Reţeta fericirii

Parcă ar fi o eternitate, de atunci! Din vremurile de mult apuse ale alegerilor, cînd specialiştii în evaluări pre şi post-electorale încercau să găsească "reţeta fericirii" pentru politicieni în căutare de mandat. O şi găsiseră: "Agenda cetăţeanului". Vrei să fii ales, ocupă-te de ea, fă ceva! Dacă nu poţi, măcar vorbeşte despre ea! Iar dacă nici exerciţiul acesta nu-ţi este la îndemînă, lasă măcar impresia că o ţii la inimă şi că adormi noaptea cu capul pe ea!

Agenda cetăţeanului este o abstracţie. În realitate, fiecare om are problemele şi agenda lui, iar şansa ca temele să se suprapună, ori ierarhia interesului pentru ele să fie aceeaşi, este relativ mică. Cu toate acestea, un numitor comun există. În cazul cetăţeanului trăitor în România, temele comune se învîrt în jurul supravieţuirii: Am sau nu ce să pun pe masă azi? Am sau nu un acoperiş deasupra capului? Am sau nu de unde să cîştig, ori să iau, banii pentru ca să mai trăiesc şi mîine? Mă mai ţin hainele şi pantofii iarna asta? Ce să plătesc luna asta: întreţinerea sau medicamentele? De unde să mai pun ceva de-o parte, ca să fie de pe urma mea măcar cît pentru pomana orînduită de datini! Tot în registrul supravieţuirii se consumă şi relaţiile cetăţeanului cu autoritatea, oricare ar fi ea. Întrebarea cheie este una singură: Şi, pe urmă, ce-o să-mi mai ia! Că, de dat, nu prea se întîmplă, iar dacă se întîmplă, se aplică şi mai abitir prima întrebare!

Fac un inventar al marilor teme din care se hrăneşte politica la noi, de la alegeri încoace: să-i schimbăm, ori să nu-i schimbăm pe cei doi preşedinţi ai Parlamentului? Să-i schimbăm acum, ori mai tîrziu, pe şefii serviciilor secrete? Se uneşte, ori nu se uneşte PNL-ul cu PD-ul? Se naşte, ori nu se naşte un partid popular? Să facem, ori să nu facem alegeri anticipate? PSD cu sau fără Iliescu? Cine i-a răpit şi cine i-a salvat pe turisto-ziariştii noştri la Bagdad? Cine va arde pe rugul ridicat în grabă de justiţie corupţiei: ai lor sau ai lor? Care mai este scorul în meciul de divizia întîi Băsescu-Tăriceanu, ori în cel de divizia onoare, Bodu-Becali? Cine va fi noul şef al Federaţiei de Fotbal? Ce culoare au, cu adevărat, ochii unei blonde consiliere prezidenţiale şi ce afaceri mai învîrte soţul ei, un om atît de fericit? Ce a mai discutat Preşedintele la Golden Blitz? Cînd va fi gata podul de la Mărăcineni? A dat sau n-a dat Premierul cu telefonul în blidele justiţiei? Ne dă ori nu ne dă Europa cinci-ul de trecere? Şi, cam atît!

Acum, drept este că politicienii sînt şi ei cetăţeni, ca şi noi. Au, deci, agenda lor! Preocupările lor! Ceva parcă nu se leagă, totuşi! Să fie doar o impresie personală sau agenda cetăţeanului a devenit paralelă cu înaltele preocupări ale politicii, mai ceva ca în teoremele lui Euclid?

Ştiu, o să mi se spună că nu politica şi nici mai marii ţării nu sînt cei care trebuie să-mi pună mie pîinea pe masă, ori să-mi cumpere haine, ori să-mi plătească întreţinerea şi şcoala. Aşa este! Dar, atunci, rămîn două întrebări greu de desluşit: de ce politicienii noştri continuă să se comporte, cînd vine vorba de teme şi campanii electorale, ca şi cînd ar putea să facă ceva pentru mine? Şi, dacă tot nu pot, ba mai mult, nici nu au vreo obligaţie să facă ceva pentru mine, de unde decurge obligaţia de a le întreţine huzurul din ce-i al meu?

Capacitatea nelimitată de aberaţie a politicii la noi, în raport cu problemele oamenilor, deci ale ţării, nu este întîmplătoare şi nici nu ţine de personajele care joacă azi vodevilul puterii. Ea are rădăcini adînci, din care răsar fără oboseală buruienile în care am ajuns să ne împleticim picioarele. Politica bate cîmpii liniştită la noi, cu mai multă sau mai puţină graţie, în primul rînd pentru că cei cu puterea votului în mînă nu cer şi nici nu aşteaptă nimic serios de la ea. Nu se poartă ca un stăpîn cu sluga lui, ci ca o slugă băgată la stăpîn. Resemnată, cu capul plecat, scufundată în inerţia aşteptării şi tresărind doar la următoarea lovitură de bici, care o să mai mişte niţel carul din nămolul gros al lîncezelii.

Oricine caută o reţetă a fericirii. La noi, doar politicienii pot sta liniştiţi, o au! Se cheamă "Agenda cetăţeanului"!