English
În ciuda reformelor din ultimii ani, ţara noastră îşi menţine, aproape de jumătatea clasamentului, a şaptezeci şi doua poziţie în clasamentul Băncii Mondiale (BM) privind climatul de afaceri pentru 2013.
Dacă pe primele locuri se situează Singapore, Hong Kong şi Noua Zeelandă, o poziţie mai favorabilă decât ţara noastră au şi Amenia (32), Africa de Sud (39), Mexic (48), Tunisia (50), Ghana (64), Bulgaria (66) şi Turcia (71).
În ţara noastră bunele practici şi-au făcut loc în domeniul creditării, permiţându-se descrieri mai generale ale bunurilor acceptate drept garanţe, dar şi extinderea categoriilor de bunuri mobile în aceeaşi situaţe. Cele mai multe dintre noile drepturi ale creditorilor şi debitorilor, deopotrivă, au fost incluse în Noul Cod Civil.
Au fost simplificate şi formalităţilor de înregistrare a unei companii, astfel că este nevoie de şase aprobări, 10 zile (cu patru mai puţine decât anul trecut) şi 2,8% din venitul pe cap de locuitor pentru a deschide o afacere în ţara noastră.
Indicatorii care ne umbresc, însă, reformele sunt cei ce vizează avizele de construcţie, pentru obţinerea cărora un investitor are nevoie de aproa-pe 10 luni şi va cheltui 79% din venitul mediu şi accesul la electricitate, obţinut în aproximativ şapte luni.
La capitolul fiscalitate, deşi beneficiem de unul dintre cele mai scăzute cuantumuri din Uniunea Europeană (UE), avantajul comparativ nu se păs-trează în raport cu alte economii din afara spaţiului comunitar. 44,2% din profitul companiilor merge către stat, prin intermediul a 41 de plăţi de impozite şi taxe, conform calculelor BM.
• Europa de Est şi Asia Centrală este cea mai activă regiune
În perioade iunie 2012 - mai 2013, regiunea Europa de Est şi Asia Centrală s-a dovedit cea mai activă regiune la îmbunătăţirea mediului de afaceri, Polonia fiind campionul mondial în acest domeniu.
Administraţia de la Varşovia a reuşit să faciliteze înregistrarea de proprietăţi prin digitalizarea dosarelor, plata taxelor a fost uşurată de promovarea declaraţiilor electronice, soluţionarea insolvenţelor a fost transparentizată şi punerea în aplicare a contractelor a fost accelerată de numirea mai multor judecători pentru cazurile comerciale.
Georgia a reuşit să se situeze printre cele mai prietenoase 10 state cu companiile, reformele din şase domenii de referinţă au reuşit să aducă îmbunătăţiri în planul creditelor, accesului de electricitate, fiscalităţii, soluţionării insolvenţei şi comerţului exterior. Astfel, în Georgia durează 71 de zile pentru conectarea la sistemul de electricitate şi 74 pentru obţinerea avizului de construcţie.
La rândul ei, Ucraina, deşi poziţionată pe locul 137, a reuşit să avanseze 15 poziţii faţă de anul precedent prin implementarea unor reforme care au redus timpul şi costurile înfiinţării unei afaceri.
• Singapore rămâne lider - trei zile pentru a începe o afacere la costuri minime
Pentru al şaptelea an consecutiv, Singapore, una dintre cele mai bogate state din lume, este şi statul cel mai prietenos cu mediu de afaceri, unde o companie se poate dechide în numai trei zile, cu capital zero.
Tot aici este cel mai uşor să demarezi operaţiuni de import-export, toată documentaţia constând în patru avize, finalizându-se în numai patru-cinci zile.
Un proces de insolvenţă garantează recuperarea a 91,3% din valoarea iniţială, urmând ca acest lucru să se întâmple în nouă luni.
Investitorii vor obţine avizele de construcţie şi accesul la electricitate în aproximativ o lună, plătind către stat, prin intermediul a cinci impozite şi taxe, 27,6% din profitul obţinut.
La polul opus, statele cu cele mai multe bariere pentru mediul de afaceri sunt şi cele mai sărace state din lume - Republica Centrală Africană (185), Chad (184) sau Congo (183), unde se înregistrează costuri foarte mari pentru constituirea unei companii, pentru obţinerea avizelor de construcţie şi pentru importul şi exporturi de bunuri, iar valoarea taxelor şi impozitelor este prohibitivă.
