Regizorul de serviciu al politicii post-moderne

Studiul a fost condus de profesorul Robert Pape, de la Universitatea din Chicago. Scopul: să determine profilul socio-cultural, individual şi colectiv, al celor care au participat la asaltul asupra Capitoliului, 6 ianuarie, 2021. Populaţia de studiu: cele circa 400 de persoane, arestate şi puse sub acuzare pentru participarea lor la evenimente. Populaţii de referinţă şi comparaţie: ansamblul populaţiei SUA (eşantion reprezentativ supercalibrat, marjă de eroare sub 1,5%), votanţi Trump, persoane afiliate la grupuri extremist-rasiste. Rezultatele: o canonadă necruţătoare de concluzii întemeiate pe date primare şi structurate care a spulberat falsele reprezentări ale realităţii din spatele uluitorului fenomen intrat în istorie la 6 Ianuarie, 2021. Asaltul asupra Capitoliului. Păi, cine să fie cei mai mulţi dintre "participanţii" la distrugerea democraţiei şi a republicii americane? Nişte copii zărghiţi, nişte imberbi fără minte şi fără judecată cărora le ia sîngele foc, înainte să li se aprindă în cap vreo scînteie de glagorie. Nu? NU! Sunt, în majoritate, oameni dincolo de vîrsta de 35 de ani, mai aproape de 40 şi 50! Nişte amărăşteni, fără casă, fără masă, vai de mama lor, doar cu ţoalele rupte de pe ei, nu? NU! Sunt în majoritate oameni din clasa mijlocie, cu slujbe sigure şi bune, unii cu afaceri personale, unii dintre ei şefi şi şefuleţi prin diferite mega-structuri birocratice. Cum cin-să fie? Nişte unii duşi cu pluta, afiliaţi la tot felul de organizaţii extremiste şi rasiste, nu? NU, ăştia abia dacă sunt 10%!!!! Restul sunt oameni cu familii, cu job, cu responsabilităţi sociale, fără nici un fel de tangenţă cu organizaţiile gen "Proud Boys" sau "Oath Keepers". Din ce zone ale Americii au venit la Washington cei care s-au pus cu topoarele, tîrnăcoapele şi bîtele pe geamurile şi uşile Capitoliului, ameninţînd apoi cu ele personalul de securitate din incinta respectabilei instituţii a democraţiei americane? Din zonele "roşii", cele cu vot majoritar republican, nu? NU! Sunt din toate zonele, iar cele "albastre", cu majoritate de vot democrată, nu sunt cîtuşi de puţin sub-reprezentate! Cum cine sunt cei care au luat cu asalt Capitoliul? Votanţii lui Trump, nu? Nu tocmai!!! Votanţii democraţi au fost prezenţi la asalt în proporţii bine aliniate cu cele din structura generală de vot. Ajunge, cred! V-aţi făcut o idee asupra tabolului: la asaltul asupra Capitoliului a luat parte nu o minoritate plecată cu mintea în vacanţă sau un conglomerat de minorităţi, oprimate şi dezmoştenite, ci însăşi America!!! În cea mai frumoasă şi echilibrată reprezentare a structurilor ei sociale de bază: vîrstă, ocupaţie, statut social etc. Doar reprezentarea de gen este serios deformată, bărbaţii participanţi sunt clar supra-reprezentaţi faţă de ponderea lor în populaţia totală. (Cei ce doresc pot citi studiul în detaliu, publicat de Universitatea din Chicago sub egida "Chicago Project on Security and Threats", cu titulul: "American Face of Insurrection").

Şi acum, "nucleara"! Ce-i mîna pe ei în luptă? Răspunsul: FRICA. Cu cuvintele lui Pape, referindu-se la rezultatele studiului său, ca şi la cele ale altor studii care s-au aplecat asupra aceloraşi teme: "Forţa care mînă de la spate, relevată în toate cele trei studii pe care le-am întreprins, este frica faţă de marea înlocuire. Marea înlocuire este ideea că drepturile acordate hispanicilor şi negrilor, adică drepturile minorităţilor depăşesc deja drepturile albilor".

Citeşti o dată, citeşti de două ori şi dacă te desprinzi de particularităţile evenimentelor din America, vezi dintr-odată structuri similare ale situaţiilor şi reacţiilor sociale care se dezvoltă în peisaje politice, istorice şi culturale mult diferite. Hai să punem degetul pe rană: de ce creşte AfD-ul în Germania, de pare că nimic nu-i mai poate sta în cale? Răspunsul l-a dat studiul lui Pape: frica "băştinaşilor" faţă de consecinţele pe termen lung ale deformării structurilor sociale, demografice şi socio-culturale ale societăţii germane, sub presiunea migraţiei neasimilate şi neasimilabile, a unor minorităţi care, făcînd uz de drepturile largi care le-au fost acordate, fac deja legea şi obiceiul locului. Iar legea şi obiceiurile respective nu sunt cîtuşi de puţin cele cu care au crescut şi în care au trăit ultimele cinci generaţii de germani!!! Ba chiar dimpotrivă, sunt nu doar benign sau întregitor alternative, cum ar vrea să ne facă să credem "apostolii" multiculturalismului onirist de bibliotecă, ci competitiv, adversativ, coroziv, denigrator şi distrugător alternative în raport cu cultura locală. Dacă nu vă place Germania, faceţi o excursie în Franţa şi o să găsiţi exact acelaşi tablou, de la transformările din societate, la reacţiile politice. Şi, dacă nici Franţa, nici Germania, daţi o tură prin Italia, Spania, iar mai nou prin Danemarca şi Suedia.

Iar acum, ca să nu vă pierdeţi între reverii şi cine ştie ce largi consideraţii teoretice, aruncaţi o privire, scrutătoare, în ograda noastră socială. O să descoperiţi că bătălia politică, dacă nu cea a acestui an electoral, cu siguranţă dintr-un viitor care nu va întîrzia prea mult să devină prezent, este exact aceeaşi: FRICA. Nu doar frica de "marea înlocuire", ci şi frica de ziua de mîine, frica de război, frica de vecin, frica de vaccin, frica de boală, frica de sărăcie, frica de moarte, frica de dragoste, frica de orice mişcă şi răsare în cale. Lumea se scufundă încet, dar sigur, într-un îngheţat, paralizant, ocean de frică. Tot şi toate vor sta curînd sub semnul şi pecetea FRICII. Politica, evident, nu are cum să facă excepţie! În România, politica fricii a fost deja exersată într-un cuprinzător "experiment" social, derulat pe cei aproape doi ani ai "măsurilor speciale pentru combaterea pandemiei covid". Rezultatele sunt cît se poate de încurajatoare. Frica îngheaţă orice. Iar reflexele democratice ale societăţii româneşti, şi aşa slabe, au cedat ca nişte vreascuri rupte pe picior de o mînă sigură şi hotărîtă. Cea a "Stăpînilor fricii"!