea la 3G poate reconfigura piaţa. Relansarea CosmRom este în interesul statului român pentru a creşte valoarea grupului RomTelecom şi mai ales pentru a avea competiţie în telefonia mobilă. Dacă operatorul interesat în relansarea CosmoRom va fi OTE (CosmOTE) atunci cedarea controlului operatorului CosmoRom s-ar putea face şi prin schimb de acţiuni: acţiuni CosmoRom contra acţiuni RomTelcom, astfel că statul român şi-ar putea mări pachetul deţinut în RomTelecom. ţinînd seama de context (tergiversarea relansării, existenţa unui consilier financiar, Citigroup, a unor variante de realansare, a unor oferte etc.) atragerea unui partner strategic în structura acţionariatului CosmoRom ar trebui făcută foarte rapid - trei luni în cazul OTE. După care, şi relansarea operatorului CosmoRom trebuie făcută urgent pentru că "boală lungă = moarte sigură".

• RomTelecom - listare la bursă

Privatizarea operatorului RomTelecom ar trebui continuată prin listare la bursă şi în acest caz nu ar trebui vîndut întregul pachet de la început - nu prea s-a auzit de Oferte Publice Iniţiale (OPI) oferind un pachet de 46%. Listarea la bursă ar trebui să fie duală: la bursa din Bucureşti (BSE) şi din Londra (LSE), deşi poate că OTE ar prefera bursa din New York sau Atena. Fiind vorba de OPI, ar trebui început cu vînzarea unui pachet mic: între 5% şi 10%, care ar putea fi mărit în funcţie de cerere. Atragerea unor investitori instituţionali prin listarea la bursă ar fi benefică pentru RomTelecom. Dacă procesul începe imediat, listarea la bursă se poate face în toamna anului 2005 (octombrie, dar nu mai tîrziu de noiembrie). ţinînd semă de portofoliul de servicii al companiei, sunt de aşteptat valori de piaţă ale grupului nu prea mari: 1 - 2 miliarde de dolari, în funcţie de pachetul vîndut, de momentul ales, de soarta CosmoRom, de reglementare (în fine după alegeri şi criticile UE, se pare că ANRC permite continuarea rebalansării tarifelor) etc. Vînzarea restului de acţiuni ar putea continua în anii următori.

• Radiocomunicaţii - reluarea privatizării

Privatizarea operatorului Radiocomunicaţii a început în anul 2000 şi deşi se ajunsese într-un stadiu avansat şi s-au făcut plăţi către consultant a fost înteruptă după alegeri. şi amînată cu diverse motive, unul fiind crearea unei baze consis-tente de clienţi. Radiocomunicaţii nu va putea concura cu succes pentru a atrage o bază de clienţi consistentă, cum se spunea, decît după ce va avea un partener strategic cu putere de control, care să restructureze compania, să o facă competitivă. Atragerea unui partener strategic ar trebui făcută printr-o licitaţie internaţională, iar pentru aceasta ar trebui în prealabil angajat un consilier financiar, o bancă de investiţii, întreg procesul putînd dura circa nouă luni şi ar trebui finalizat prin vînzarea uni pachet ma-joritar, care nu înseamnă 100%. Înainte de a fi privatizată, Radiocomunicaţii ar trebui reorganizată separînd partea care reprezintă interesele statului (transmiterea programelor TV, radio) de cea care se adresează pieţei. Sunt servicii cu investiţii şi eficienţa a investiţiilor diferite.

• POSTelecom - privatizare rapidă

POSTelecom este un unicat în Europa. Într-o vreme în care sta-tele caută să-şi reducă prezenţa în structura acţionariatului companiilor de telecomunicaţii, România a creat un nou operator cu capital de stat. Un caz asemănător se mai întîlneşte în America Latină! Pînă acum POSTelecom şi-a făcut simţită prezenţa pe piaţă prin amînarea de patru ori a lansării comerciale. Viitorul POSTelecom este legat tot de un investitor strategic. Dacă operatorul China Unicom, singur, sau împreună cu ZTE, va fi convins de către guvernul României să preia controlul POSTelecom atunci ne putem gîndi la viitorul companiei. Iar aceasta ar trebui să se întîmple în următoarele şase luni. În caz contrar, este greu de presupus că se va găsi un alt operator care să preia POSTelecom, astfel că viitorul devine cam incert.

• Teletrans şi Telecomunicaţii CFR - în administrarea MCTI

Aminteam la început de Teletrans şi Telecomunicaţii CFR, care de asemenea ar trebui privatizate. Este adevărat că nu aparţin de MCTI, dar fiind operatori de telecomunicaţii privatizarea lor ar trebui făcută tot de către MCTI, de cei care se ocupă de privatizarea operatorilor Radiocomunicaţii, POSTelecom, RomTelecom, etc. Este vorba şi de expertiza care se va acumula, dar şi de istorie - evoluţia lor din ultimii ani a fost marcată de apartenenţa la ministere cu slabă expertiză în telecomunicaţii.

Privatizarea acestor operatori ar trebui făcută printr-o licitaţie internaţională care ar trebui să se finalizeze prin vînzarea pachetului de control unui partener strategic singur sau împreună cu un fond de investiţii. Partenerul strategic va aduce pe lîngă expertiza specifică industriei căpătată pe pieţe liberalizate, accesul la finanţele internaţionale, iar prezenţa fondurilor de investiţii în structura acţionariatului va fi o garanţie a creşterii valorii companiei pe termen mediu. Privatizarea acestor companii ar trebui să se facă în 6-9 luni, într-un ritm accelerat, dar nu mai mult de un an, iar rezultatul ar trebui să fie vînzarea unui pachet majoritar şi nu a întregii companii.

• Creşterea valorii de piaţă a operatorilor de telecomunicaţii

Ce nu s-a menţionat la acea primă conferinţă de presă este ce se va întreprinde pentru mărirea valorii de piaţă a companiilor ce vor fi privatizate. Aceasta deoarece în ultima guvernare, valoarea de piaţă a grupului RomTelecom a scăzut dramatic: de la 2 miliarde de dolari (vînzarea pachetului de 35% către OTE, 30 dec. 1998) la circa 1 miliard de dolari (a doua vînzare către OTE martie 2003). La aceasta ar trebui adăugate şi pierderile prin eşecul CosmoRom - cam tot atît. Cu o evoluţie "medie", la finele anului 2004 CosmoRom ar fi putut avea 2 milioane utilizatori (la data lansării erau circa 1,5 milioane utilizatori telefonie mobilă, iar la finele anului 2004 au fost probabil 9,5 milioane, astfel că operatorul CosmoRom ar fi putut atrage un sfert din creşterea de 8 milioane (9,5-1,5)/4 = 2 milioane), rezultînd o valoare de piaţă de circa 1 miliard euro. În afară de relansarea CosmoRom, care ar trebui să fie o prioritate naţională pentru a nu înre-gistra un record nedorit, MCTI ar trebui să sprijine restructurarea rapidă a operatorului RomTelecom: considerarea telefoniei fixe "business" şi nu serviciu social (rebalansarea rapidă a tarifelor etc.), stimularea investiţiilor în reţea, diversificarea portofoliului de afaceri etc. Pentru aceasta ar trebui regîndit modul de reprezentare a statului roman în administrarea RomTelecom - numite persoane care se pricep (înţeleg cum se administrează o afacere, industria, contextual: modial, naţional etc.) - personalităţi în domeniu.