Economiile emergente din BRIC rămân, la rândul lor, deficitare în ceea ce priveşte crearea unor condiţii favorabile pentru investitori. În China (91) un investitor are nevoie de o lună pentru a deschide o afacere, iar în India (132) acest proces necesită resurse financiare mai mari decât venitul mediu, Rusia (112) este protecţionistă şi nu protejează suficient investitorii şi Brazilia (130) are dificultăţi cu recunoaşterea dreptului la proprietate.
• Oficial BM: "Mai aproape de situaţia optimă decât acum opt ani"
Tea Trumbik responsabila Băncii Mondiale pentru Europa de Est a Raportului, ne-a spus că nu trebuie să uităm că locul în clasament este unul relativ, poziţia ţării noastre depinzând întotdeauna şi de evoluţia celorlaltor state, indicatorul care măsoară eficienţa reglementărilor de business implementate având o evoluţie pozitivă în ultimii opt ani, ajungând la 67,1, de la 60 în 2004.
Pentru practicienii şi specialiştii de la noi, stabilitatea şi predictibilitatea rămân regulile de bază pentru asigurarea unei economii naţionale prietenoase cu investitorii.
• Alexandru Cristea: "Mai avem nevoie de predictibilitate a sistemului fiscal şi eficienţă a impunerii"
Raportul evidenţiază, pe de o parte, anumite progrese făcute, de exemplu, în ceea ce priveşte simplificarea şi reducerea termenelor procedurii de înmatriculare a unei societăţi comerciale sau diversele reglementări introduse prin Noul Cod Civil în ceea ce priveşte contractele bancare, dar pentru a asigura un climat mult mai prietenos trebuie să mai lucrăm la stabilitate şi predictibilitate la nivelul sistemului fiscal şi la eficienţa şi certitudinea impunerii, ne-a declarat Alexandru Cristea, Tax Partner al Ţuca Zbârcea & Asociaţii Tax SRL, parte din echipa de avocaţi şi consultanţi fiscali care a asigurat suport Băncii Mondiale pentru realizarea raportului "Doing Business" 2013.
Domnia sa este de părere că pentru a avea un mediu investiţional cu adevărat prietenos, care să stimuleze şi crearea de noi locuri de muncă avem nevoie de stabilirea unei strategii fiscale pe termen lung, corelată cu diminuarea frecvenţei modificărilor cadrului legislativ.
"De asemenea, pentru ca politica fiscală să fie eficientă, ar trebui redus efectul nefavorabil asupra contribuabililor al unora dintre măsurile menite să atragă venituri la buget, şi am aici în vedere modificările succesive ale impozitului minim sau impozitarea rezervelor din reevaluare", ne-a mai spus Alexandru Cristea.
• Ionel Blănculescu: "Primul pas este să intrăm în 2013"
Raportul reflectă un an dominat de lupte politice interne, în care toată activitatea economică a involuat, este de părere analistul economic Ionel Blănculescu, care aşteaptă anul 2013 pentru restabilirea "normalităţii" în felul în care evoluează mediul de afaceri autohton.
Bulgaria, poziţionată mai bine decât ţara noastră în clasamentul BM, a reuşit să creeze, prin "omul potrivit la locul potrivit", un mediu de afaceri favorabil investiţiilor, dovadă fiind şi relocarea anumitor firme de la noi, ne-a declarat domnia sa, subliniind că, odată ce vom depăşi alegerile, ar trebui să ne concentrăm asupra redesenării predictibilităţii şi stabilităţii financiare, bugetare şi fiscale.
Ionel Blănculescu ne-a precizat: "Predictibilitatea de reglementare este unul dintre inidcatorii la care se uită mulţi investitori. Legile nu trebuie să se schimbe de pe o zi pe alta. În plus, ne-a costat şi felul în care am gestionat procesele de privatizare".
"Doing Business" este un raport anual al Băncii Mondiale care analizează reglementările care se aplică companiilor într-o economie, de la înfiinţare până la dispariţie, incluzând, prin cei 10 indicatori folosiţi, şi operaţiunile acestora, comerţul exterior, fiscalitatea, cadrul legal şi protejarea investitorilor în 185 de state.
