Recesiunea nu poate fi oprită prin capitularea Federal Reserve

"Capitularea integrală a Fed-ului arată că economia SUA este într-o stare mult mai rea decât cred pieţele optimiste", a scris analistul Sven Henrich după anunţarea deciziilor de la ultima şedinţă de politică monetară a Federal Reserve.

În opinia sa, "tentativele flagrante de a stimula preţul acţiunilor reprezintă eforturi de evitare a recesiunii, însă recesiunea nu poate fi evitată şi ei ştiu asta, dar nu doresc să o spună". Din păcate, se pare că nici măcar preţurile acţiunilor nu se mai lasă "stimulate", după cum arată evoluţia principalilor indici bursieri de peste Ocean.

Capitularea a fost cuvântul cheie şi într-un articol de la Reuters, unde se precizează că "Fed-ul a ridicat steagul alb în faţa normalizării".

Aceste cuvinte "grele" nu reprezintă, însă, nimic în faţa pierderii accelerate a credibilităţii celei mai importante bănci centrale din lume. "Observăm că Fed-ul este blocat în roata sa de hamster, deoarece nici pieţele şi nici economia nu pot face faţă unui mediu al dobânzilor ridicate", a scris analistul Charlie McElligott, de la Nomura, într-o notă adresată clienţilor, preluată de Zerohedge.

La Bloomberg nu sunt utilizaţi termeni aşa de duri. John Authers scrie că "Powell s-a înclinat în faţa realităţii economice, nu în faţa pieţelor".

Realitatea economică amintită de editorialistul de la Bloomberg este reflectată prin cele mai recente prognoze de creştere de la Federal Reserve Bank of Atlanta şi probabilitatea recesiunii estimată de Federal Reserve Bank of New York (FRBNY).

Evaluată în funcţie de publicarea indicatorilor macroeconomici oficiali, ultima creştere anualizată prognozată de Fed-ul din Atlanta pentru T1 2019 a fost de 0,4% (vezi graficul 1), în condiţiile unei creşteri anualizate de 2,6% în trimestrul precedent, conform datelor de la Bureau of Economic Analysis.

În acest context, economiştii de la FRBNY au publicat ultimele estimări privind probabilitatea unei recesiuni în următoarele 12 luni, care a ajuns la circa 25% în februarie 2019, cel mai ridicat nivel din ultimii 10 ani (vezi graficul 2).

Institutul IMK din Germania publică lunar probabilitatea intrării în recesiune a celei mai mari economii din zona euro în următorul interval de trei luni. Datele din februarie 2019 arată o probabilitate de 35,3%, cel mai ridicat nivel din ultimii 4 ani.

Încetinirea semnificativă a economiilor din China şi zona euro a fost subliniată în comunicatul de presă al Federal Reserve pentru a da o greutate suplimentară deciziei de politică monetară.

Din punct de vedere al schimburilor comerciale, semnalele unei recesiuni globale au devenit evidente de mai multe luni, conform datelor de la institutul CPB din Olanda.

În ultima lună a anului trecut, volumul schimburilor comerciale globale a înregistrat un declin anual de 1,4%, cea mai slabă performanţă din ultimii 10 ani (vezi graficul 3).

După cum se arată în comunicatul de presă de la Federal Reserve, banca centrală americană a renunţat nu doar la creşterea dobânzii de politică monetară în 2019, ci a anunţat şi frânarea puternică a programului de restricţionare cantitativă, care va fi oprit în septembrie 2019, la o valoare a bilanţului Fed-ului de circa 3,5 trilioane de dolari.

Ultimele decizii de politică monetară ale Federal Reserve par să confirme concluziile unui articol recent de la Bloomberg, unde se afirmă că "în era banilor ieftini nimeni nu pare să mai ştie cum funcţionează politica monetară".

Dar mai contează acest lucru? Nici pe departe. Totul se reduce la păstrarea cu orice preţ a aparenţei "competenţei" şi ghidarea după principiul "fă-te că lucrezi".

În aceste condiţii, declaraţiile recente ale doamnei Yellen, fost preşedinte al Federal Reserve, sunt de o ironie deosebit de amară. În cadrul unui interviu televizat, Janet Yellen a subliniat că "preşedintele Trump nu înţelege politica macroeconomică", exprimându-şi totodată îndoiala că "Trump ştie că obiectivele Fed-ului sunt ocuparea maximă a forţei de muncă şi stabilitatea preţurilor".

Dar ce aşteptări putem avea de la Donald Trump, când însăşi doamna Yellen nu pare să ştie care sunt priorităţile? Ocuparea maximă a forţei de muncă a fost introdusă în mandatul Federal Reserve doar în 1977, pe fondul unor presiuni politice care nu au ţinut cont că nu poţi urmări două obiective prin utilizarea unui singur instrument.

Poate că Jerome Powell, preşedintele Federal Reserve, a decis să capituleze acum şi pentru a evita intrarea Statelor Unite în "zodia" adepţilor "Teoriei Monetare Moderne" (MMT), care sunt convinşi că deficitele bugetare şi datoria publică nu contează, iar tipărirea directă pentru "finanţarea" cheltuielilor guvernamentale reprezintă calea către prosperitate.

Dar mai poate avea succes o astfel de strategie, când starea actuală a lucrurilor reprezintă o consecinţă directă a intervenţiei permanente a Fed-ului pe piaţă, astfel încât să fie eliminată orice urmă a volatilităţii şi să fie scoasă din dicţionar noţiunea de "pierdere"? "Intervenţia constantă a Fed-ului pe piaţă a creat un hazard moral fără precedent în istoria omenirii" se arată într-un articol recent de la Zerohedge, iar acest fenomen nu mai poate fi eradicat doar prin reforme structurale pe care oricum nu le doreşte nimeni.

După primele reacţii la cald în faţa deciziei de politică monetară, Sven Henrich subliniază, tot pe contul său de Twitter, că "normalizarea a fost oricum o minciună", iar "creşterea de până acum a dobânzilor nu a fost decât un test al Fed-ului pentru a vedea cât de departe poate să meargă".

În condiţiile în care "pieţele şi-au exprimat opinia încă din decembrie 2018", se poate spune că "actualul ciclu de creştere a dobânzilor s-a terminat şi urmează un nou ciclu al reducerilor", mai scrie Henrich.

Se poate, dar care va fi rezultatul acestei noi ere, mai ales în condiţiile în care relaxarea este echivalentă, pentru unele bănci centrale, cu intrarea în teritoriul absurdului?