Putin-Biden: doi pe un balansoar de mult înţepenit

Vai, ce frumoase erau vremurile războiului rece! Cînd Hrusciov şi Kennedy s-au întîlnit faţă în faţă, aşa... să dea o tură pe la Holly­wood şi să vadă ce-i de făcut cu rachetele din Cuba, se deschideau porţile cerului şi se cutremurau zăgazurile din întunecimile pămîntului. Este adevărat, Hrusciov a zis în urma întînirii că dacă America a putut să aleagă un om atît de slab ca Preşedinte, soarta ei este ca şi pecetluită. Lucru cu care, se pare, şi anumiţi americani au fost de accord, iar ca urmare, la scurt timp, l-au împuşcat pe Kennedy şi au închis definitiv traseul politic şi istoric pe care acest Akhenaten al vremurilor moderne ale Americii încercase să îl deschidă. La fel, cînd Rea­gan a dat mîna cu Gorbaciov şi l-a rugat, în văzul şi auzul lumii întregi, să dărîme zidul ridicat în mijlocul Berlinului, dacă vrea să arate că este, cu adevărat, partizanul "Marii Antante" ruso-americane, menită să conducă lumea paşnică şi înfloritoare a noii ere post-război rece. Omul s-a conformat, dar numai el ştie ce i-a păţit pielea după aia! Mă rog, de la vremurile celui de al doilea război mondial, cînd reuniunile trioului Stalin-Roosevelt-Churchill puneau lumea la cale, vindeau şi cumpărau la procentaj destinele istorice ale ţărişoarelor din centrul, estul şi sudul Europei, mitul importanţei piramidale a întîlnirilor directe dintre liderii în funcţie ai celor două superputeri a fost cu grijă întreţinut, nu fără un dram de adevăr, plus un car de beneficii strategice şi politice pentru ambele părţi. După aceea, lucrurile au cam decăzut. Yeltsin s-a întîlnit şi el cu Clinton, dar unul era atît de beat, iar celălalt atît de cherchelit, încît nimeni nu mai ştie de ce sau cu ce folos. După care, a venit era Putin. La început, omului de la Kremlin i s-au făcut avansuri serioase. Bush jr. l-a invitat chiar la ranch-ul personal din Texas, de unde a spus lumii întregi, cu ochii umezi de emoţie, că Putin e un tip solid, cu care se poate face, cu siguranţă, "politică mare". Ori friptura de vacă a fost prea arsă, ori Bush a fost prea consumat de lecturile biblice şi pregătirile următorului război, ca să mai ia seamă la tinerelul necopt de la Moscova, cert este că America a stabilit pentru Rusia statutul de putere regională sau, dacă doriţi, putere globală dar... de mîna a doua. Nu interesează, prin urmare, ce zice şi ce face, decît aşa.. la mîna a doua. Sau a treia... funcţie de circumstanţe şi de temă.

De atunci, Bush jr. a mai avut un mandat, Obama, două, şi Trump, unul. Doar interlocutorul de la Moscova a rămas acelaşi. Tot Putin îl cheamă, chiar dacă a lipsit o scurtă vreme din poză; l-a lăsat pe Medvedev să-i facă curat prin birou şi să se aşeze, în joacă desigur, pe scaunul lui, preţ de un mandat. Au urmat întîlnirile Putin-Trump, cu totul vreo cinci la număr. Marcate de excesul de amabilitate şi discreţie al Preşedintelui american, care s-a ferit pînă şi de interpretul său oficial la una dintre ele. Nu conta în faţa încrederii în mai experimentatul şi versatilul său prieten de la Kremlin. Nu mai vorbesc despre "complimente", declaraţii, acţiuni care au săpat la rădăcina NATO şi a relaţiilor transatlantice, au scos din orice joc strategic, Uniunea Europeană, au pus relaţiile cu Germania pe butuci şi au distrus o parte din tratatele multilaterale care legau lumea peste cele două mari oceane, Atlantic şi Pacific. Cu toate sincerele şi evidentele sale eforturi, Trump nu a reuşit să transfere concordia care l-a legat în mod statornic, vizibil şi asumat de Vladimir Putin, din domeniul personal în cel al relaţiilor oficiale, de stat. Spre regretul, desigur, al ambelor părţi. Acum a venit rîndul lui Biden să-şi ducă sacii la moara lui Putin. Să vadă cam ce fel de făină macină.

În preliminarii, cei doi lideri au făcut gesturi consistente de curtoazie, unul către celălalt. Putin a spus insistent că relaţiile dintre cele două părţi sunt la cel mai scăzut nivel din istorie, ceea ce nu este adevărat, dar îi pune pe tavă lui Biden perspectiva "luminoasă", de a le îmbunătăţi, de ce nu, radical!!! Biden, pe de altă parte, a făcut tot ceea ce era posibil pentru a arăta lumii că Administraţia ar putea fi înclinată să redeschidă dosarul evaluării "statutului strategic al Rusiei", cu posibilitatea unei upgradări care să o repună în drepturile recunoscute cîndva, de paritate strategică cu Statele Unite... dacă... Iar, aici, urmează lista de condiţii pe care Biden este dispus să le discute/negocieze cu Putin: în Europa, Ucraina; în Asia, China. La rîndul său, Putin este mai mult decît interesat să obţină de la Statele Unite o soluţie pentru Ucraina care îi este favorabilă: recunoaşterea sau acceptarea de facto a ruperii Crimeei şi/sau a părţilor răsăritene ale Ucrainei. O înţelegere de compromis ar putea fi construită în jurul unui set de asigurări şi garanţii americane care ar menţine Ucraina în afara NATO, definitiv. Agenda asiatică, în schimb, favorizează masiv poziţia de negociere a lui Putin. Posibilitatea de a transforma competiţia strategică americano-chineză într-o confruntare, eventual cu componentă militară semnificativă, se apropie ameninţător, pe zi ce trece, de materializare. Nu este nimic automat şi ireparabil, dar evenimentele se precipită în această direcţie generală de mişcare, una care pune Statele Unite în postura de a căuta la Moscova un "sprijin" strategic, cu rol moderator. Reciproc, pun Rusia putiniană într-o poziţie privilegiată de negociere cu Washingtonul. Ecuaţia lui "give and take" este clară, dar prin aceasta nu mai puţin complexă, jucată fiind pe două secţiuni diferite ale tablei geopolitice a lumii. Foarte probabil că aceasta va fi doar o primă întîlnire dintr-un şir mai lung, la care cele două părţi vor avea ocazia să stabilească condiţiile şi perspectiva de materializare a obiectivelor lor. Comune, parţial comune, divergente. Biden are nevoie de un succes semnificativ pentru a da relief mandatului său, din perspectiva agendei internaţionale. Putin are nevoie de un succes "istoric" pentru că funia destinului său politic se apropie de par, iar în joc este moştenirea de care Istoria îi va lega numele.