Războiul zvonurilor

Un zvon e un zvon. Are aerul unei informaţii privilegiate. Nu o are orişicine. E pusă în circulaţie, secretos, într-un cerc restrîns, dar nu pentru a rămîne acolo, ci pentru a disemina. Zvonul este promovat cu rîvnă, metodic, niciodată la întîmplare, niciodată fără rost. El capătă o dinamică proprie. Se propagă fără veste, se lăţeşte, se umflă, se transformă într-o furtună. Spune ceva despre ceva, despre cineva, despre o situaţie, despre o conjunctură, despre vecinul de vizavi sau despre univers. Ai auzit?...cică vrea să divorţeze, (vecinul). Ori, "Ei, ce zici, umblă vorba că nu se mai întinde de la sine, precum coca sucită cu făcăleţul, fără margini, ci dimpotrivă, stă locului ba, încă, are şi margini (universul!). Mai mult decît oricînd, zvonul este un semn al timpului nostru. De ce? Pentru că este o armă! Teribil de puternică. Dacă nu mă credeţi pe mine, atunci nu aveţi decît să cereţi mărturia lui Cesare Sterbini, autorul libretului operei "Il barbiere di Sivglia", tras din mantia lui Beaumarchais, pentru care Gioachino Rossini a scris nemuritoarea sa muzică. O să daţi acolo peste celebra şi docta dizertaţie a lui Don Basilio asupra calomniei, un caz particular de zvon. Ucigător, capabil să facă praf şi să distrugă pe oricine, mai ceva decît explozia unei ghiulele de tun. De la Rossini pînă acum, odată cu dezvoltarea comunicaţiilor planetare, ghiuleaua de tun s-a transformat în bombă nucleară. Sau, pe acolo!

Zvonul despre care vreau să povestesc îl priveşte pe Putin. Vladimir Vladimirovici, desigur. De vreo lună şi mai bine umblă şi se lăţeşte. A apărut, se pare, prin ungherele întunecoase şi nesigure ale unei pagini de web, "de scandal". Nu se ştie a cui, nu se ştie pe cine reprezintă. "Ştirea" sună sec, chiar dacă nu neapărat foarte precis. Varianta unu: Putin a suferit un atac de cord şi este într-o condiţie medicală gravă. Ştirea doi: Putin a murit în urma infarctului sau a complicaţiilor conjugate cu alte patologii. Varianta de întărire: Putin a fost înlocuit în apariţiile publice, de cîteva luni bune, de sosiile sale. Şeful spionajului militar din Ucraina susţine că Putin ar folosi trei asemenea "înlocuitori". Faptul că zvonul s-a lăţit destul de mult şi a început să aibă efecte poate fi uşor dovedit. A început să se ocupe de el chiar şi "presa serioasă" şi, mai ales, au apărut pe neaşteptate reacţii ale instituţiilor oficiale de la Moscova: purtătorul de cuvînt al Preşedinţiei (Iakovlev) şi (waw!) şeful spionajului şi securităţii, înlocuitorul prezumat al lui Putin (Patruşev). Ce să vezi, după calapodul epocii de aur a stalinismului multilateral dezvoltat "Beria înlocuitorul prezumat al lui Stalin"! Cum era de aşteptat, cele două voci au dezminţit ştirea cu pricina şi au pus speculaţiile doar pe seama speranţelor deşarte ale răuvoitorilor Rusiei ca domnia lui Putin să se încheie cît mai repede. Cu ieşirea sa definitivă nu doar din scena politică, ci şi din scena lumii celor vii. Şi, după cum era de aşteptat, de îndată ce au dezminţit, zvonul s-a întărit şi s-a lăţit şi mai mult!

Întrebarea cheie este: ce rol joacă acest zvon în "marele război psihologic" în curs de desfăşurare nu doar în marginea conflictului din Ucraina, ci mai larg, între Est şi Vest? Un război care nu mai este de mult rece, decît pe alocuri. Două interpretări standard se prezintă aproape de la sine. Concurente. Prima: zvonul a fost lansat din tabăra duşmanilor lui Putin şi ai Rusiei cu scopul vădit de a semăna confuzie şi neîncredere în rîndul populaţiei, de a slăbi hotărîrea de susţinere a războiului, de a crea breşe în cercurile de putere pe care se sprijină, inevitabil, oricine stă în jilţul de la Kremlin. A doua: zvonul vine din interiorul puterii şi este menit să pregătească populaţia pentru era "post-Putin". Un semnal că a început deja vremea moştenitorilor. Un semnal pentru taberele concurente: masa succesorală este deschisă. Aliaţi sau Inamici? Cooperare sau confruntare pe viaţă şi pe moarte, la umbra înaltului sicriu? Scenariul post-Stalin sau mai degrabă scenariul post-Brejnev? Ţarul e mort...dar cine va fi Ţarul cel nou căruia îi vom ura viaţă lungă şi îi vom jura supunere?

Interpretările "neconvenţionale" sunt însă mult mai interesante. Spre exemplu, varianta zvonului din exterior poate fi dusă în două direcţii, cu bătaie lungă. Prima, scenariul post-Gorbaciov. Ca şi Putin, Gorbaciov a fost propulsat la putere pentru a salva "corabia" (URSS, respectiv Rusia). Ca şi în cazul Gorbaciov, soluţia de salvare aplicată de Putin, deşi de altă natură, a dus tot la un eşec, iar răspunsul la tema eşecului a fost dezmembrarea puterii federale!!! În primul caz, URSS. Poate urma Federaţia Rusă? În ce condiţii şi cu ce consecinţe? A doua direcţie vizează un scenariu similar cu cel al schimbării paradigmei de putere la Moscova din 1917. Un război extern greu dacă nu imposibil de susţinut, care a ruinat ţara şi a trimis-o în cele mai negre condiţii ale istoriei sale moderne. Puterea ţarului Putin nu va putea supravieţui asaltului popular condus, mai mult sau mai puţin "revoluţionar", de alţi menşevici şi bolşevici.

Dacă vine din interior, atunci a fost creat special de cineva. Pentru ce şi de către cine? De către cine este lesne de presupus: Întreprinderea "Patruşev şi asociaţii" are atît timpul, cît şi oamenii, respectiv uneletele necesare unei operaţiuni pe scară largă, nu doar psihologice, ci şi poliţieneşti, pentru a forţa trecerea la un regim post-Putin de factură ultra-putinistă. Şoigu nu este nici pe departe vreun Jukov şi nici armata în fruntea căreia se află nu îi stă la dispoziţie necondiţionat într-o eventuală confruntare violentă pentru putere. "Remakeul" confruntării Beria-Jukov cu distribuţia Patruşev-Şoigu are toate şansele să dea cîştig de cauză, de data aceasta "securităţii", nu "armatei". Cel care a dat semnalul a avut desigur grijă să îşi ia un serios avantaj măsurat şi concretizat în timp şi măsuri de pregătire, de poziţionare faţă de oricare dintre concurenţii săi.

Desigur, un zvon este un zvon. Poate rămîne "un vînticel", cum spune Don Basilio la începutul ariei sale. Se poate risipi fără să lase nici o urmă. Dar, dacă...