REGULI ÎN FOTBALUL CU BANI Şansa TVR se joacă în Europa

• Ce ne ascunde televiziunea publică când vorbim de bani?

Fotbalul renaşte şi la noi timid, după un deceniu în care şi-a tras seva din performanţele a 20, 22 de jucători de mare valoare, numiţi şi "generaţia de aur". Cumva, această generaţie a germinat în chiar "epoca de aur", dar nu ştiu dacă de aici îşi trage "porecla". Atunci TVR putea să trans­mită în "voie", dar numai ce vroia partidul unic.

"Generaţia de aur" s-a trecut, dar televiziunea publică nu s-a dezbărat total de proastele obiceiuri.

Privind în urmă la preţurile de transfer de acum 15 ani, vedem cum a explodat fotbalul ca afacere, devenind pe lângă un fenomen de masă şi o megafacere. Explozia profiturilor din fotbal nu ar fi fost posibilă fără media. Presa a transformat radical această industrie, ducând fotbalul peste tot pe glob, de la Titu la Khartoon. Dar şi televiziunile au profitat. Graficul audienţelor de la noi ne arată că puţine evenimente pot strânge atâta lume în faţa televizorului ca un derby Steaua-Dinamo, Rapid-Craiova sau orice altă combinaţie între cele mai iubite echipe. Audienţele mari atrag venituri pe măsură din publicitate.

De aceea când ai în mână o mină de aur ca dreptul de a televiza un astfel de meci şi o pierzi într-un mod atât de stupid cum a făcut televiziunea publică, n-ai altă variantă decât să te duci la plimbare, eventual să bântui stadioanele.

Şi totuşi TVR are o şansă, să nu piardă decât un retur drepturile de televizare. Şansa TVR nu vine însă din ţară, ci din Europa, în care tocmai am intrat cu drepturi depline. Fotbalul a născut conflicte şi în ţările dezvoltate, nu numai la noi, astfel că pe masa Comisiei Europene au ajuns mai multe cazuri cu modul în care trebuie reglementată această piaţă ca să nu fie restricţionată competiţia, ca nimeni să nu abuzeze de o poziţie dominantă pe piaţa transmisiunilor sportive. Ultima decizie a Comisiei Europene datează din ianuarie 2005 şi a survenit unor probleme din Bundesliga, campionatul german de fotbal. Fără să fie aspră, Comisia a decis atunci ca astfel de contracte între ligă şi cei care cumpără drepturile de televizare să fie nediscriminatorii, să fie alocate în mod transparent (adică prin licitaţie) şi, mai important, să nu depăşească trei sezoane. Raţionamentul poate fi unul simplu, dacă un contract s-ar întinde pe mai multe sezoane s-ar putea bloca piaţa.

Ce se întâmplă la noi?

O firmă privată a obţinut drepturile exclusive de televizare a meciurilor de la Liga Profesionistă de Fotbal - LPF (legea sportului nu este foarte clară în a arăta cine le deţine cu adevărat - Liga ca organizatoare sau cluburile ca actori ai competiţiei? Dar, mai degrabă, ultimii par să fie proprietarii; cluburile pot mandata Liga să vândă colectiv aceste drepturi, ceea ce pare că s-a întâmplat şi la noi).

Contractul dintre LPF şi firma Telesport se întinde însă pe patru sezoane, din 2004 - până în vara anului 2008, adică până la finalizarea returului viitoarei ediţii de campionat. Aici este "buba" care poate fi speculată de TVR.

Decizia Comisiei în cazul Bundesliga este aplicabilă tuturor statelor membre, astfel că niciun contract de genul celui încheiat de LPF cu firma Telesport nu trebuie să se întindă pe mai mult de trei sezoane. Or, la noi, el este pe patru sezoane şi, başca, a fost obţinut şi într-un mod netransparent, fără licitaţie. Dacă ar fi respectată decizia Comisiei şi în România, atunci contractul dintre LPF şi firma privată ar trebuie să înceteze în vara acestui an, când s-ar împlini cele trei sezoane impuse în Europa. Atunci, LPF sau direct cluburile ar trebui să organizeze o licitaţie pentru vânzarea drepturilor de televizare. Iar TVR, dacă într-adevăr este sinceră când ne spune că a fost trădată de proprii angajaţi care au "uitat" să mai plătească, ar putea să cumpere din nou meciurile importante din prima ligă. Astfel, pierderea televiziunii publice s-ar reduce doar la o jumătate de sezon, iar nu la trei jumătăţi.

Adică şi-ar diminua pierderile la o treime.

Este TVR capabilă să se lupte pentru interesul său şi al publicului care îi suportă forţat jumătate din venituri?

Modul în care a pierdut acum drepturile de televizare ne face mult mai sceptici.

Iar veştile care vin dinspre turnul din Dorobanţi sunt tot mai proaste.

TVR are probleme cu disponibilităţile financiare, a întârziat cu aproape două luni semnarea contractelor cu firmele desprinse din Electrica, mai nou privatizate. Abonamentele TV aduc venituri lunare TVR-ului de 6 milioane de euro, o sumă importantă dacă nu uriaşă pentru celelalte televiziuni private. Pentru că aceşti bani provin dintr-o singură sursă şi sunt siguri. Adică îţi permit să-ţi faci un plan coerent de dezvoltare. Or, cu toate astea, TVR este acum pe cale să mai piardă şi alte transmisiuni sportive, unele dintre ele contractate cu mult timp în urmă. Ceea ce arată că pierderea drepturilor pentru fotbal nu este o întâmplare, ci consecinţa unui management haotic, obişnuit, de altfel, instituţiilor publice sau companiilor de stat. Cu un astfel de management, TVR s-ar bate degeaba să reobţină drepturile de televizare, căci ar putea ajunge în situaţia groaznică să nu mai poată să le plătească şi să se compromită şi mai mult în ochii publicului. Tot mai multe voci susţin că privatizarea TVR ar fi o soluţie. Poate. Dar până atunci de ce nu s-ar găsi o soluţie pentru privatizarea şi responsabilizarea managementului?