Problema Teleorman

Imaginaţi-vă că restul României ar fi la acelaşi nivel cu judeţul Teleorman. Vă propun să facem asta la modul cel mai serios. (Bănuiţi de ce, însă sunt convins că nici nu bănuiţi amploarea dezastrului). Să examinăm cifrele şi să tragem o concluzie riguroasă.

Dacă România ar avea rata şomajului pe care o are în prezent (cifrele sunt din iulie 2018) judeţul Teleorman, atunci numărul şomerilor ar creşte de peste două ori (de la 3,50% la 8,57%). Dacă România ar avea acelaşi raport dintre pensionari şi salariaţi ca în judeţul Teleorman (16 pensionari la 10 salariaţi), asta ar însemna o agravare considerabilă a unui raport deja dezastruos (9 pensionari la 10 salariaţi).

Dacă România ar avea acelaşi PIB pe cap de locuitor ca judeţul Teleorman (4892 de euro), atunci valoarea acestui indicator (9600 de euro) practic ar fi redusă la jumătate. Dacă salariaţii din întreaga Românie ar fi plătiţi ca în Teleorman, în fiecare lună am avea, în medie, cu 762 de lei mai puţin în buzunar, la salariu.

Adesea criticăm, pe bună dreptate, situaţia din România. Însă imaginaţi-vă că peste noapte PIB-ul pe cap de locuitor s-ar înjumătăţi, şomajul ar creşte de trei ori, iar pensionarii pe care un salariat îi duce în spate aproape s-ar dubla.

"Dezastru" este un termen prea blând. Ar fi o prăbuşire de genul celor pe care le vedem în ţările direct afectate de război.

Iar cifrele acestea nu cuprind toate dimensiunile acestui scenariu de coşmar. Imaginaţi-vă o Românie fără nici un kilometru de autostradă. O Românie în care nu există nici o librărie. O Românie în care nu există nici o universitate. O Românie în care nu există nici un aeroport.

România complet teleormanizată ar fi o ţară în care speranţa de viaţă s-ar reduce cu un an (de la 75,4 la 74,4 ani). Ar fi o ţară în care turismul ar fi aproape inexistent. (Puteţi menţiona măcar un singur monument de importanţă naţională din judeţul Teleorman?). Investiţiile străine practic zero. Echipe sportive cât de cât notabile, ioc.

Aş putea continua aşa pe două pagini întregi de ziar. Cred că este suficient. România, dacă ar fi peste tot ca în Teleorman, ar arăta precum o ţară din lumea a III-a. Multe dintre lucrurile pe care le socotim normale s-ar topi în jurul nostru. Multe repere ale vieţii civilizate vor fi dispărut. Banii s-ar evapora din conturi, multe slujbe ar dispărea, economia ar intra în colaps.

Atunci de ce tolerăm să fim conduşi de un infractor din Teleorman şi de clanul său?

Unii arată cu degetul către votanţii din România. Departe de mine să neg că nu ar fi probleme la nivelul culturii politice. Însă alegătorii din România nu au acordat, la urne, o majoritate PSD-ului. Acest partid a înşfăcat guvernarea folosindu-se de aliaţi. Şi de inepţia lui Klaus Iohannis, care le-a numit, fără măcar să mimeze o minimă rezistenţă, trei prim-miniştri de o incompetenţă strigătoare la cer.

Însă nici asta nu explică "problema Teleorman". PSD are 40 de organizaţii judeţene (plus Bucureşti şi Diaspora). Multe dintre acestea sunt mult mai importante decât organizaţia Teleorman. În mod normal, acest partid nu ar fi avut cum să fie domninat de grupul Dragnea.

Aşa că explicaţia ne îndreaptă către o altă direcţie. Se petrec lucruri anormale în partidele politice. Rămân la exemplul PSD-ului. Un sondaj comandat, din câte se pare, chiar de socialişti, îl cotează pe Dragnea la doar... 7% intenţie de vot dacă acesta ar candida la prezidenţiale. Asta înseamnă că (aproximativ) trei din patru votanţi PSD nu ar vota presedintele acestui partid... De fapt procentul este chiar mai mic decât apare în sondaj, dacă ne gândim că unele voturi pentru Dragnea ar veni din afara PSD, în alegerile reale. În acest caz, cum se face că Liviu Nicolae Drag-nea rezistă ca şef al unui partid ai cărui votanţi, se vede şi de pe Lună, s-au săturat de el?...

Explicaţia "anomaliei Teleorman" este simplă. Partidele nu sunt democratice. Au fost confiscate de grupuri de devianţi care le folosesc după cum le trece prin cap. Fără ca membrii lor să poate face ceva.

Soluţia? Alegeri primare. Organizate independent - de autorităţile statului, nu de partide. În care sistemul de vot să fie astfel calibrat încât să secţioneze prin ghemurile de interese de la nivel local. Altă soluţie ar fi un control real, eficace, al banilor de care se folosesc liderii politici. (Apropos, mai există "oficiul" acela cu "spălarea banilor"? Sau au numit acolo tot pe unul din Teleorman?). În fine, legi clare care să stabilească limite ale mandatelor pe care le poate avea un politician.

Între timp, guvernarea a ajuns sub controlul unui grup dintr-un judeţ cu PIB-ul pe cap de locuitor mai mic decât în Gabon sau în Botswana (nu este o glumă, sunt datele statistice). Mai puţin educat decât liderii multor state din Africa. Sigur că mulţi dintre noi înţelegem dimensiunile dezastrului. Dar este timpul ca şi votanţii acestui partid (PSD), câţi au mai rămas, să înţeleagă că "grupul Teleorman" a adus întreaga Românie pe marginea prăpastiei.