Clasamentul agregat al gradului de dificultate pentru desfăşurarea afacerilor nu ia, însă, în calcul toate aspectele ce privesc mediul de afaceri care ar putea fi de interes pentru firme, cum ar fi stabilitatea macroeconomică, nivelul de calificare al forţei de muncă sau rezistenţa sistemelor financiare.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. vai, vai , vai saracii investitori,
(mesaj trimis de Virgil Bestea în data de 24.10.2012, 12:44)
deja incep sa-mi fac griji pentru ei. Noroc ca am reusit sa intram in UE, ca altfel OMV saraca nu ar fi putut afaceri cum face astazi(propria declaratia a lui Mister Roiss), ce bine ca am reusit sa dezmembram producerea fosila de cea apoasa cum zice Mister Mobius si nu in cele din urma noroc ca avem de unde sa mai taiem din bunavointa(goodwill pentru gulerele albe) ca sa intram in toanele lui Basel III conform lui Herrn Treichl. Si ca sa avem o privire de ansamblu , sa punem bomboana pe toarta la Ospatul Economiei din Hofburg Big Pleiarul Oemve i-au fost decernate Aripi (ca sa facem si un pic reclama la Red Bull) pentru cea mai barosana companie. Vedeti asa se intampla cand nu stiti sa va promovati orasele unde exista rafinarii ca fiind porturi. Cel mai bun exemplu Wirtschaftswoche ultimul numar. Wien, ein sicherer Hafen :-))))) Acu inteleg si cu referendumul, probabil s-au gandit ca exista cineva , o persoana umblata nu numai cu pluta pe conducta, care ar fi stiut de existenta unui port la vreo 100 km de Bucuresti. In rest ei sa fie sanatosi , ca la cat suntem noi de brute, africani la maniere economice si creatori numai de probleme ne-o descurca in vreun fel. Sa nu uitam totusi ca avem lupul si pe Traian :-) Sau mai bine zis in ordine inversa :-) Si daca tot e ajunsa la discount marca cu lupul in favoarea celei ViVAce propun sa cumparam licenta, pana nu ajunge si lupul asta flamand drept catel al strazii ca sa fie apoi scos la plimbare prin alte tari de organizatii caritabile.
2. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 24.10.2012, 15:24)
Nu este vorba numai de cei straini. Si dumneavoastra, maine, daca vreti sa va deschideti o firma, veti intampina aceleasi probleme.
Barierele de aceasta natura nu vor impiedica acei investitori la care faceti referire. In situatia de fata, ii vad facandu-si totusi drum. Cei pe care ii pierdem sunt altii.
Sa ne uitam la Singapore. Nu o duc ei bine?
Sa ne uitam si la India. V-ar placea sa fie si la noi ca la ei? Sper ca nu.
2.1. de ce ne este teama draga Anonim, (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de Virgil Bestea în data de 24.10.2012, 17:09)
pentru ca ne-am invatat sa primim totul de-a gata? Cunosc personal pe cineva care si-a deschis o firma demult. A durat cateva zile, in care trebuia sa fie prezent personal, apoi a delegat un expert contabil pentru a-i rezolva ceea ce era necesar. In unele tari aceste firme se numesc de consultanta. In Romania acest lucru se numeste coruptie. Cu ce credeti ca o duc mai bine cei din Singapore? Pentru ca ii ajuta pe altii sa-si puna in siguranta castigurile evitand anumite conturi in contabilitate pe care le inscriem sub notiunea de impozit?Credeti ca la noi nu este ca in India? Cat castiga un muncitor acolo si cat unul in Romania? Stiti cum zicea marele insolvent Mirko Kovacs despre lucratorii indienii? Castiga sau ne costa? Cu un an in urma pe 9 noiembrie am participat la Cuvantarea Europeana de la Berlin unde invitat era domnul Barosso. Pe hol erau brosuri ale firmei Bosch care aratau principiile fondatorului firmei si care zicea ca el nu s-a imbogatit pentru ca a platit prost muncitorii sai , ci dimpotriva pentru ca sa-i fie loiali. Si noi ce facem? Ne involburam ca niste curcani cand presedintele ne spune sa fim competitivi si stam cu botul pe labe ca niste catei anemici cand doamna Gheorghe ne spune ca a inchis rafinaria Pitesti pentru ca nu are deschidere la mare sau cand domnul Vulpescu nu are curaj sa faca marire de capital la Oltchim ca se ia in gura cu PCC. As fi umplut inca vreo zece pagini cu exemple draga Anonim insa azi am citit un articol in Cotidianul care m-a bulversat, exact asa cum s-a intamplat cu marii analisti de la Erste Bank cand au auzit declaratia domnului prim-ministru. O superba fata de 17 ani a carei inteligenta poate doar de frumusetea ei poate fi egalata. Cititi aceste ganduri si veti intelege de ce Romania nu poate fi infranta " .România mea: „Ţara controverselor!”
