Raportorul general pe probleme de patrimoniu cultural al Comisiei pentru Cultură, Ştiinţă şi Educaţie a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Edward O'Hara, a discutat ieri cu deputatul Alexandru Sassu, preşedintele Comisiei parlamentare de anchetă privind proiectul Roşia Montana, despre aspectele culturale ale acestui proiect. El a spus că se află în prezent într-o vizită de studiu de cinci zile, timp în care are mai multe întîlniri, urmînd ca în final să facă un raport pe care îl va prezenta Consiliului Europei.
"Nu pot să trag acum nici o concluzie. Am venit în România pentru că am fost conştient de punctele de vedere conflictuale: unii cerînd locuri de muncă, prin urmare exploatarea minei de aur, atît timp cît ţara îşi primeşte partea de drept, alţii susţinînd că monumentele culturale nu trebuie deloc atinse. Munca mea constă în predarea unui raport echilibrat între cele două puncte de vedere extreme, raport ce sper să fie gata în octombrie", a declarat O' Hara. El a adăugat că exista şi un punct de vedere de mijloc, care le îmbină pe celelalte două: să se permită dezvoltarea minei de aur în schimbul colectării unor fonduri de către autorităţile locale, care să aibă grijă de moştenirea culturală. "E o idee interesantă, la care voi reflecta", a precizat oficialul.
La rîndul său, deputatul Alexandru Sassu a explicat concluzia comisiei parlamentare de anchetă în acest proiect: "Legea privind patrimoniul cultural naţional este adoptată şi cîtă vreme această legislaţie este respectată de compania respectivă, nu este nici un motiv să opreşti o astfel de activitate". El este de părere că proiectul Roşia Montana este cel mai mare proiect de acest tip ce a existat în România în ultimii 2000 de ani.
Sassu a mai spus că indiferent de concluziile raportului întocmit de Edward O' Hara, lucrările de la Roşia Montana nu pot fi oprite de Parlamentul României sau de Parlamentul European, ci doar de instituţiile statului român (ministerul Mediului sau autorităţile locale) sau de compania de exploatare a minei.
Situată în regiunea denumită "Patrulaterul aurifer", în care sunt concentrate principalele zăcăminte auro-argentifere din Munţii Apuseni, Roşia Montana este cea mai veche localitate minieră atestată documentar din România (Alburnus Maior, 131 d.Cr.). Întreaga localitate (pe o rază de 2 km) are caracter de patrimoniu al Ministerului Culturii şi Cultelor. Pe lîngă faptul că zona este împînzită de importante vestigii arheologice, reţele unice de galerii miniere dacice şi romane au fost recent descoperite.
Potrivit unui document al Academiei Române, citat de Rompres, proiectul actual de explorare, extracţie şi prepararea minereurilor auro-argentifere este promovat de societatea canadiană - Roşia Montană Gold Corporation, companie pe acţiuni, cu participarea statului român (20%), în care majoritatea acţiunilor (80%) revin investitorului străin Gabriel Resources Ltd. Acţiunea implică o investiţie de 400 de milioane de dolari şi este programată să dureze 15-16 ani, începînd cu 2004 sau 2005. Beneficiul estimat este de 300 tone de aur şi 1.600 tone de argint.
Ţinîndu-se seama de amploarea activităţilor ce se vor desfăşura în zonă, specialiştii Academiei Române prevăd "consecinţe grave asupra mediului înconjurător". Astfel, ar urma ca pădurile să fie defrişate pe suprafeţe extinse, ceea ce va imprima zonei un pronunţat caracter de desertificare. Vor apărea modificări ale regimului precipitaţiilor, regimului termic, apariţia şi intensificarea proceselor de eroziune a solurilor, dereglarea regimului hidrologic al apelor curgătoare, ceea ce va duce la creşterea frecvenţei inundaţiilor.
De asemenea, tehnologia de solubilizare a aurului cu cianuri necesită stocarea apelor în iazuri de decantare de foarte mare capacitate, în condiţiile în care chiar şi în doze foarte mici, cianurile produc modificări patologice cu grade diferite de gravitate, mergînd pînă la tulburări respiratorii, cardio-vasculare, tiroidiene sau ale sistemului nervos.