RAPORT: Transformarea sectorului energetic necesită o trecere la surse de energie regenerabile

Transformarea sectorului energetic necesită o trecere la surse de energie regenerabile. Oceanele lumii sunt o sursă de energie regenerabilă abundentă, care poate fi exploatată prin energia eoliană offshore (cu fundaţii fixe, plutitoare sau aeriene), panouri fotovoltaice solare plutitoare (PV) şi alte tehnologii emergente pentru utilizarea energiei oceanice, se arată într-un comunicat de presă remis redacţiei. Preşedenţia italiană G20 din 2021, a recunoscut importanţa surselor regenerabile offshore în tranziţia energetică şi a însărcinat Agenţia Internaţională a Energiei din Surse Regenerabile (IRENA) să analizeze şi să dezvolte o agendă de acţiune pentru a încuraja implementarea surselor regenerabile offshore la nivel global. Sursele regenerabile offshore includ tehnologii eoliene offshore, valuri oceanice, maree, gradient termic şi de salinitate şi panouri fotovoltaice plutitoare.

Potrivit sursei citate, raportul "SURSELE REGENERABILE OFFSHORE - AGENDA DE ACŢIUNI PENTRU IMPLEMENTARE" realizat de IRENA include 50 de acţiuni concrete pe care ţările G20 le pot lua în considerare în timp ce îşi definesc strategiile naţionale pentru sursele regenerabile offshore.

Acţiunile sugerate includ consolidarea unei guvernanţe a oceanelor în conformitate cu Convenţia ONU privind dreptul mării, integrarea corectă a surselor regenerabile în larg în planificarea spaţiului maritim naţional, furnizarea de sprijin pentru venituri publice şi planificarea timpurie a infrastructurii necesare (de exemplu, cabluri subacvatice şi conexiuni la reţea).

Pentru a pune lumea pe o cale climatică sigură, scenariul IRENA de 1,5°C prevede o creştere masivă a importanţei energiei eoliene offshore, a energiei oceanului şi a surselor plutitoare de producere a energiei fotovoltaice în următoarele decenii. Cantitatea de energie produsă de instalaţiile eoliene offshore de exemplu, ar creşte de la 34 GW în 2020 pentru a ajunge la 380 GW până în 2030 şi mai mult de 2.000 GW până în 2050. Energia oceanică ar reprezenta o capacitate suplimentară generată de 350 GW de energie din surse regenerabile în larg până în 2050.

Conform comunicatului, la sfârşitul anului 2020, capacitatea eoliană instalată la nivel mondial a fost de peste 34 GW, în creştere cu 6 GW faţă de 2019 şi o creştere de aproximativ 11 ori din 2010, când capacitatea instalată era de aproape de 3 GW. Peste 70% din capacitatea eoliană offshore instalată se află în Europa, fie în Marea Nordului sau în Oceanul Atlantic. În ultimele două decenii, Belgia, Danemarca, China, Germania şi Marea Britanie au condus implementarea energiei eoliene offshore pe piaţa globală.

La sfârşitul anului 2020, capacitatea globală instalată de energie din surse oceanice - inclusiv energia mareelor şi a valurilor, precum şi conversia energiei termice a oceanului (OTEC) şi a gradientului de salinitate - a fost mai mare de 515 MW. Mai mult de 98% din această capacitate a fost operaţională, cu 501,5 MW generaţi din două proiecte cuprinzătoare de baraje mareice.

Începând cu sfârşitul lunii august 2020, capacitatea cumulată instalată a instalaţiilor plutitoare de producere fotovoltaice a fost de aproximativ 2,6 GW cumulată din 338 de proiecte active în 35 de ţări la nivel global în principal pe rezervoare artificiale de apă dulce. Capacitatea instalată s-a dublat de la 1,1 GW în 2018. Cele mai mari 10 proiecte sunt în China, Japonia şi Republica Coreea. Cea mai mare centrală la nivel global se află în China, cu 150 MW.

Este de aşteptat ca, până în 2023, energia produsă în instalaţiile eoliene offshore cu bază fixă să atingă un cost mediu (LCOE) cuprins între 0,05 USD/kWh şi 0,08 USD/kWh - o scădere cu aproape 50% al LCOE din 2020 de 0,084 USD / kWh, în timp ce energia produsă în instalaţiile eoliene offshore plutitoare este de aşteptat să ajungă la 0,13 USD/kWh până în 2024, mai mic decât costul actual al energiei produs de instalaţiile fixe, se menţionează în comunicat.

Se aşteaptă ca, până în anul 2030, preţul panourilor fotovoltaice plutitoare să se apropie de preţul panourilor fotovoltaice montate la sol. Pentru tehnologiile energiei din surse oceanice, preţul energiei rezultate din valorificarea mareelor este aşteptat să ajungă la 0,11 USD / kWh în perioada 2022 şi începutul anilor 2030, în timp ce costurile energiei produse de valuri pot ajunge la 0,22 USD / kWh până în 2025 şi 0,165 USD / kWh până în 2030.

În plus faţă de decarbonarea sistemului de energie, sursele regenerabile offshore au potenţialul de a contribui în mare măsură la crearea unei economii albastre globale şi la tranziţia energetică.

Acest lucru ar ajuta ţările să îşi îndeplinească obiectivele de politică internaţională, inclusiv cele stabilite vla nivel internaţional. În acelaşi timp, insulele şi comunităţile de coastă ar putea beneficia de opţiuni de recuperare în condiţii de siguranţă climatică pe fondul pandemiei de COVID-19 datorită dispozitivelor de energie oceanică.

Pentru a sprijini redresarea economică în urma pandemiei de COVID-19, IRENA propune următoarele acţiuni pentru examinare de către G20:

1. Recunoaşterea rolului important al energiei din surse regenerabile offshore la nivel ministerial;

2. Creşterea cooperării dintre G20 şi IRENA pentru diseminarea datelor cheie privind sursele regenerabile de energie offshore;

3. Ambiţionarea ţărilor care au resurse disponibile;

4. Sprijinirea colaborării şi a schimbului de experienţă în guvernarea oceanelor, a impactului asupra mediului şi a standardelor tehnice;

5. Includerea surselor regenerabile de energie offshore în Grupul de lucru G20 pentru tranziţia energetică şi durabilitatea climei;

6. Identificarea şi promovarea mecanismelor inovatoare de finanţare pentru tehnologiile regenerabile offshore în cadrul "Traseului financiar" al G20.