PwC: Metodele de rambursare aplicate în România, utilizate de statele UE

Practica la nivelul Uniunii Europene privind modalitatea de calcul al ratelor arată că toate cele 15 state verificate utilizează cele două metode de rambursare a creditelor reglementate în România, respectiv ratele egale (anuităţile) şi ratele descrescătoare, potrivit studiului ″Modalitatea de calcul al ratelor în statele din Uniunea Europeană″, realizat de PwC. Sondajul referitor la legislaţia şi practica privind modul de calcul al ratelor a cuprins Austria, Belgia, Cehia, Estonia, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Lituania, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovacia, Spania şi Ungaria, ceea ce acoperă 85,4% din activele bancare din Uniunea Europeană. În opt state Austria, Franţa, Grecia, Polonia, Portugalia, Slovacia, Spania şi Ungaria, ratele egale (anuităţile) reprezintă metoda practicată covârşitor la scară largă.

În niciuna din cele 15 ţări verificate nu este practicată metoda de rambursare în care principalul este egal cu dobânda, propusă de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC). Metodele de rambursare a creditelor nu sunt reglementate prin lege în niciunul din cele 15 state, spre deosebire de cazul României, care are legiferate ratele egale (anuităţile) şi ratele descrescătoare la creditarea de consum. Practica locală este aliniată la literatura de specialitate locală, care la rândul ei este în linie cu literatura europeană.

Metoda propusă de ANPC este contrară intereselor consumatorului şi prezintă anumite dezavantaje critice ce anulează viabilitatea practică, arată studiul. Astfel, aplicarea este imposibilă pentru că duce la maturitate infinită, necesitând 72 de ani pentru a amortiza 99,9% din sold pentru un credit ipotecar şi 45 de ani pentru un credit de consum. Cazul special al impunerii unui prag de timp arbitrar (spre exemplu stingerea impusă a creditului după 30 de ani) înseamnă în practică o plată balon semnificativă pentru consumator ce poate ajunge între 5-10% din valoarea împrumutului şi ceea ce nu respectă reglementările cu privire la gradul de îndatorare.

Pentru consumator, egalitatea forţată a principalului cu dobânda înseamnă o rambursare accelerată a principalului în primele perioade, respectiv un efort financiar considerabil mai mare. Ca atare, accesibilitatea la credite scade considerabil sub metoda propusă de ANPC, principal egal cu dobândă, pe fondul creşterii primei rate. În condiţiile actuale de piaţă, o familie ar avea nevoie de un venit salarial cu peste 70% - 90% mai mare pentru a accesa acelaşi credit dacă ar fi rambursat în metoda principal egal cu dobândă, comparativ cu metoda ratelor egale.

Metoda de rambursare propusă de ANPC diminuează puternic abilitatea consumatorilor de a achiziţiona locuinţe. Raportat la nivelul salarial mediu al unei gospodării pe ţară, metoda ratelor egale poate finanţa 110% din preţul mediu la nivel naţional al unui apartament cu două camere, în timp ce metoda principal egal cu dobândă doar 59%.

Sectorul bancar a susţinut constant nevoile populaţiei şi accesul la finanţare prin acordarea de credite noi. Corelaţia între nivelul creditelor imobiliare acordate populaţiei şi numărul de locuinţe existente este de +0.99, ceea ce indică o puternică asociere între expansiunea creditelor ipotecare/ imobiliare şi creşterea numărului de locuinţe. Corelaţia între nivelul creditelor noi de consum acordate gospodăriilor şi nivelul cheltuielilor lunare de consum este de +0.65, ceea ce relevă faptul că, prin intermediul creditelor, băncile stimulează direct nivelul de consum în economie şi implicit creşterea economică.