Proiectul Nabucco - 7,9 miliarde de euro

Acordul va asigura un cadrul legal stabil pentru următorii 50 de ani, tot acum stabilindu-se faptul că un procent de 50% din capacitatea gazoductului va fi rezervat pentru acţionari, restul de 50% fiind destinat altor părţi (transportatori). În acelaşi timp, Acordul Interguvernamental defineşte metodologia pentru tarifarea standard. Aceste condiţii se vor aplica timp de 25 de ani de la intrarea în operaţiune a gazoductului şi vor garanta acces în mod egal pentru toţi participanţii de pe piaţă. În consecinţă, Acordul Interguvernamental reprezintă o asigurare pentru statele ce urmează a furniza gazele naturale şi care iau în considerare vânzarea de gaze către posibilii transportatori ai Nabucco.

Constituirea unui comitet politic (Comitetul Nabucco) va contribui la implementarea proiectului într-un mod eficient şi este destinat a servi drept sursă principală de informaţii. Acest forum va fi alcătuit din reprezentanţii ţărilor care au semnat acordul. Germania, Comisia Europeană, Banca Europeană pentru Investiţii, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi Nabucco Gas Pipeline Int. GmbH vor participa în calitate de observatori.

Următoarele etape ale proiectului Nabucco includ atât finalizarea unor acorduri precum Acordul pentru Sprijinirea Proiectului, incluzând planificarea tehnică detaliată, cât şi evaluările privind impactul social şi de mediu. În paralel, consorţiul Nabucco va începe negocieri cu băncile şi va urmări comercializarea capacităţilor de trasport în cadrul procesului de rezervare de capacităţi (open season).

• Totalul taxelor din exploatarea conductei este estimat la 400-450 milioane euro anual

La cele două capete ale conductei Nabucco se află interese ale unor mari jucători pe piaţa energiei: pe de o parte, Rusia este dependentă de banii statelor membre ale UE, pe de alta, acestea sunt dependente de gazele livrate de Gazprom. Iar în timpul crizei gazelor din ianuarie 2009, Norvegia a demonstrat că nu poate înlocui, nici măcar pe termen scurt, un furnizor precum Rusia.

Pentru România, Nabucco nu este interesant numai pentru că nu ar mai depinde de gazele ruseşti şi nici măcar numai pentru taxele care i-ar reveni din faptul că o parte din cei 3300 de kilometri ai conductei ar tranzita teritoriul său. Totalul taxelor din exploatarea conductei este estimat la 400-450 milioane euro anual. După cum arăta recent Vasile Puşcaş, secretar de stat la Departamentul pentru Afaceri Europene, citat de Agerpres, România doreşte să demonstreze că poate juca un rol activ în strategia de securitate energetică a UE, prin implicarea sa în proiecte cheie precum Nabucco, interconectările pentru gaz ale Ungariei şi Bulgariei şi proiectul de infrastructură şi echipamente pentru fluxurile inverse de gaz, pentru care există o injecţie de capital de 320 de milioane de euro. De asemenea, un succes în proiectul major Nabucco ar întări argumentele României pentru găzduirea Agenţiei Europene pentru Cooperarea Autorităţilor de Reglementare în Domeniul Energiei (ACER).

Cu toate acestea, poziţia României are destule puncte incomode, după cum o demonstrează şi faptul că premierul Boc a trebuit să convoace o şedinţă extraordinară de guvern duminică seara, tocmai pentru a discuta, cu puţin timp înainte de plecarea la Ankara, punctul de vedere exprimat la Conferinţa de la Ankara