Puterea justiţiei în democraţie: cazul Călin Georgescu şi acuzaţiile de "judiciarocraţie"

Călin Georgescu, inculpat pentru săvârşirea a şase infracţiuni, din care cea mai importantă este instigarea la acţiuni menite să schimbe ordinea constituţională - dosar instrumentat de Parchetul General - a lansat acuzaţii grave la adresa justiţiei româneşti, considerând că se află în faţa unui proces politic, acuzaţii pentru care Consiliul Superior al Magistraturii nu a exprimat nicio poziţie publică, în sensul în care să arate că acestea afectează independenţa justiţiei. Una dintre aceste acuzaţii a fost formulată de Călin Georgescu, în 26 februarie, la ieşirea din Parchetul General, după ce a fost reţinut în trafic şi dus la audieri, în urma cărora a fost inculpat de procurori. După ieşirea de la audieri, Călin Georgescu a declarat:"Nu mă surprinde nimic. Mă aşteptam să fiu ridicat (...). Pe 6 decembrie, ni s-a făcut o mare «favoare». Corupţia a fost expusă în mod direct, iar această iniţiativă disperată nu poate decât să fie salutată. Această situaţie ne-a demonstrat că sistemul încă funcţionează, atât cât mai poate. Aceste acţiuni îmi amintesc de mentalitatea şi sistemul comunist din anii "50. Noi suntem poporul, noi suntem puterea. Nu vom sta în genunchi în faţa nimănui".

Anterior, în dimineaţa zilei în care a fost reţinut, în timp ce procurorii efectuau percheziţii în dosarul său în mai multe locaţii din ţară, Călin Georgescu a transmis pe Facebook: "Sistemul actual continuă acţiunile abuzive! În această dimineaţă, la ora 6, autorităţile au descins din nou în zeci de locaţii, perturbând familii şi trezind copii din somn. Se încearcă fabricarea unor dovezi pentru a justifica rezultatul alegerilor şi pentru a împiedica o nouă candidatură a mea la prezidenţiale. De trei luni caută fără succes. În numele votanţilor mei şi al tuturor celor care îşi doresc o Românie democratică şi liberă, mă opun acestui sistem opresiv care încearcă să ne subjuge. Nu trăim într-o societate cu adevărat liberă, iar legalitatea acestor acţiuni este discutabilă. Nu voi ceda! Mă bazez pe sprijinul vostru şi vă aştept sâmbătă, în Piaţa Victoriei!".

Luni, 3 martie, după ce a ieşit de la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti unde a contestat măsura controlului judiciar dispusă de procurorii Parchetului General, Călin Georgescu a afirmat: "Sunt nevinovat şi, după atâţia zeci de ani în care sistemul credea că este invincibil, în momentul în care poporul dovedeşte că are puterea şi a renăscut din cenuşă şi s-a trezit în conştiinţă, sigur că lucrurile sunt în aceeaşi formulă pe care o vedem foarte elocvent şi la preşedintele Trump, în Statele Unite, la tot ce a suferit pentru doi ani de zile. Dar este un lucru firesc şi lucrurile sunt clare".

Aceste cuvinte trimit direct la o temă controversată: în ce măsură puterea judiciară poate interveni în deciziile politice sau poate influenţa direcţia democratică a unui stat? Georgescu şi-a comparat situaţia cu cea a fostului preşedinte american Donald Trump, sugerând că justiţia devine uneori un instrument de eliminare a unor figuri incomode sistemului.

Nu ştim dacă este aşa cum afirmă Călin Georgescu, mai ales că au existat cazuri în instanţă, de-a lungul vremii, despre care s-a spus că au fost instrumentate politic sau că deciziile au fost în favoarea unor oameni cu influenţă politică, dar declaraţiile acestuia la activitatea procurorilor care efectuează urmărirea penală în dosarul său par menite să pună presiune asupra magistraţilor, atât din partea candidatului la alegerile prezidenţiale de anul trecut, cât şi din partea susţinătorilor săi care, la fiecare prezenţă a lui Georgescu la Parchet sau Tribunal, protestează în faţa instituţiilor respective.