Mi se spune că sunt un copil îndrăzneţ aflat pe treptele maturizării… Frumoasă caracterizare… Mă simt cuprinsă de un vârtej analitic şi mă gândesc că aş putea să decupez scurte fragmente de viaţă autentic românească, într-o dimineaţă frumoasă de vară. De comun acord cu gândurile mele, mai ridic o dată binoclul şi privesc în zare pentru a da frâu liber vocii interioare. Astfel, privesc la România, această ţară teribil de simplă şi frumoasă, trecută adesea prin focurile unor războaie, despre care am învăţat la istorie că nu au fost întotdeauna ale ei, aclamată şi blamată, şi oacheşă, cu oameni care visează să trăiasca în altă ţară. Iluzoriu? Nu ştiu ce să zic de la înălţimea celor 17 ani ai mei...
Este ţara mea, ţara scăpată din mână ce se îndreaptă spre un declinul sadic creat de propriile mentalităţi? Ar fi absurd să pun aceste cuvinte pe umerii numelui de România? Nu, eu nu sunt în măsură să învinuiesc ţara pentru nimic, ci doar să atrag atenţia către „umilul” megieş român.
Este cert faptul că într-o zi voi putea părăsi această ţară... Privesc, stagnez dar nu, stingher ca un fobist aflat în faţa propriei uşi fără cheie… Cutez a-mi părăsi ţara şi a începe viaţa într-o ţară perfectă? Este România o ţară perfectă? Cum ar arăta o ţară perfectă, cu oameni perfecţi? România este locul unde am crescut, am împărţit bucurie, tristeţe, am învăţat să iubesc, să dau frau liber imaginaţiei, să cred în forţele proprii, să mă exprim, să ajut, să caut răspunsuri, să ignor, să sper că într-o zi, eu cu un grup de oameni asemeni mie vom putea pune baze solide într-o ţară ierarhic magnifică, iar spectacolul proastei imagini va înceta.
Mă simt prinsă în mrejele ţării care, cu o ultimă sforţare, încearcă să mă ademenească prin masivele ei înzăpezite iarna, prin adierea florilor de primavară, cu aerul ei de fecioară adormită de bogăţia verii şi dezmierdată de o bătrână toamnă târzie, traversată dinspre vest spre est de zonele întinse de câmpie cultivată cu sapa şi cu calul, de oameni care s-au chinuit să-şi dea un rost propriei vieţi. Purtăm cu noi veacul frumuseţii, a dorului de drumeţii, a muncii obositoare de la câmp care nu curge parcă prin vene, deşi glasul biroului şi ora 7 pândesc perfid… De undeva, din inima ţării se aude tulburător imnul în culorile sfinte de curcubeu, tricolor al unui popor ce pe zi ce trece uită să trăiască, având un cult al acumulării de traume. Probleme sau păreri tardive, puse faţă în faţă cu românul, se aud ca dintr-o crevasă: avem facilităţi insuficiente, fonduri inexistente, tinere talente distruse de piţipoance cu sex appeal, faptul că pentru clasa politică suntem simple instrumente de vot cu propuneri indecente, dacă indecenţa înseamnă echivalenţa vot – peşte congelat, că noi deşi nu avem suficiente case... construim monumente, că bunele maniere par a se găsi la intelectuali sau în aparenţă la cei cu portofele nepurtate în buzunar, presiuni că la capătul sărăciei se află viaţa, clubul, luxul. Cumplit este faptul că fiecare dintre noi avem idealuri şi sentimente, suntem o întreagă naţiune ce ne căutăm valori şi încă îndrăznim să sperăm că vom trăi o viaţă care să nu se transforme în tipul de hrană făra condiment.
Aş vrea să cred că, orice curs vor lua lucrurile, România este în noi, totul ţine de noi, redresarea ţine de noi, că le suntem datori celor care au luptat de veacuri pentru fiecare palmă de pamant. Aş vrea să se trezească în noi spiritul civic şi să ne gândim că nu am putea privi altfel Romania decât ca locul unde copiii sunt învăţaţi să vorbească româneşte, sunt educaţi şi purtaţi de mână în grădiniţe, apoi la şcoală.
