Propaganda şi dizolvarea politicului în social

Există vreo legătură între campania de propagandă înverşunată împotriva epidemiei de Sars-CoV2 şi creşterea numărului de cazuri de îmbolnăvire cu Covid-19? Pare o coincidenţă, dar odată cu relaxarea au proliferat şi zvonurile care neagă existenţa unei epidemii mortale şi acuză guvernul (subordonat influenţei unui aşa zis guvern mondial Bilderberg) de manipulare a opiniei publice în vederea instaurării unei noi ordini mondiale. Probabil relaxarea este principala cauză a creşterii cazurilor de infectare, dar zvonurile, credibilizate după o reţetă cunoscută, au contribuit la decredibilizarea măsurilor de distanţare fizică şi a gesturilor barieră. Situaţia nu este caracteristică doar Românei, dar ea pare să fie mult mai preocupantă la noi şi în alte state din Balcani, Europa Centrală şi de Est. În aceste state dinamica epidemiei, după o curbă descendentă, a redevenit ascendentă. Pentru moment, starea de fapt din această zonă a Europei este mult mai periculoasă decât în Vest.

Scenariul manipulării care acuză guvernul de manipulare este mereu acelaşi şi urmează un patern deja analizat de multă vreme. În acelaşi timp, statistica este deformată şi transformată dintr-un instrument de analiză într-un argument împotriva periculozităţii epidemiei. Cifrele mici ale infectării şi mortalităţii sunt invocate ca argumente pentru a acuza manipularea guvernelor subordonate centrelor de comandă mondiale. Câtă vreme proporţia victimelor din timpul Gripei Spaniole (se vorbeşte de 100 de milioane de morţi în trei ani 1917 şi 1920) sau a Ciumei negre (50% din populaţia Europei între 1347 şi 1352) nu se regăsesc, totul este prezentat ca o înscenare. Iar dacă numărul şi dinamica creşte, atunci este negată evidenţa. Sunt 10 milioane de infectaţi şi 400.000 de decedaţi? Cifrele sunt exagerate şi, oricum, chiar dacă ar fi realiste, reprezintă prea puţin la nivelul celor 8 miliarde de locuitori ai planetei. Iar cei ce mor sunt în general bătrâni, deci dispensabili. Un întreg arsenal al vitalismului fascist - legionar la noi - este reutilizat pentru a acuza manipularea şi a justifica moartea!

Dar asistăm aici, şi datele strânse o dovedesc fără tăgadă - site-ul EU vs Disinfo documentează aproape 10.000 de cazuri de dezinformare antieuropeană şi pro-rusă - la o proliferare a propagandei în cel mai totalitarist mod. Şi pentru a se credibiliza - ca în vremurile lui Goebbels şi ale KGB-ului - ceilalţi (în cazul nostru democraţiile liberale) sunt acuzaţi că urmăresc obţinerea controlului totalitar al lumii. Pentru aceasta sunt folosite o serie de tehnici de propagandă bazate pe cercetări de psihologie socială care să asigure succesul acţiunii. Deşi aceste tehnici pot fi clasificate ca erori logice, deoarece argumentele folosite nu sunt neapărat valide, ele sunt acceptate necritic de o parte a populaţiei.

Asistăm la o încercare deliberată şi sis­tematică de a modela percepţiile, de a manipula cunoştinţele şi conştiinţele şi mai ales de a schimba comportamentul unor grupuri mari de oameni pentru a compromite curente de idei şi moduri de guverne considerate ostile. Aceasta este propaganda în sensul ei tradiţional. Cel al ofensivei totalitare împotriva democraţiilor liberale din prima jumătate a secolului trecut: o tehnică de a influenţa acţiunea umană prin manipularea reprezentărilor.

Iar mass-media, iar mai nou reţelele sociale, sunt canalele obişnuite pentru transmiterea mesajelor de propagandă. Campaniile de propagandă nu se desfăşoară haotic, ci urmăresc un model de transmitere strategică pentru îndoctrinarea grupului ţintă. Aceasta începe cu o transmisie simplă a uni zvon care este deja cunoscut de public, dar rămăsese latent. În general, aceste mesaje conţin indicaţii despre cum se pot obţine mai multe informaţii, prin intermediul unui site web, a unor filme documentare, a unor emisiuni etc. Prin aceste strategii se realizează "iniţierea" indivizilor într-o teorie a conspiraţiei. Apoi se realizează consolidarea informaţiei printr-o serie de testimoniale, pentru ca, în final, să se realizeze îndoctrinarea.

Un exemplu despre cum sunt folosite aceste tehnici în contextul actual: propagatori, de cele mai multe ori persoane care au prin natura meseriei contacte sociale multiple - şoferii de taxi, vânzătoarele, cadrele didactice etc. - sunt vizate de campania de decredibilizare a unei acţiuni, în cazul nostru a combaterii epidemiei. Aceştia devin, mai mult sau mai puţin conştienţi, propagatorii demonstraţiei conspiraţionale. Din obiect al acţiunii de dezinformare, devin actori efectivi şi distribuie informaţiile, nu doar sugerând, ci şi "demonstrând" modul în care guvernul manipulează cifrele privind epidemia. De la întrebarea "Cunoaşteţi pe cineva care să se fi îmbolnăvit?" până la acuza privind creşterea artificială a cifrelor privind infectările şi decesele, totul se repetă după scenariu prestabilit.

Exemplificările - testimonialele - menite să-i convingă pe sceptici sunt utilizate pentru a convinge. Cineva - o cunoştinţă, un prieten , o rudă, ba uneori chiar cel ce relatează - a asistat la o acţiune de genul acesta (bani oferiţi pentru a declara un decedat ca fiind bolnav de covid etc.) şi garantează pentru veridicitatea ei. Iar acest scenariu se repetă în zeci de mii de cazuri, peste tot în ţară. La elementele de bază cel care relatează adaugă de multe ori tot felul de ingrediente pe care le-a preluat din "teoriile" conspiraţiei - Bill Gates şi încercarea de a prelua controlul omenirii prin vaccinare şi inocularea unor cipuri, care reia vechea revelaţie a Marelui Conspirator şi formule ale Noii Ordini Mondiale, folosite de extrema dreaptă religioase acum trei decenii pentru a ataca modelul liberal de societate.

Pentru propaganda anti-liberală de la Moscova, Ankara şi Beijing, trecând prin Budapesta şi Varşovia, nu a fost nevoie de elaborarea unui nou model, ci de reconvertirea celor deja existente şi adaptarea lor la era internetului. Ceea ce au în esenţă comun aceste tehnici de propagandă este exerciţiul de delegitimare a politicii şi reducerea acesteia la o simplă acţiune socială. Lipsită de autonomia sa, politica nu mai poate da direcţia şi societatea devine neguvernabilă. Neîncrederea în politic - transformată sub influenţa propagandei dintr-o expresie a diversităţii de opinii într-o obsesie anti-politică - ar trebui să netezească drumul către dictaturile post-democratice.