• Magistraţii, acuzaţi de "judiciarocraţie" în SUA, El Salvador şi Brazilia

Percepţia despre magistraţii care intervin în jocul politic nu este singulară sau tipică unora dintre cei aflaţi în prim-planul scenei politice româneşti în această perioadă. Există o dezbatere globală despre o aşa-numită "judiciarocraţie", în care judecătorii, departe de a fi simpli interpreţi ai legii, devin actori politici care influenţează direct drumul unui stat, adesea contrar voinţei populare. Într-un articol recent publicat de cotidianul France Soir, sunt prezentate mai multe exemple de discreţionism judiciar, inserându-se percepţia că unii judecători se comportă ca şi cum ar fi regi, mai presus de orice decident politic ajuns în funcţia respectivă în urma unor alegeri democratice.

Primul exemplu oferit de sursa citată este Nayib Bukele, preşedintele din El Salvador care s-a confruntat cu opoziţia puternică a Curţii Supreme, care i-a blocat reformele. În replică, el a iniţiat o reformă constituţională care a condus la demiterea unor judecători şi schimbarea regulilor sistemului judiciar. Bukele a justificat această acţiune spunând: "Poporul a vorbit, iar noi facem curăţenie", subliniind că demersul său a respectat mecanismele constituţionale prin intermediul legislativului ales democratic. Mai mult, preşedintele din El Salvador a afirmat că demiterea judecătorilor respectivi a fost singura modalitate de a "reda puterea poporului" în faţa unei elite judiciare pe care o acuza că-şi protejează propriile interese.

Al doilea exemplu oferit este primul mandat al lui Donald Trump, când preşedintele SUA a avut numeroase conflicte cu instanţele federale, acuzându-le că blochează politicile sale privind imigraţia şi reglementările economice. Conflictele au continuat şi de la preluarea de către Donald Trump a celui de-al doilea mandat la Casa Albă, când consilierul său personal, Elon Musk, în calitate de coordonator al Departamentului pentru Eficienţă Guvernamentală, i-a criticat pe judecătorii federali care i-au blocat accesul la sisteme guvernamentale sensibile ori s-au opus reducerii personalului federal. Aceste fricţiuni l-au determinat pe Elon Musk să reacţioneze dur pe reţeaua X. Astfel, după ce judecătorul Curţii Federale din Manhattan, Paul Engelmayer, a decis, în 8 februarie 2025, să blocheze temporar accesul DOGE la sistemele de plată ale Departamentului Trezoreriei (conţinând date precum numerele de securitate socială), Musk a scris pe X: "Un judecător corupt protejează corupţia. El trebuie destituit acum!". Mai mult, şeful DOGE l-a acuzat pe judecător că protejează interesele birocratice în detrimentul contribuabililor care doresc transparenţă şi a afirmat că acţiunea magistratului reprezintă o "lovitură de stat judiciar" împotriva democraţiei. Atacul la adresa magistraţilor a fost preluat de Donald Trump, care în 11 februarie 2025, cu prilejul unei conferinţe de presă susţinută la Casa Albă alături de Elon Musk, l-a criticat dur pe judecătorul John McConnell din Rhode Island, care cu numai o zi înainte a decis ca Administraţia Trump să elibereze subvenţii federale de miliarde dolari. Donald Trump a declarat: "Judecătorii de rang înalt (...) ne încetinesc agenda. Este greu de crezut că un judecător poate spune: «Nu vrem să faci asta»".

Anterior, cu două zile înainte, vicepreşedintele american JD Vance a scris pe reţeaua X: "Dacă un judecător i-ar spune unui general cum să conducă o operaţiune militară, am asista la un lucru ilegal. Judecătorii nu pot verifica puterea legitimă a Executivului".