Dacă m-ar întreba cineva de unde sunt, cu siguranţă aş şti să răspund: din Vaslui, de pe o stradă anume, locuiesc într-un bloc, fost gri, actualmente colorat fără nicio noimă, colţ cu maneaua vecinului de la parter şi cu bormaşina celui de la 3 care sparge şi meştereşte de cel puţin un an. Mă uit în oglindă analitic, cred că arăt bine, părul îmi cam face figuri, dar deja nu-l mai iau în seamă. Cobor scările prudent, mi-e teamă să nu alunec, a spălat proaspăt femeia noastră de serviciu. La capătul culoarului deja zăresc aceleaşi siluete, vecinii mei care ascultă muzica pusă în casă, de afară. Încerc să-i ignor, aşa cum ignor şi replica de fiecare zi a mamei, mama nu se poate abţine să nu exclame : „Ce dracu or face ăştia toata ziua în faţa blocului? Alţii de vârsta lor au şi copii. Mai târziu îţi dau în cap pentru o bucată de pâine!”. În naivitatea ei, speră... să nu ajung şi eu ca ei.
Înaintez spre ieşirea din scară. Vali, un urecheat ciudat, mă salută zâmbind cu gura plină de seminţe. Schiţez un zâmbet, mă mai întreabă ceva, dar nu mai aud ce, nici nu mai doresc să aflu, dar le simt privirea fix pe fundul meu. Brusc, mă întreb dacă vreunul o fi avut în viaţa lui emoţii la română, sau s-o fi străduit la matematică. Îmi vine un gând şi mai ciudat în minte. Cum or fi arătat când erau bebeluşi, moi şi pufoşi. Ce aşteptări o fi având de la ei nişte mămici nedormite? Unde, pe ce scară a societăţii ar trebui să-i aşez? Sunt scursuri, sunt plevuşcă? Or fi, dar sunt români, la fel ca şi mine! Asta nu pot ignora. Ce şanse primesc ei şi de la cine? Ce şanse primesc eu şi de la cine? Prin urmare, eu am un reper, eu cea dintr-o familie obişnuită, ei – din familii la fel de obişnuite, ca şi mine! Lăsaţi de capul lor, au alte repere… Eu, de pe strada X, din blocul X ca şi ei, eu din Vaslui, ca şi ei, eu din România ca şi ei… Din România mea şi din România lor…
Mergând spre şcoală, mă gândesc brusc la ce aş vrea să mă fac când voi fi mare. Mesajele primite sunt cel puţin bulversante: „Şcoala românească scoate tâmpiţi”! Oi fi şi eu unul dintre ei? Cu siguranţă! „Medicii din România sunt cei mai slabi din Europa, şi e la modă să te tratezi in străinatate”... Toate fetele de vârsta mea vor să se facă modele sau... nu ştiu... Ceva care să le aducă mulţi bani şi faimă.
Îmi atrage brusc, deodată, atenţia un afiş de publicitate rupt. Încă se mai observă zâmbetul „ca pentru poză” al celui care promitea ca şi alţii... marea cu sarea! Mă întreb, n-o fi şi el un produs al scolii româneşti. Dacă da, avem acelaşi numitor comun, eu şi cu domnul din afişe, suntem tâmpiţi. De ce aş vota un tâmpit?
Drumul către şcoală e un spectacol cotidian. Îmi propun mereu să văd ceva, o părticică din ţara asta. În acest moment văd o femeie cărând o sacoşă, însoţită de soţul care fumează o ţigară… şi simt brusc că nu mai vreau să mă gândesc la nimic…
Gina-Camelia-R OMAN
Liceul Teoretic „Emil Racoviţă” – Vaslui 2011….
3. ...adevar sau provocare...
(mesaj trimis de Cristina în data de 24.10.2012, 18:46)
totii copiii, chiar si cei de la gradinita stiu sa joace ..adevar sau provocare! Domnul Blanculescu, vorbeste ca un adevarat politician(poate se pregateste de alegeri..sau doar pregateste terenul pentru prietenii apropiati)...eu mi-as fii dorit sa vorbeasca ca un practician! ..expresii de genul...cand vom depasii alegerile..nu isi au locul..intr-o analiza economica! adevarul este unul crud , politicienii sunt in campanie electorala de 6 luni..si nici gand de masuri de crestere a competitivitatii..sau masuri economice!
4. pt Cristina
(mesaj trimis de tot o ea în data de 25.10.2012, 16:47)
Eu fix asta am inteles din ce zice Blancuelscu:nici nu putem vorbi de politici pana nu trec alegerile. E ca si cand ne-am raci gura de pomana, oricum nu ne aude nimeni, au treburi mai importante.