România este rămasă în urmă la multe din obiectivele Agendei Lisabona

România este mult rămasă în urmă la majoritatea obiectivelor fixate de UE în 2000 prin Agenda de la Lisabona, menită să facă din economia blocului comunitar cea mai competitivă şi cea mai dinamică din lume până în 2010, arată un raport publicat ieri şi comandat de guvernul francez. Potrivit raportului, comandat în octombrie 2007 de guvernul francez şi realizat de o echipă coordonată de avocatul francez Laurent Cohen-Tanugi, multe dintre obiectivele fixate prin Agenda Lisabona au puţine şanse să fie atinse în cele mai multe din ţările membre ale Uniunii.

Agenda de la Lisabona - devenită Strategia de la Lisabona - a fost relansată în 2005 şi reorientată spre creştere economică şi crearea de locuri de muncă.

În privinţa României, ţintele fixate prin agenda Lisabona în 2000, într-un moment în care aderarea ţării la Uniune părea încă foarte îndepărtată, sunt greu de atins în cea mai mare parte, cu câteva excepţii.

Rata de ocupare a forţei de muncă - România este printre puţine ţări din UE care înregistrează un declin

Astfel, în privinţa ratei de ocupare a forţei de muncă, România, Polonia şi Portugalia sunt singurele ţări din UE care au înregistrat o scădere a ratei de ocupare în intervalul 2000-2006, arată studiul menţionat. În 2006, România era codaşă în rândul celor 27 de state membre după acest criteriu, situându-se pe poziţia a 22-a, cu o rată de ocupare de sub 60%, faţă de peste 62% în 2000.

România depăşea, la acest criteriu, doar Bulgaria, Italia, Malta, Ungaria şi Polonia - care era, în 2006, ultima în clasament.

Obiectivul fixat în Agenda Lisabona era de a atinge o rată deocupare de cel puţin 70% până în 2010, însă în 2006 doar cinci ţări din UE - Danemarca, Olanda, Suedia, Marea Britanie şi Austria - îl îndeplineau.

Alte nouă ţări membre aveau rate de ocupare în apropierea pragului de 70% (de peste 65% fiecare) şi aveau şanse să îl atingă până în 2010, constată raportul. În acelaşi timp, şapte ţări - între care şi Româ­nia - aveau în 2006 rate de ocupare de sub 60% şi şanse practic nule să atingă pragul peste doi ani.

Cheltuielile pentru cercetare - România era în 2006 penultima în clasament, salvată de Cipru

În privinţa cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare, Agenda Lisabona a fixat drept obiectiv atingerea unui nivel de 3% din produsul intern brut (PIB) până în 2010.

România se situa în 2006 la distanţe astronomice de statele dezvoltate din UE şi sub celelalte ţări care au aderat de curând la blocul comunitar, depăşind doar Ciprul, care are însă o economie puţin indus­trializată, bazată pre­ponderent pe servicii.

Astfel, în 2006, cheltuielile de cercetare-dezvoltare reprezentau mai puşţin de 0,5% din PIB în România, fiind doar în uşor progres faţă de 2000, indică raportul Cohen-Tanugi, citat de NewsIn. De altfel, doar patru ţări înregistrau în 2006 cheltuieli de sub 0,5% din PIB alocate acestui domeniu - Slovacia, Bulgaria, România şi Cipru.

Raportul francez indică, de altfel, o situaţie îngrijorătoare la nivelul Uniunii, în care în 2006 doar sume echivalente cu 1,8% din PIB erau alocate cercetării, cu mult sub pragul fixat prin Agenda Lisabona.

Singurele state care cheltuiau în 2006 mai mult de 3% din PIB pentru cercetare-dezvoltare erau Suedia şi Finlanda, alte patru ţări înregistrând cheltuieli între 2% şi 2,5% din PIB - Germania, Austria, Danemarca şi Franţa.

România este codaşă în UE şi la criteriul educaţiei tinerilor - mai puţin de 80% dintre aceştia au terminat liceul

Agenda Lisabona include şi un obiectiv privind educaţia tinerilor. Astfel, până în 2010, cel puţin 85% din tinerii între 20 şi 24 de ani din ţările din UE ar trebui să aibă cel puţin studii secundare superioare (liceu) finalizate.

