Rata oficială a inflaţiei ascunde adevărata creştere a preţurilor?

Vă întrebaţi de ce portofelul pare să se subţieze tot mai repede sau intraţi tot mai des în descoperitul de cont, deşi autorităţile statului continuă să se laude cu scăderea inflaţiei?

Nu, nu este o iluzie. Este vorba, de fapt, despre o realitate foarte dură, în special pentru persoanele cu venituri reduse, iar fenomenul are o extindere destul de largă la nivel global, după cum arată un studiu recent al profesorului Alberto Cavallo de la Universitatea Harvard.

Lucrarea profesorului Cavallo, publicată pe site-ul NBER (National Bureau of Economic Research) cu titlul "Inflation with Covid Consumption Baskets", analizează "schimbarea tiparului de consum în perioada pandemiei, care poate introduce distorsiuni semnificative în măsurarea inflaţiei".

Blocarea activităţii economice, regulile de distanţare şi restricţionarea deplasărilor au determinat schimbarea dramatică a tiparelor de consum din multe ţări, după cum subliniază profesorul Cavallo.

Printre cele mai vizibile efecte se numără reducerea puternică a cheltuielilor pentru hoteluri, restaurante, activităţi recreative şi transport, conform celei mai recente versiuni a articolului de la NBER, iar "cheltuielile pentru alimente au înregistrat creşteri atât în termeni relativi cât şi absoluţi".

Pe baza datelor referitoare la tranzacţiile plătite cu ajutorul cardurilor de credit şi de debit din SUA, profesorul de la Harvard a actualizat ponderile din coşul oficial de consum şi a ajuns la concluzia că "rata inflaţiei pentru coşul de consum ajustat este mai mare decât rata oficială a inflaţiei". Concluzia este valabilă şi pentru comparaţia dintre indicii core, ajustat şi oficial, ai preţurilor.

"Diferenţa este semnificativă şi creşte în timp", mai scrie Cavallo, în condiţiile în care "regulile de distanţare şi schimbările de comportament determină consumatorii să cheltuiască mai mult pentru alimente şi alte categorii caracterizate de creşterea preţurilor şi mai puţin pe transport sau alte categorii marcate de scăderea preţurilor".

Datele actualizate pentru august 2020 arată că indicele oficial al preţurilor de consum din SUA a crescut cu o rată anuală de 1,35%, iar indicele ajustat pentru efectele pandemiei cu 1,85% (vezi graficul 1).

Diferenţa este determinată mai ales de schimbarea semnificativă a ponderilor din coşul de consum. De exemplu, pentru alimentele preparate acasă ponderea din pandemie este evaluată la 11,28%, în loc de 7,58% cât este ponderea oficială de la BLS (Bureau of Labor Statistics), iar pentru preţul transportului se estimează o scădere a ponderii până la 6,25%, de la ponderea oficială de 15,74%.

În aceste condiţii, profesorul de la Harvard subliniază "creşterea mai rapidă a costului vieţii în perioada crizei Covid", o creştere cu "importante implicaţii din punct de vedere al bunăstării consumatorilor în funcţie de grupa de venit din care fac parte", în condiţiile în care "gospodăriile cu venituri scăzute se confruntă cu o inflaţie mai mare în perioada crizei". Datele din luna mai 2020 arată că rata anuală a inflaţiei a fost de 1,12% pentru gospodăriile cu venituri reduse din SUA, comparativ cu doar 0,57% pentru gospodăriile cu venituri mari.

Concluziile profesorului Alberto Cavallo, despre care spune că sunt "foarte importante pentru autorităţile care încearcă să răspundă crizei", au fost prezentate în articole din Financial Times, New York Times, Washington Post şi pe site-ul Bloomberg.

Pentru articolul în care a prezentat rezultatele profesorului de la Harvard, o jurnalistă de la Bloomberg şi-a întrebat mama din Shanghai despre preţuri. "Mâncarea este tot mai scumpă, iar altceva nu cumpăr", a fost răspunsul. "Chiar dacă inflaţia nu apare în titlurile din ziare, noi consumatorii o simţim", a subliniat în încheiere ziarista de la Bloomberg.

Rezultate similare celor din Statele Unite au fost observate şi pentru alte 12 ţări dintre cele 17 studiate, printre care se regăsesc Brazilia, Coreea de Sud, Franţa, Canada, Turcia, Spania, Japonia şi Marea Britanie.

Este posibil ca fenomenul să fie prezent şi la noi? Desigur, după cum o arată şi înmulţirea ştirilor din presă despre creşterea preţurilor.

Datele de la INS arată că ponderea alimentelor în coşul de consum pe baza căruia se estimează Indicele Preţurilor de Consum (IPC) a înregistrat o scădere semnificativă în ultimii ani (vezi graficul 2).

De la 37,48% în 2015, ponderea alimentelor a scăzut până la 31,32% în 2020, pe fondul schimbării comportamentului de consum al populaţiei. Ponderea produselor nealimentare a crescut până la 48,37% de la 44,05% în aceeaşi perioadă, în timp ce ponderea serviciilor a rămas relativ constantă.

Toate aceste ponderi au cunoscut modificări puternice, mai ales în perioada stării de urgenţă, însă tiparul consumului a rămas profund modificat şi în perioada stării de alertă.

În aceste condiţii, este foarte probabil ca inflaţia oficială să subestimeze inflaţia "simţită" de consumatori. De exemplu, aplicarea ponderilor din 2015 pentru creşterile anuale ale preţurilor alimentelor (5,45%), produselor nealimentare (0,75%) şi serviciilor (2,97%) din august 2020 ar conduce la o creştere anuală a IPC de 2,92% în locul valorii raportate de 2,68%.

Profesorul Alberto Cavallo a fost unul dintre co-fondatorii "The Billion Prices Project" în 2008, o iniţiativă a universităţilor Harvard şi MIT pentru măsurarea în timp real a inflaţiei. Proiectul funcţionează şi în prezent (thebillionpricesproject.com), iar una dintre principalele sale descoperiri din perioada premergătoare declanşării pandemiei este aceea că "indicele oficial al preţurilor de consum subestimează consistent adevăratele creşteri ale costului vieţii", după cum scrie Zerohedge.

Vor fi luate măcar acum măsuri pentru corectarea acestor distorsiuni care conduc la o ţintă falsă de inflaţie pentru băncile centrale?

Sau ponderile vor fi construite tot pe baza unui tipar de consum dispărut şi vom primi astfel o nouă confirmare referitoare la importanţa acordată de autorităţi unor aparenţe care nu mai păcălesc pe nimeni?