• "Mechel" are 7000 de angajaţi în România
Grupul rus "Mechel" a intrat pe piaţa românească în 2002 şi deţine, în prezent, combinatele Mechel Câmpia Turzii (INSI), Mechel Târgovişte (COS), Ductil Steel Oţelu Roşu, Ductil Steel Buzău, Laminorul Brăila şi Mechel Reparaţii Târgovişte. În ţara noastră, "Mechel" are aproximativ 7.000 de angajaţi.
În luna octombrie a anului trecut, autorităţile române s-au întâlnit cu reprezentanţi ai conducerii "Mechel". În cadrul discuţiilor, a fost abordată posibilitatea participării "Mechel" în proiecte de dezvoltare a unor companii mixte cu rolul de a construi şi opera grupuri energetice în România.
Grupul siderurgic "Mechel" este unul dintre cei mai importanţi producători de oţel şi produse siderurgice din Federaţia Rusă şi cel mai important producător din România. Afacerile companiei includ patru segmente: minerit, siderurgie, feroaliaje şi energie electrică.
Uzinele Metalurgice Celiabinsk (Mechel) au preluat Combinatul de Oţeluri Speciale din Târgovişte în anul 2002, Industria Sârmei Câmpia Turzii în anul 2003 şi Ductil Steel Buzău în 2007.
Compania mamă, OAO "Mechel", care aparţine miliardarului Igor Ziuzin, este cotată la Bursa din New York. Combinatele româneşti au fost cumpărate prin intermediarul "Conares Trading", care a operat în numele grupului "Mechel".
În cadrul unei întâlniri cu preşedintele "Mechel" din vara anului trecut, şeful statului, Traian Băsescu, şi-a exprimat satisfacţia cu privire la continuitatea investiţiilor grupului "Mechel" în România chiar şi în perioadă de criză.
• "Alro" - cea mai mare companie producătoare de aluminiu din Europa Centrală şi de Est
Cu o producţie de 288.000 de tone metrice de aluminiu primar în 2008, "Alro" SA este cea mai mare companie producătoare de aluminiu din Europa Centrală şi de Est (exceptând Rusia). Societatea face parte din grupul internaţional industrial şi de investiţii "Vimetco" N.V. care îşi desfăşoară activitatea în industria aluminiului.
Capacităţile de producţie a aluminiului primar se află în Slatina şi cuprind o secţie de electroliză, capacităţi de prelucrare, laminoare la cald şi la rece şi o secţie de extrudate. Compania mai deţine şi combinatul de alumină "Alum" SA din Tulcea.
Clienţii "Alro" SA sunt utilizatori finali şi comercianţi de metale atât din România, cât şi din întreaga lume. Peste 80% din producţia realizată de "Alro" este comercializată pe piaţa internaţională prin intermediul Bursei de Metale de la Londra şi în baza contractelor directe pe termen lung cu clienţi din 25 de ţări ale lumii. State din Uniunea Europeană (Italia, Grecia, Austria, Ungaria etc.), precum şi Turcia, ţările balcanice şi Statele Unite ale Americii reprezintă principalele pieţe de desfacere pentru produsele "Alro".
Compania "Alro" a raportat, pentru anul trecut, o cifră de afaceri preliminară de 2,24 miliarde de lei, în creştere faţă de 1,81 miliarde de lei în 2010. Profitul net preliminar pe 2011 a crescut la 230 milioane de lei, de la 159,78 milioane de lei în 2010, ca urmare a condiţiilor favorabile de piaţă.
"Vimetco", acţionarul majoritar al companiei, a anunţat că vrea să devină independent energetic în România. La sfârşitul lui 2011, "Vimetco Power România" a finalizat prima etapă a procesului de licitare a contractorilor generali pentru propria termocentrală la Tulcea. Proiectul pentru o termocentrală în cogenerare de 250 MW la "Alum" Tulcea va avea sprijin financiar din partea BERD şi al băncilor comerciale.
În 2002, statul român a vândut pentru suma de 11,5 milioane de dolari un pachet de 10% din acţiunile "Alro" investitorului "Marco Group", care deţinea deja (direct şi indirect) 41,85%. În 2006, "Alro" a fuzionat cu "Alprom" Slatina şi "Alum" Tulcea. În aprilie 2007, "Marco" Group şi-a schimbat numele în "Vimetco". În urma majorărilor succesive de capital, "Vimetco" deţine peste 87% din acţiunile "Alro".
