Proteste şi clivaje dezgheţate

Mişcările fermierilor şi transportatorilor nu sunt chiar atât de neaşteptate. Şi nici neapărat justificate, altfel decât din perspectiva celor care participă la proteste. Dar există o întreagă strategie de punere în scenă a acestor mişcări prin folosirea blocajului şi a imaginii "terifiante" a maşinilor agricole şi camioanelor încolonate la poarta marilor oraşe. Şi, de fapt, aici este şi cluul întregii acţiunii: crearea senzaţiei că viaţa urbană va fi blocată. Puţin contează că vorbim de câteva sute de vehicule la nivel naţional, deci, în cel mai bun caz, câteva mii de participanţi la nivel naţional, mesajul, mai ales când nu e descifrat, trece.

De fapt, asistăm la dezgheţarea unor clivaje îngheţate care au avut rolul lor în structurarea sistemului de partide românesc în prima jumătate a secolul al XX-lea. E vorba, în primul rând, de clivajul care despărţea lumea satelor de cea a oraşelor, cel dintre rural şi urban, sau cum îi mai spun anglo-saxonii, industry-country cleavage. Teoria clivajelor se referă la diviziunile sociale şi politice semnificative într-o societate (cum ar fi clasa, religia, etnia sau regiunea), iar unele clivaje "îngheaţă", altfel spus ies din repertoriul politic, pentru ca apoi să fie "dezgheţate" în anumite contexte. Ori, contextul actual, cu priorităţile privind combaterea încălzirii globale, pune lumea rurală într-o situaţie dificilă. Mai ales atunci când modelul economic nu este adaptat timpurilor. Aceste fracturi existau de mult şi deja la sfârşitul secolul al XIX-lea apăreau primele partide agrariene, mai întâi în Europa nordică, iar apoi în întreaga Europă. La noi, Partidul Ţărănesc a fost exponentul intereselor lumii rurale nu doar împotriva lumii industriale, ci şi a oraşelor. Şi, ajunşi la guvernare, ţărăniştii au reuşit să reprezinte interesele agricultorilor, ceea ce a avut un impact masiv asupra dezvoltării economice a României. Dar atunci, de partea lumii rurale era numărul, cu 80% din populaţie locuind în zona rurală şi lucrând într-o agricultură cu o productivitate mică. Acum, ponderea fermierilor este relativ mică nu doar în societăţile occidentale, ci şi la noi. Iar urgenţele legate de combaterea încălzirii globale pun o presiune pe guvernaţi, care trebuie să schimbe din mers modelul. Ori, unii fermieri şi transportatorii nu vor să schimbe modelul şi să se adapteze, ci să blocheze schimbarea. Pe această fisură au lucrat apoi teoriile conspiraţioniste anti-ecologiste care vorbesc despre o conspiraţie a ONG-urilor de mediu care reprezintă interesele multinaţionalelor, susţin fără probe ştiinţifice că ar exista încălzirea globală şi militează împotriva formelor sănătoase de economie precum agricultura şi transporturile, care se bazează pe consumul de motorină şi pe îngrăşăminte artificiale. Dintr-odată, suveranitatea alimentară a statelor este periclitată, deşi comerţul suplineşte lipsurile de pe piaţă. Iar cei care aderă, din interes, la aceste teorii conspiraţioniste, sunt cei care au considerat că pandemia a fost un instrument de control social inventat de grupurile oculte care conduc lumea.

În aceste condiţii, dezgheţarea vechilor clivaje este o consecinţă a procesului de schimbare socială şi economică rapidă, impulsionată de globalizare, progres tehnologic (anti-progresiştii nu sunt doar împotriva progreselor privind libertăţile individuale, ci şi a celor economice, a se vedea inteligenţa artificială), schimbări economice şi culturale. Vechile diviziuni redevin relevante, dar sub o altă formă şi încep să modeleze politica şi comportamentul electoral.

Deja în anii "30 ai secolului trecut, reconfigurarea clivajului rural-urban prin suprapunerea mai multor clivaje şi prin succesul teoriilor conspiraţioniste anti-capitaliste, de tipul antisemitismului şi Protocoalelor înţelepţilor Sionului, a dus la reconfigurarea vieţii politice româneşti prin preluarea de către mişcarea legionară a radicalismului rural încarnat înainte de ţărănişti. Şi astăzi, când PSD nu mai poate să preia mesajul grupărilor radicale din mediul rural, acestea se îndreaptă spre o extremă dreapta care colectează nemulţumirile accentuate de naraţiunile conspiraţioniste. Ori, "dezgheţarea" clivajelor poate duce la o reconfigurare semnificativă a peisajului politic, cu apariţia de noi partide, schimbarea alianţelor şi modificarea strategiilor partidelor existente pentru a se adapta la noul context.