RĂZBOIUL NEDECLARAT DIN ORIENTUL MIJLOCIU:  Turcia împotriva ecinilor

Conflictul dintre Turcia şi Rusia pare să nu se stingă, în condiţiile în care, recent, a avut loc un incident naval între un distrugător al flotei ruseşti din marea Egee şi un vas de pescuit turcesc, la 22 km în largul insulei greceşti Lemnos, care nu s-a soldat cu victime, ci doar cu ameninţări diplomatice.

Distrugătorul Smetlivy, din clasa Kashin, face parte din contingentul militar rus implicat în lupta împotriva terorismului din Siria. Conform "Russia Today", nava de război a Kremlinului a fost nevoită să utilizeze armele de calibru redus şi să lanseze focuri de avertizare, întrucât ambarcaţiunea turcească se afla pe un curs de coliziune cu aceasta şi a ignorat semnalele repetate din partea distrugătorului.

Incidentul a cauzat reacţii la nivel diplomatic, deteriorând şi mai mult relaţiile dintre regimul lui Vladimir Putin şi cel al lui Recep Erdogan, deja grav afectate de incidentul aviatic în care un avion rusesc a fost doborât de aviaţia turcă. Adjunctul ministrului Apărării de la Kremlin, Anatoli Antonov, l-a convocat, duminică, pe ataşatul militar al Ankarei de la Moscova, contraamiralul Ahmet Gunes, anunţându-l că aceste acţiuni "iresponsabile" din partea Turciei vor avea consecinţe defavorabile.

• Ankara, nevoită să bată în retragere

Orice eveniment din zonă trebuie privit în contextul mai larg al regiunii, în care interesele statelor sunt interconectate, şi orice acţiune atrage consecinţe.

Războiul mediatic pornit de Moscova împotriva Turciei, acuzându-l, în special, pe Recep Erdogan personal, a afectat imaginea Ankarei pe plan internaţional. Oficialii de la Kremlin au ajuns chiar să afirme că Turcia colaborează cu Statul Islamic (SI) şi că facilitează afacerile ilegale cu petrol ale organizaţiei teroriste.

Erdogan ar încerca, în primul rând, să evite atentate ale SI pe teritoriul statului său şi, în al doilea rând, urmăreşte destabilizarea regimului de la Damasc, sprijinit de ruşi, potrivit acuzaţiilor. Evident, liderul de la Ankara a negat toate acuzele care i-au fost aduse.

Turcia a avut probleme şi cu vecinii săi din sud, autorităţile irakiene fiind deranjate de suplimentarea numărului de militari turci dintr-o bază din apropiere de Mosul. După ce, săptămâna trecută, reprezentanţi ai Bagdadului şi ai grupărilor şiite implicate în lupta împotriva Statului Islamic au adresat cereri repetate de retragere a trupelor, BBC a publicat ieri un material în care anunţa că Turcia a rechemat o parte din militari.

Ministrul de Externe de la Bagdad, Ibrahim al-Jaafari, a declarat, recent, că ţara sa doreşte să menţină relaţiile cu Turcia la un nivel bun şi că este necesar ca cele două state să dialogheze pentru rezolvarea conflictului iscat de consolidarea prezenţei militare din partea Ankarei în nordul Irakului.

Rusia nu a păstrat distanţa de aceste incidente şi a folosit prilejul pentru a lovi din nou în autorităţile de la Ankara.

Gennady Gatilov, adjunctul lui Serghei Lavrov, a declarat că mişcările de trupe din nordul Irakului sunt ilegale şi reprezintă o invazie a statului vecin de către Turcia, cauzând îngrijorarea Moscovei, relatează Sputnik News.

• Echilibrul de forţe în Marea Neagră, perturbat

În urma anexării Crimeii de către Federaţia Rusă, anul trecut, Kremlinul a deschis porţile Mării Negre pentru flota sa de război. Printr-un acord cu Ucraina, aceasta era limitată la navele deja prezente. Mihail Barabanov, expert în marină la Centrul de Analiză a Strategiilor şi Tehnologiilor din Moscova, afirma că, în 2010, flota din Marea Neagră consta în "piese de muzeu" şi că în zonă nu mai fuseseră aduse nave de 25 de ani, întrucât Ucraina a încercat mereu să limiteze prezenţa rusească în Crimeea. Decizia de a anexa peninsula a fost influenţată şi de posibilitatea ca guvernul prooccidental de la Kiev să aducă NATO şi mai aproape de graniţele Rusiei. Exista riscul ca Moscova nu doar să piardă baza militară din regiune, dar şi ca aceasta să ajungă în mâinile Organizaţiei Nord-Atlantice. Marina este un element esenţial pentru politica de îngrădire a NATO, dar şi pentru a asigura stabilitatea în Caucaz.

Faptul că Sevastopolul este acum parte, de facto, din Rusia, permite consolidarea capabilităţilor militare în zonă. Există deja planuri ca până în 2020, baza navală să primească 4 submarine din clasa Kilo (dintre care două au ajuns deja anul trecut), 6 fregate Talwar, 6 nave pentru patrulă de tip Bykov şi cel puţin nouă corvete. Aceste operaţiuni vin în contradicţie cu interesele Turciei şi îi periclitează statutul dominant în Marea Neagră. În plus, prezenţa sporită în Sevastopol creşte influenţa rusească în regiunea MENA (Orientul Mijlociu şi Nordul Africii), prin accesul la Marea Mediterană. Ariile de interes ale Moscovei în zonă sunt războiul civil din Siria, conflictul israeliano-palestinian, precum şi combaterea militanţilor islamişti.

Importanţa flotei din Marea Neagră s-a făcut deja simţită prin sprijinul pe care îl asigură regimului de la Damasc, asigurând aprovizionarea pe ruta Sevastopol - Tartus. Intervenţia Rusiei în Siria reprezintă un alt punct de divergenţă cu autorităţile de la Ankara, întrucât Moscova sprijină forţele alauite aflate la putere, conduse de Bashar al-Assad, în vreme ce Turcia urmărea alte obiective: consolidarea prezenţei sale militare în regiunea Aleppo, limitarea tendinţelor separatiste ale kurzilor, precum şi o eventuală schimbare a regimului cu unul sunnit, care să fie favorabil intereselor turceşti din zonă.

• Asul din mâneca Ankarei

Turcia este obligată, potrivit Convenţiei de la Montreux, să asigure libera trecere a ambarcaţiunilor prin strâmtori, însă există mai multe posibilităţi de a îngreuna sau chiar opri tranzitul vaselor Moscovei. Un prim pas ar putea fi aplicarea unor controale mai stricte pentru navele sub pavilion rusesc.

Mai puţin probabil este ca Ankara să apeleze la articolul 21 al Convenţiei de la Montreux. Conform acestei prevederi, dacă Turcia consideră că există un pericol iminent de război, va avea dreptul să aplice măsurile din articolul 20 al aceluiaşi tratat: "În vreme de război, în cazul în care Turcia este beligerantă, (...) tranzitul navelor de război [prin strâmtori] va fi lăsat la discreţia Guvernului turc".

Este important de notat faptul că aceste măsuri pot fi aplicate doar în cazul unei conflagraţii iminente sau în desfăşurare. Din acest motiv, ar fi uşor ca Moscova să considere astfel de acte o adevărată declaraţie de război, însă reprezentanţii ambelor state au afirmat, în mod repetat, că niciuna dintre părţile implicate nu doreşte să se ajungă la un conflict armat.