Războiul celor o mie de zile

Despre agresiunea la care este supusă Ucraina de atîta amar de vreme este vorba, desigur. Şi despre Rusia, agresorul. Vrem, nu vrem, aceste 1.000 de zile vor intra în istorie, într-un capitol cu totul special. Nimeni nu va ieşi bine în poză.

Putin, pentru că este cel care a aprins fitilul. Cel ce, în numele unor aberaţii geo-politico-ideologice, mînat de propria nebunie de mărire, de ireductibila lui idiosincrazie faţă de Occident, otrăvit pînă la intoxicare psihologică de resentimentele provocate de consecinţele prăbuşirii URSS, ale dispariţiei "lagărului" în care Rusia îşi ţinea în lanţuri prizonierii din "vecinătatea imediată", de pierderea masivă de statut de putere a Rusiei, încurajat, dacă nu chiar mînat de la spate, de o şleahtă de sicofanţi şi paraziţi inconştienţi care, în schimbul servilismului necenzurat, au făcut averi fără de margini şi s-au bucurat de, altfel, intangibilele privilegii ale puterii absolute, a hotărît împotriva tuturor legilor internaţionale că, dacă nu-i place sau nu-i convine lui politica regimului de la Kiev, atunci poate intra cu trupe în ţara vecină pentru a-l da jos pe "dictatorul fascist" Jelenski, pentru a retrasa graniţele Ucrainei şi ale Rusiei, după bunul plac. Desigur, cu "deplinul acord şi cooperarea" noului regim vasal instalat de trupele sale, la Kiev. Acesta este scenariul celor o mie de zile şi nimic nu poate să îl schimbe.

Occidentul European, pentru că a jucat jalnic cărţile care i-au fost puse în mînă de nesăbuinţa lui Putin şi a regimului pe care se sprijină. Deşi, odată cu declanşarea acţiunilor militare pe teritorul invadat al Ucrainei, casa vecinului era deja cuprinsă de flăcări, nimeni de pe la Bruxelles şi nici din principalele capitale ale Europei nu s-a grăbit să strige din toţi rărunchii "Foooooc"! Necum să pună mîna pe găleţile de apă şi să contribuie, din pripă, la stingerea pîrjolului. "Nu faceţi zgomot prea mult să nu-l deranjaţi pe Ţar!" Acesta a fost cuvîntul de ordine pe culoarele puterii Europei. Toată "lumea bună" s-a întrecut în "subtilităţi", tăceri "filosofice" şi îndemnuri cucernice la "pace şi înţelegere între popoare"! Tăcerea asurzitoare a Europei la ocuparea Crimeei şi ulterior la începutul acţiunilor militare ale Rusiei, pe teritoriul Ucrainei, menite să schimbe cu forţa tancurilor regimul de la Kiev, dar mai ales încercarea de a eterniza cuceririle militare prin includerea "constituţională" a teritoriilor respective în perimetrul statului Rusia, va rămîne în istorie ca una dintre cele mai negre pagini de laşitate, orbire şi neputinţă politică a unui centru de putere care, atunci cînd nu are ce face, şi nu mai are aproape tot timpul, visează să stea la masa celor care vor împărţi lumea secolului XXI. De beţi ce sunt şi neputincioşi, închipuiţii politicieni ai Europei nici nu au băgat de seamă că zac căzuţi de mult sub masă, că nu-i mai ia nimeni în seamă, de multişor vreme!

Statele Unite, pentru că în ciuda unui răspuns politic destul de ferm, faţă de agresiunea Rusiei, în ciuda ajutorului financiar, politic şi militar consistent, mobilizat destul de repede în favoarea Ucrainei, a stat tot timpul cu un ochi la slănină şi cu altul la făină. I-a ajutat pe ucrainieni dar nu s-a sfiit să-i dea de înţeles sau să-i spună pe şleau lui Putin că America este gata să facă compromisuri. Desigur, pe spinarea Ucrainei. Politica de "appeasement" (împăciuire) promovată "pas cu pas" de Statele Unite, faţă de Rusia, a dus pas cu pas la escaladarea agresiunii ruseşti şi la creşterea vertiginoasă a consecinţelor dezastruoase pentru armata, populaţia, economia şi situaţia politică a Ucrainei. Conflictul s-a transformat rapid într-un joc de sumă nulă, avînd ca miză uzura, epuizarea resurselor. Cine termină primul "muniţia" pierde! Convingerea "strategilor" de la Washington şi de prin unele capitale ale Europei, conform căreia Putin nu are cum să susţină pe termen lung consecinţele costisitoare ale războiului a produs monştri. Iar monştrii s-au înrolat de partea lui Putin, nu a Occidentului! Sancţiunile economice, în care s-au pus atîtea speranţe, muşcă adînc din resursele interne ale Rusiei, este adevărat, dar în acelaşi timp au împins fulgerător regimul putinian pe calea constituirii unei economii noi, economia de război! În plus, Rusia a realizat şi surpriza strategică de a mobiliza în favoarea efortului său de război din Ucraina importante resurse din China şi mai ales, materialul şi personalul de luptă al vasalului Chinei, Coreea de Nord.

Mai adăugaţi în "poză" trimiterile tot mai insistente ale Rusiei la posibilitatea trecerii conflictului dincolo de pragul nuclear. Şi, nu doar în confruntarea directă cu Ucraina, ci şi împotriva unor ţinte aflate pe teritoriul ţărilor occidentale, mai ales cele care sprijină substanţial Ucraina. În primul rînd ţări ale Europei, dar nimic nu poate exclude lovirea unor ţinte militare sau civile aparţinînd Statelor Unite.

Lumea a ajuns în pragul unui nou război mondial în care dezlănţuirea nucleară nu numai că nu mai este imposibilă sau e pusă undeva între condiţiile extreme, dimpotrivă, a devenit monedă curentă a discursului politic şi miză tangibilă a unei posibile confruntări militare de dimensiuni globale. Aici am ajuns, după o mie de zile de politică falimentară şi de război pas cu pas, dar mai ales, alandala!

În aceste 1.000 de zile, Europa a pierdut nu doar unice oportunităţi de repoziţionare strategică în raport cu Rusia, cu China şi Statele Unite, nu doar şansa istorică de a redobîndi ceva din capacitatea istorică de a influenţa decisiv mersul lumii, ci şi ultima brumă de credibilitate pe care o mai avea, în postura de "stîlp" al unei ordini internaţionale bazate pe normele şi instituţiile existente ale dreptului internaţional. Dacă nu a reuşit pînă acum să prăbuşească Ucraina, războiul lui Putin a reuşit în schimb, indirect, să prăbuşească şi să scoată din "Marele Joc", Europa. Mai mult, a reuşit înjghebarea unei noi axe strategice Moscova-Beijing menită nu doar să limiteze capacitatea Statelor Unite de a domina politica mondială, ci, mult mai mult, de a-i anihila cu totul statutul de "unică superputere". Miza conflictului din Ucraina a devenit globală, la fel ca şi "noul război" care bate insistent la uşă!