În 2006, doar opt ţări - Cehia, Polonia, Slovacia, Slovenia, Lituania, Suedia, Austria şi Irlanda - îndeplineau acest criteriu, iar în alte nouă ţări, peste 80% din tinerii cu vârsta între 20 şi 24 de ani aveau studii secundare.

În România, nivelul de educaţie a progresat uşor în intervalul 2006-2006, ponderea tinerilor cu studii secundare urcând cu circa un punct procentual până la circa 77%, nivel care plasa ţara pe locul al 20-lea în 2006 în rândul celor 27 de state membre ale UE, arată raportul Cohen-Tanugi.

Din acest punct de vedere, România depăşea, totuşi, state mai dezvoltate precum Italia, Olanda, Germania şi Luxemburg.

Codaşele absolute în UE după criteriul educaţiei tinerilor erau în 2006 Spania, Malta şi Portugalia, ultimele două cu doar jumătate din tineri având finalizate studii secundare.

"Importanţa relativă a populaţiei Germaniei şi Spaniei în cadrul Uniunii Europene explică progresul limitat al procentului populaţiei cu vârsta între 20 şi 24 de ani care a atins un nivel de educaţie secundară superioară, care a urcat totuşi de la 76,6% la 77,8% între 2000 şi 2006", se menţionează în raport.

România puncta până în 2006 la creştere economică şi nivelul deficitului bugetar

După criteriul ponderii copiilor care frecventează structuri subvenţionate de stat, România era în apropierea pragului minim de 90% fixat în Agenda Lisabona, fiind prima între cele 12 ţări care nu atinseseră încă, în 2006, ţinta propusă.

În schimb, România puncta - ca şi celelalte din regiune intrate în UE - la capitolul creşterii economice, care a depăşit, în medie, 6% în intervalul 2002-2006, faţă de doar 2,1% în 2000 - primul an de după ieşirea din recesiunea severă care a afectat economia românească între 1997 şi 1999.

Agenda Lisabona fixase o ţintă de un avans economic de cel puţin 3% în ţările membre, pe care o îndepliniseră în intervalul 2002-2006 mai mult de jumătate dintre state - 17 din 27.

De asemenea, România îndeplinea, până în 2006, obiectivul menţinerii unui deficitul bugetar de sub 3% din PIB.

În privinţa vârstei medii de ieşire de pe piaţa muncii, românii erau printre cetăţenii europeni care munceau cel mai mult, ieşind la pensie la 63 de ani, în medie. Mai mult decât românii munceau, în 2006, doar irlandezii - cu o vârstă medie de ieşire la pensie de puţin peste 64 de ani - şi suedezii (puţin sub 64 de ani la ieşirea de pe piaţa muncii, în medie).

Românii sunt, însă, printre cetăţenii europeni care trăiesc cel mai puţin, alături de baltici şi de bulgari, având o speranţă medie de viaţă de 72,6 ani în 2006 (locul 25 din 27 de state membre), potrivit datelor Eurostat.

Agenda Lisabona fixase în total obiective de atins până în 2010 după 14 criterii - proporţia copiilor admişi în structuri subvenţionate, cheltuieli de cercetare-dezvoltare, nivelul ajutoarelor de stat, transpunerea directivelor europene, proporţia tinerilor cu studii cel puţin secundare superioare, nivelul emisiilor de gaze cu efect de seră, nivelul tinerilor care abandonează prematur sistemul şcolar, rata angajării femeilor, deficitul public, rata de ocupare a forţei de muncă, rata de angajare a persoanelor în vârstă, datoria publică, rata de creştere economică, vârsta medie de ieşire la pensie şi rata şomajului în rândul tinerilor.

Despre celelalte criterii menţionate, raportul Cohen-Tanugi nu oferă date pentru România.

Autorităţile române au adoptat Programul Naţional de Reformă al României (PNR), care stabileşte reformele pe care România şi-a propus să le facă în vederea atingerii obiectivelor Strategiei Lisabona de creştere economică şi creare de locuri de muncă.

Comisia Europeană menţiona, într-un raport publicat în decembrie 2007, că România stă bine la unele capitole, precum iniţiativele pentru implementarea unui cadru bugetar pe termen mediu, reducerea costurilor de muncă nesalariale şi reforma politicilor de cercetare.

În schimb, Comisia identificase şi unele puncte deficitare, între care capacitatea administrativă slabă, riscul de supraîncălzire a economiei, planificarea bugetară, calitatea cheltuielilor, birocraţia excesivă şi pregătirea forţei de muncă.