RECTIFICAREA BUGETARĂ: CONSECINŢELE PARADOXALE ALE COTEI UNICE DE IMPOZITARE Cresc încasările din impozitul pe salarii, scad cele din impozitul pe profit

Complet diferit se comportă economia noastră faţă de aşteptatele consecinţe ale introducerii cotei unice de impozitare. Toată lumea credea că diminuarea impozitului pe profit de la 25%, la 16%, va conduce la lărgirea bazei de impozitare, adică îi va determina pe cei care desfăşoară activităţi "la negru" să şi le oficializeze. De aici, era de aşteptat să crească veniturile bugetare provenind din impozitul pe profit - o teorie în jurul căreia au avut loc controverse între politicienii noştri, dar şi cu organismele financiare internaţionale.

La aproape un an de la introducerea cotei unice de impozitare, constatăm că, într-adevăr, este necesară o rectificare bugetară, deoarece înregistrăm frumoase venituri bugetare suplimentare - un plus de 1.656 de milioane de RON, pe primele nouă luni ale anului 2005 (circa 18,2% mai mult decît în perioada similară a anului trecut).

Numai că acest supliment nu vine din creşterea veniturilor din impozitul pe profit, ba chiar dimpotrivă, acestea au înregistrat o prăbuşire severă de 633,3 milioane RON.

Analiştii au apreciat iniţial că relaxarea fiscală reprezentată de introducerea cotei unice de impozitare avantajează companiile şi pe acţionarii lor, dar îi defavorizează pe lucrătorii angajaţi deoarece sarcinile lor fiscale sînt chiar mai aspre decît înainte. Ei au crezut că, din această cauză, munca "la negru" va creşte. Şi cu toate astea, veniturile bugetare provenind din impozitul pe venit au crescut remarcabil, cu un supliment de 470,7 milioane RON faţă de bugetul aprobat. Nu-i paradoxal?! Oare cum se explică acest comportament de dihanie necunoscută de economia noastră?

În realitate, acum sînt înregis-traţi mai mulţi lucrători şi cu salarii mai bune, decît la începutul introducerii cotei unice de impozitare, în timp ce, activitatea economică a cunoscut unele regrese - un alt paradox. Dar această mutaţie sugerează că nu avem de a face cu vreun comportament stihinic al economiei noastre "cu specific românesc", ci că totul se datorează unui mărunt detaliu din practica angajatorilor.

Numeroşi angajatori negociază salariile nete cu lucrătorii pe care îi angajează, iar nu salariile brute. Practica aceasta este sugerată de faptul că, deşi sarcinile fiscale ale locului de muncă sînt împărţite între companie şi lucrători, totuşi vărsămîntul către buget cade numai în sarcina companiei. În unele societăţi comerciale funcţionează un hibrid între salariile oficializate şi plata "la negru", pentru diminuarea obligaţiilor bugetare care, deşi cad în sarcina angajatului, sînt totuşi satisfăcute de angajator iar angajatul nu le duce grija.

Relaxarea fiscală reprezentată de cota unică de impozitare a uşurat sarcina fiscală a angajatorului care, astfel, şi-a permis prin compensaţie, să oficializeze adevăratele venituri salariale ale angajaţilor.

Desigur, marile companii nu practică astfel de subterfugii, astfel că asprirea taxelor pe venitul salarial s-a reflectat direct proporţional în veniturile colectate la buget. Dar, suplimentar, această categorie de venituri bugetare a primit un sprijin de la operaţiunea de oficializare a salariilor.

Să notăm, însă, că suplimentul de venituri consemnat în rectificarea bugetară provine din explozia taxei pe valoarea adăugată încasată (1689,5 milioane RON, în plus) faţă de care restul de variaţii - plus/minus faţă de bugetul aprobat iniţial - reprezintă un joc cu sumă aproape nulă.