"Vimetco" este deţinut de miliardarul rus Vitali Matsitski.
• TMK - o prezenţă puternică în România
TMK este o companie specializată în producţia de ţevi din oţel laminate şi sudate, fiind al doilea producător mondial de ţevi, cu o cifră de afaceri de aproximativ 3,3 miliarde USD. Este companie publică înregistrată în Federaţia Rusă şi listată la Bursele de la Londra şi Moscova. TMK deţine şapte uzine metalurgice, cinci în Rusia şi două în România şi îşi exportă în întreaga lume produsele prin reţele proprii de distribuţie.
În România, TMK deţine două uzine metalurgice respectiv TMK-Artrom SA Slatina - producător de ţevi laminate mecanice şi compania coordonatoare a operaţiunilor din Europa ale TMK, şi TMK- Reşiţa - fostul Combinat Siderurgic Reşiţa, companie administrată de TMK-Artrom.
Înfiinţată ca investiţie nouă în urmă cu trei decenii (anul 1982) sub denumirea de Întreprinderea de ţevi Slatina, primele produse fiind realizate în anul 1988, societatea "TMK-Artrom" activează în cadrul industriei metalurgice, sectorul producţiei de ţevi din oţel fără sudură, obţinute prin laminarea la cald, find în prezent un important producător european de ţevi mecanice destinate industriei de automobile şi producţiei de cilindrii hidrulici şi echipamente. Din anul 2001, acţionar majoritar al societăţii slătinene este compania germană "Sinara Handel" (astăzi "TMK Europe"). Din anul 2006, TMK Europe şi "Artrom" Slatina au intrat în componenţa TMK, noul nume al companiei româneşti fiind cel actual, de "TMK Artrom" S.A., care îndeplineşte şi funcţia de companie coordonatoare ale operaţiunilor din România ale TMK.
Miliardarul Dmitri Pumpianski, proprietarul TMK, a anunţat recent că grupul vrea să investească anual 300 de milioane de dolari până în 2020 în ţările în care este prezent, pentru a-şi menţine activele şi a dezvolta noi produse.
• "Metalimportexport", un jucător important în importul de materii prime
Activitatea societăţii "Metalimportexport" a fost axată în principal pe export în perioada comunistă, aceasta înregistrând o dinamică fără precedent. Cota maximă a fost atinsă în perioada 1988-1989, când valoarea totală a exportului a fost de circa 2 miliarde dolari/an, reprezentând aproape 3 milioane tone laminate oţel şi 120 mii tone aluminiu blocuri şi laminate.
După anul 1990, importurile tradiţionale de laminate şi ţevi din oţeluri speciale, precum şi importurile de materiale neferoase s-au diminuat simţitor, unele dispărând complet, ca urmare a condiţiilor specifice apărute în economia românească (reducerea activităţii industriale, lipsa fondurilor financiare, reorganizarea şi restructurarea industriei, apariţia a numeroase firme importatoare etc.).
În aceste condiţii, "Metalimportexport" şi-a reorientat activitatea spre importul de materii prime şi materiale necesare industriei metalurgice. În iunie 2007, doi investitori ruşi, persoane fizice, au preluat peste 50% din acţiunile "Metalexportimport" de la mai mulţi acţionari, devenind acţionari majoritari. Din estimări reiese că aceştia au plătit aproximativ 1,6 milioane de euro pentru 51% din acţiuni.
• "Alor" Oradea, singurul abandon rusesc pe piaţa noastră
În anii 1990, producătorul de alumină Alor Oradea a fost cumpărat de Russki Aluminium, controlată de Roman Abramovici şi Oleg Deripaska. Compania a funcţionat doar câţiva ani după care a fost închisă pe motiv că activele erau dezasamblate şi furate chiar de sub ochii poliţiştilor.
• "Aurul" Baia Mare, proiect de investiţie de 100 milioane de euro
Mikhail Prokhorov a cumpărat uzina de reprocesare a aurului "Aurul" din Baia Mare. El intenţionează să înceapă extracţia aurului folosind procedeul cu cianuri. Această metodă este controversată, mai ales în ţara noastră, după ce aceeaşi uzină a constituit, în 2000, cauza unui dezastru ecologic. După acel incident, uzina a rămas închisă. Prohorov a anunţat, însă, că va investi 100 de milioane de euro.
