Cea mai informatizată şi e-mainded ţară din lume, Estonia, a preluat, pe 1 iulie, preşedinţia rotativă a Consiliului Uniunii Europene de la cel mai mic stat al UE, Malta. Aşa s-a întâmplat că în anul în care, în Europa, motorul european pare să nu se mai gripeze, două ţări mici, Malta (420.000 de locuitori) şi Estonia (1.300.000 de locuitori) împart preşedinţia UE. Aflate în extremitatea de sud şi de nord a Europei, în zone aparent marginale, oarecum expuse fie fluxurilor migratorii venite dinspre Africa (Malta), fie intervenţiilor vindicative ale unei Rusii care nu-şi mai ascunde complexele (Estonia), cele două state reprezintă - altfel spus atât redau, cât şi exprimă - avantajul competitiv al unei Europe unite în diversitate. Deloc întâmplător, ambele state şi-au propus priorităţi digitale: Malta, o ţară profund ataşată pieţei libere, a avut pe agendă dezvoltarea "pieţei unice digitale", pe când Estonia vizează, pornind de la propriul exemplu, să pună bazele unei adevărate Europe digitalte.
În ce priveşte piaţa unică digitală, Malta a reuşit sa atingă, surprinzător pentru mulţi, majoritatea ţintelor propuse. Şi nu este vorba doar de acordul privind încetarea taxelor de roaming pentru telefonia mobilă şi portabilitatea conţinutului online, precum abonamentele la Netflix, ci de faptul că preşedinţia malteză a reuşit să conducă spre final negocierile care vizau consolidarea cooperării între organismele de protecţie a consumatorilor online sau accesul gratuit la reţele Wi-Fi publice. De asemenea, au fost stabilite normele privind cotele transfrontaliere privind serviciile online sau noile norme privind conţinutul digital precum aplicaţiile pentru mobil sau software-ul. Pe de altă parte, deşi au fost făcute progrese în ceea ce priveşte discuţiile despre telecomunicaţii şi reformele drepturilor de autor, acestea vor mai dura încă multă vreme.
În ceea ce-i priveşte, estonienii vor să folosească preşedinţia lor pentru a dovedi cum tehnologia - mai ales tehnologia digitală - poate simplifica existenţa. După o experienţă care a început în 2001, când Estonia a fost guvernată de o coaliţie favorabilă introducerii inovaţiilor online, micul stat baltic a devenit liderul mondial incontestabil al tehnologiei digitale. În cei 15 ani lucrurile au progresat astfel că astăzi, spun estonienii cu mândrie, doar certificatele de căsătorie, deces sau de vânzare a locuinţei nu pot fi emise online.
Deja poşta este livrată de roboţi în Tallinn, iar de la 1 iulie unele linii de autobuze sunt deservite de vehicule fără şofer. Călătoria în mijloacele publice de transport este gratuită pentru locuitorii capitalei estoniene, iar cardul de identitate electronic conectat funcţionează şi ca abonament de transport. De altfel, 95% din populaţia Estonei deţine un card de identitate electronic care poate fi folosit în diferite moduri şi care este totodată protejat atât faţă de atacurile cibernetice, cât şi faţă de abuzul autorităţilor. Fiecare cetăţean estonian poate consulta în timp real baza sa de date şi poate verifica cine şi cât a avut acces la datele sale personale.
Pentru o ţară ca România, unde problema fraudei electorale este recurentă, iar prezenţa la vot la toate tipurile de alegeri, cu excepţia celor prezidenţiale, este sub limita de legitimitate democratică, faptul că în Estonia la cele mai recente alegeri parlamentare, cele din 2015, aproape unul din trei votanţi a votat prin intermediul internetului, ar putea fi un exemplu de bună practică.
Într-un moment în care atacurile cibernetice proliferează - precum WannaCry la mijlocul lunii mai sau cel de la sfârşitul lunii iunie, care a folosit o variantă a virusului Petya -, guvernul estonian doreşte să folosească oportunitatea preşedinţiei pentru a creşte gradul de conştientizare a nevoii de securitate cibernetică. Spre exemplu, în pachetul oficial de cadouri oferit celor care vor participa la manifestările preşedinţiei estoniene va exista şi un dispozitiv de blocare a datelor USB - un aşa numit "USB condom", un dispozitiv care permite alimentarea cu energie electrică a unui dispozitiv mobil într-o locaţie publică prin USB, prevenind în acelaşi timp transmiterea oricăror date sau instalarea de viruşi. Pe de altă parte, după criticile făcute de unii experţi în securitate informatică privind lipsa de securitate a sistemelor sale, Estonia va fi prima ţară din lume care va plasa datele esenţiale pentru funcţionarea statului la ambasadele sale din alte ţări, începutul fiind deja făcut, în urma unui acord cu Luxemburgul, la ambasada estoniană din Marele Ducat.
Maltezii şi estonienii au încercat, şi s-ar putea să şi reuşească, să creeze condiţiile pentru ca anul 2017 să fie unul mai bun decât cel precedent. Oare vom putea spune la fel şi despre preşedinţia rotativă care va reveni României în 2019?