English
O analiză a situaţiei presei şi a evoluţiei sale în ultimul an a fost dată publicităţii ieri, într-un raport întocmit de Media Sind - uniune sindicală din presă.
Iniţiativa se cuvine salutată, căci reprezintă nu doar un "Comunicat" scris din vârful băţului, cum obişnuia Clubul Român de Presă (în zilele lui bune!), ci un efort real de culegere de date şi de interpretare a lor. Studiul se opreşte la pagina cu numărul 59 şi este structurat în şase capitole la care se adaugă cel dedicat concluziilor, din care cităm:
"Ultimul an poate fi numit anul achiziţiilor spectaculoase în mass-media româneşti. Instituţii media independente au fost integrate în sisteme mai mari. Astfel ziarul Gândul a fost integrat în grupul Media Pro, Caţavencu în grupul Realitatea, Adevărul a fost achiziţionat de către omul de afaceri Dinu Patriciu" [...] "Toate aceste mişcări din media nu au avut ca protagonişti grupuri de presă străine consacrate. Dar este foarte previzibil că în scurt timp o serie de grupuri mari de presă occidentale să fie interesate de piaţa românească. Venirea unor astfel de grupuri va duce la necesitatea restructurării şi dinamizării organizaţiilor de media, singurele capabile, într-un climat al creşterii competiţiei şi al "trustizării", să protejeze jurnaliştii de ingerinţele şi presiunile patronatului".
Da, interesul străinilor în achiziţia de media românească nu-i un aspect de ignorat, dar, personal, cred că-i impropriu să aloci subiectului spaţiul concluziilor şi mai ales să spui că venirea patronilor străini stârneşte o nevoie mai presantă a ziariştilor să fie protejaţi împotriva lor. Ca şi când cu patronatul românesc ne-am mândri de independenţi şi liberi ce sunt ziariştii noştri!...
De altfel, întreg Raportul suportă îmbunătăţiri. Este, însă, izbitor, că intitulat fiind "Libertatea şi independenţa presei", Raportul, totuşi, nu defineşte niciunde noţiunile de "libertate" şi "independenţă", ci trece direct la fenomenologia presei din ultimul an.
Dar, noţiunea de "independenţă" în presă, de pildă, este cvasigeneral contestată, ab initio.
Căci presa este, în orice caz, dependentă măcar financiar, dacă nu-i dependentă şi de mersul trenurilor şi de ploaie şi de vânt...
Iar noţiunea de "libertate", unii (precum preşedintele Clubului Român de Presă, Cristian Tudor Popescu) o înţeleg drept posibilitate a ziaristului să plece de la ziarul unde lucra, dacă nu se poate exersa profesional acolo şi să se ducă la alt ziar. Unii spun că ziaristul n-ar avea voie să abordeze subiecte din intimitatea persoanelor, alţii zic că, ba da, dar să fie de interes general şi încă, alţii, susţin simplu, ba da, necondiţionat.
Unii zic că ziaristul este liber, dar că-i obligat să scrie adevărul, alţii că nu, că-i obligat să scrie ce crede (cu bună credinţă) că-i adevărul, alţii că, nu, că ziaristul poate să scrie ce bănuieşte (aici unii cer ca bănuielile să se sprijine pe indicii ori dovezi, alţii nu cer nimic) şi în sfârşit, mai sunt unii care sus-ţin că ziaristul poate să scrie şi minciuni (unii pun condiţia ca minciunile să fie distractive şi publicate în gazete de divertis-ment recunoscute ca atare, alţii nu pun nicio condiţie).
Toate genurile de "dependenţe" şi toate genurile de lipsire de "libertate" se exersează şi sunt practicate în presa noastră.
Şi atunci, despre ce vorbim?! Ce a evaluat Raportul?
Altfel, un Raport de bune intenţii. Îl salutăm şi-l aşteptăm cu interes pe următorul.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