Al treilea caz prezentat de sursa citată este cel al lui Alexandre de Moraes, judecător al Curţii Supreme din Brazilia şi fost preşedinte al Tribunalului Electoral Superior, care a fost acuzat de cenzură şi abuz de putere după ce a suspendat activitatea reţelei sociale X (fostul Twitter) în ţara din America de Sud, justificând măsura prin "combaterea dezinformării", oprind practic accesul la respectiva reţea pentru 20 milioane de utilizatori.

Ultimul exemplu oferit de publicaţia franceză este o lege controversată privind separatismul religios, care, după ce a fost adoptat de parlamentul de la Paris, a fost parţial anulată de Consiliul Constituţional, deşi măsurile incluse în actul normativ erau susţinute de majoritatea populaţiei.

• Existenţa unor mecanismee de echilibrare a puterii judecătoreşti, o necesitate pentru statul de drept

Aceste exemple ridică o întrebare esenţială: cât de departe poate merge justiţia în a limita decizii luate de politicieni aleşi democratic?

În democraţiile consolidate, echilibrul între puterile statului este un principiu fundamental. Cu toate acestea, în multe state, inclusiv în România, au apărut în ultimul timp cazuri în care justiţia pare să îşi depăşească atribuţiile, influenţând decizii politice majore şi modelând în mod indirect cursul democraţiei. Cel mai recent exemplu din ţara noastră este modul în care Curtea Constituţională a anulat alegerile prezidenţiale, în prima zi a desfăşurării turului al doilea, după ce cu câteva zile înainte validase turul întâi de scrutin şi rezultatele înregistrate. Într-o astfel de situaţie, precum şi în cazul când unii judecători anulează măsuri adoptate de guverne alese democratic, se pune problema dacă deciziile magistraţilor reprezintă o apărare a statului de drept sau o deturnare a suveranităţii populare.

Percepţia că magistraţii se comportă ca nişte "regi" ai sistemului instituţional vine şi din lipsa de responsabilizare a acestora. În timp ce politicienii sunt evaluaţi prin vot, judecătorii rămân în funcţii decenii întregi, fără mecanisme clare de control democratic asupra deciziilor lor. Mecanismul de control este strict jurisdicţional, iar în privinţa răspunderii acestora, acţiunile sunt complicate şi durează, trecând prin mai multe etape, una dintre acestea fiind judecarea judecătorului sau procurorului de către secţia de specialitate din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, procedură lipsită total de transparenţă.

Este posibil ca lipsa aceasta de transparenţă juridică, atât cu privire la deciziile luate în anumite cauze, cât şi cu privire la tragerea la răspundere a unor magistraţi de către CSM să fie cauza pentru care, în 2023, doar 48% dintre cetăţenii români aveau încredere în justiţie, potrivit Eurobarometrului publicat la mijlocul anului 2024, iar în 2024 doar 50% să aibă încredere în magistraţi conform unui sondat realizat de IRES.

În acest context, în atenţia decidenţilor politici a intrat un set de reforme care propun, printre altele, alegerea unor membri ai Curţilor Constituţionale prin vot popular sau prin votul magistraţilor din ţara noastră, introducerea unui sistem de verificare publică a hotărârilor cu impact major şi transparentizarea deliberărilor judecătoreşti cu privire la cazuri care privesc interese majore ale societăţii.

Aceştia susţin că, deşi independenţa justiţiei este un pilon esenţial al democraţiei, ea nu trebuie să devină o putere absolută, deasupra voinţei populare. Cazuri precum cel al lui Călin Georgescu ridică o problemă validă: există un moment în care justiţia, în loc să apere democraţia, începe să o modeleze în funcţie de propriile interese sau de presiuni externe?

Soluţia nu este nici subordonarea justiţiei faţă de politic, dar nici acceptarea unei puteri judiciare discreţionare. Echilibrul dintre cele două trebuie să fie o preocupare constantă pentru orice societate care doreşte să-şi păstreze caracterul democratic autentic.