Rio Tinto şi Glencore au început discuţii preliminare pentru o posibilă fuziune care vizează crearea unui gigant minier capabil să concureze cu BHP Group, informează Agerpres.
Discuţiile dintre Rio Tinto şi Glencore pentru o posibilă fuziune au început la sfârşitul anului trecut. Rio Tinto, a doua mare companie minieră, este evaluată la 104 miliarde de dolari, iar Glencore la 56 miliarde de dolari, în timp ce liderul BHP este estimat la 126 miliarde de dolari.
O fuziune între Rio Tinto şi Glencore ar crea cea mai mare tranzacţie minieră din istorie, însă ar întâmpina multiple provocări. Glencore deţine active importante în cupru, o resursă esenţială pentru tranziţia energetică, dar şi în cărbune, domeniu ce poate fi mai puţin atractiv pentru Rio Tinto. De asemenea, directorul Rio Tinto a exprimat reticenţă faţă de mega-fuziuni, iar cele două companii au culturi corporative foarte diferite.
Industria minieră a cunoscut o creştere semnificativă datorită tranzacţiilor din ultimii ani, pe fondul interesului marilor producători de a se extinde în sectorul cuprului. Glencore şi Rio Tinto deţin unele dintre cele mai valoroase mine de cupru, însă profitul Rio Tinto, similar cu cel al BHP, rămâne dependent de minereul de fier. În condiţiile în care expansiunea construcţiilor din China ajunge la sfârşit, piaţa minereului de fier se află într-o perioadă de stagnare prelungită.
Glencore, cunoscută pentru abordarea sa agresivă în tranzacţiile din sectorul minier, a propus o fuziune cu Rio Tinto şi în 2014. Fostul CEO al companiei, Ivan Glasenberg, care a avansat oferta de fuziune anterioară, deţine în continuare aproximativ 10% din acţiunile Glencore.
"Este amuzant cum istoria se repetă. Mai ales având în vedere că, între timp, cele două companii au luat-o în direcţii diferite", spune Ben Davis, analist la RBC Capital Markets.
Grant Sporre, analist la Bloomberg Intelligence, estimează că o fuziune între Rio Tinto şi Glencore ar crea cea mai mare companie de minerit de cupru din lume. Cu toate acestea, există obstacole semnificative. Glencore, cel mai mare furnizor mondial de cărbune, deţine şi mine de cupru şi cobalt în Republica Democratică Congo, o locaţie complicată pentru afaceri, pe care Rio Tinto a evitat-o mult timp. De asemenea, activele Glencore în mineritul de cărbune ar ridica întrebări, iar orice fuziune ar atrage atenţia organismelor de reglementare. În plus, culturile corporative foarte diferite ale celor două companii reprezintă un alt obstacol major. Glencore, originar ca trader de materii prime, a fost listată în 2011 şi s-a concentrat pe minerit, sub conducerea lui Ivan Glasenberg şi continuând cu Gary Nagle, care s-a specializat în gestionarea minelor de cărbune şi tranzacţionarea combustibilului.
În schimb, Rio Tinto este mai rezervată în privinţa fuziunilor şi achiziţiilor, după o serie de tranzacţii nereuşite în urmă cu un deceniu. Directorul său general, Jakob Stausholm, rămâne sceptic faţă de avantajele unor mega-tranzacţii. Chiar luna trecută, Stausholm avertiza că investitorii vor observa consecinţele negative ale unor astfel de tranzacţii, care vizează obţinerea de active suplimentare în sectorul cuprului.
Opinia Cititorului