Polyus Gold, cel mai mare producător de aur din Europa (corporaţia miliardarului rus Mihail Prokhorov) a pus mâna pe aurul românesc după ce a cumpărat KazakhGold Group Limited (care deţine 25% din industria auriferă din Kazahstan). Astfel, a fost preluată şi subsidiara din Baia Mare - Romaltyn Mining, descendentă a fostei uzine Aurul, numită apoi Transgold.
• CET Giurgiu, cea mai recentă achiziţie rusească pe piaţa noastră
Pachetul de acţiuni deţinut de stat, prin Consiliul Judeţean, la Uzina Termoelectrică (CET) Giurgiu a fost vândut integral firmei Global International 2000, controlată indirect de către investitori ruşi, pentru 21,7 milioane lei, iar cumpărătorul îşi va asuma şi datoriile uzinei, de peste 88 milioane lei.
Firma Global International 2000 este controlată de Global Energy Investment SRL, condusă de către Boris Golovin, care, potrivit presei, este reprezentantul în România al oamenilor de afaceri ruşi Oleg Deripaska şi Igor Ziuzin.
• Planuri pentru revitalizarea "Rafo"
În anul 2006, "Balkan Petroleum", firma care aparţine lui Marian Iancu, a vândut pachetul majoritar de acţiuni al rafinăriei "Rafo" către "Petrochemical Holding", companie deţinută de Iakov Goldovskiy.
În 2009, Guvernul şi-a exprimat disponibilitatea să acorde o garanţie de stat în valoare de 330 milioane euro pentru "Rafo" Oneşti, în vederea realizării planului investiţional şi pentru realizarea unui nou lanţ petrochimic Rafo - Oltchim - Arpechim. Emil Boc preciza atunci: "Această măsură va duce la salvarea a peste 1.500 - 2.000 de locuri de muncă şi va contribui la realizarea unui lanţ petrochimic extrem de important pentru industria şi economia românească".
• TISE, interesat de Oltchim
Compania rusă TISE s-a arătat interesată, la sfârşitul anului trecut, de achiziţionarea pachetului majoritar pe care statul român îl va vinde la compania Oltchim Râmnicu Vâlcea. Cu această ocazie, reprezentanţii TISE şi-au arătat disponibilitatea să cumpere combinatul Oltchim şi să continue investiţiile, în vederea retehnologizării.
TISE este o companie de producţie şi investiţii în domeniul energiei, cu capital majoritar de stat, înfiinţată în 2003, la Moscova. Între acţionarii săi se află companiile Tehnopromexport, Zarubejneft şi Zarubejneftegaz.
• "Luxoft" a intrat în România prin preluarea "ICT Networks"
Luxoft este o companie care activează în domeniul externalizării (outsourcing) de servicii IT. Compania, înfiinţată în anul 2000, are sediul la Moscova şi centre de dezvoltare în Sankt Petersburg, Omsk, Cracovia, Kiev, Odessa, Dnepropetrovsk, Ho Chi Min, Welwyn Garden City (Marea Britanie) şi Bucureşti. Birourile de reprezentare sunt la New York, Londra, Frankfurt, Seattle şi Singapore.
"Luxoft" se prezintă drept "un lider global emergent în dezvoltarea de aplicaţii software de înaltă calitate cu AND ingineresc". Printre domeniile pe care le deserveşte se numără industria aerospaţială, industria constructoare de maşină, industria energetică, sectorul financiar-bancar, cel al telecomunicaţiilor şi cel al comerţului electronic.
Lista de clienţi ai companiei include "Boeing", "Deutsche Bank", "Citi", "UBS", "AMD", "Dell", "HP", "IBM", "Alstom", "Bosch", "New York Media", care editează revista New York Magazine, precum şi Departamentul de Energie al SUA., acestuia din urmă oferindu-i programe de reconversie profesională destinate unor foşti ingineri din domeniul nuclear care doresc să lucreze în dezvoltarea şi testarea de produse software.
"Luxoft" este condusă de către Dmitri Loschinin, care ocupă funcţiile de preşedinte şi director executiv. Loschinin, care are o experienţă de peste douăzeci de ani în domeniu, a lucrat, anterior, pentru o serie de companii din domeniul IT, printre care şi "IBM".
În România, "Luxoft" este prezentă din anul 2008, an în care a finalizat achiziţia companiei locale "ICT Networks". Aceasta a fost înfiinţată în anul 2000 de către Doru Mardare, care, în prezent, conduce echipa de dezvoltate de soluţii de telecomunicaţii din cadrul "Luxoft".