ROMÂNIA-RUSIA: MIHAI IONESCU: După '90, comerţul România-Rusia a îngheţat

• Interviu cu Mihai Ionescu, secretarul general al Asociaţiei Naţionale a Exportatorilor şi Importatorilor din România - ANEIR

Reporter: Cum caracterizaţi relaţia economică dintre România şi Rusia?

Mihai Ionescu: Relaţia economică şi comercială România-Rusia este una specială, pentru că a pornit de la un anumit nivel în 1989, când Rusia era principalul nostru partener, şi la export şi la import, şi, odată cu aşa-zisa revoluţie, s-a instalat o repulsie a societăţii, dar şi a oamenilor de afaceri, faţă de Rusia. Există chiar o pudoare a oamenilor de afaceri de a pronunţa cuvântul "Rusia", deşi aveau contracte, aveau afaceri în derulare. Practic, relaţiile dintre cele două ţări au îngheţat.

Reporter: Care este motivul care a stat la baza acestor fapte?

Mihai Ionescu: Motivul era acela că a continua să ai relaţii cu Rusia însemna să susţii mai departe ideile comuniste în România. Acest lucru s-a întâmplat şi în partea cealaltă. Celelalte ţări din acelaşi eşalon cu noi, dar şi ţările capitaliste, nu au avut niciun pic de pudoare în continuarea relaţiilor cu Rusia şi chiar în amplificarea lor, pentru că Rusia este o piaţă extrem de mare, cu potenţial financiar puternic. Acolo locuiesc 140 de milioane de oameni, care au nevoie să se îmbrace şi să-şi echipeze gospodăria, iar noi eram cei care le furnizau în special bunuri de consum.

Reporter: Înţeleg că ambele ţări sunt vinovate de încetarea relaţiilor comerciale bilaterale...

Mihai Ionescu: Da, este atât vinovăţia noastră, dar este şi o vinovăţie a partenerilor din Rusia. Populaţia rusă era şi ea sătulă să se îmbrace, să consume, să-şi mobileze casa cu produse comuniste din România. Aşa cum şi românii şi-au dorit să intre în posesia a tot ceea ce este occidental, deşi de multe ori produsele erau de foarte proastă calitate, la fel şi-au dorit şi ruşii. Românii s-au trezit mai devreme. În Rusia şi acum sunt curente conservatoare care resping lucrurile din fostul lagăr socialist.

Reporter: Ulterior, ţara noastră a făcut ceva pentru îndreptarea lucrurilor?

Mihai Ionescu: Încă din anii 96-97, am organizat, timp de patru ani, peste 20 de misiuni economice, cu aproape 1000 de oameni de afaceri, i-am dus în zeci de republici şi regiuni, pentru a reface legăturile. Am găsit acolo şi autorităţi şi oameni simpli şi oameni de afaceri dornici să reia afacerile cu noi. Şi la ei, ca şi la noi, exportul şi importul erau monopoluri de stat. La noi, privatizarea era mult mai rapidă în acest sector şi au apărut suficient de mulţi investitori privaţi care au luat afacerile în mâini proprii. Acolo, procesul nu s-a întâmplat la fel de repede.

Reporter: Şi ei, practic, ce au făcut?

Mihai Ionescu: Ei, neavând firme specializate care să facă importul, acest lucru presupunând să aibă specialişti în relaţiile de comerţ exterior, au mers pe următoarea metodă: "aduceţi voi marfă în Rusia, o puneţi în depozite - iniţial la Moscova, după care au deschis depozite în alte zone -, noi venim şi luăm din depozite mărfurile cu bucata, le ducem în magazine, le vindem şi, când le vindem, vă dăm şi banii". O altă posibilitate era să ne dea un avans când duceam marfa, iar restul la decontare sau, o altă manieră - să achite când ridicau marfa din aceste depozite.

În acelaşi timp, se mai practica acel tip de comerţ care, de fapt, se mai practică şi acum la ruşi, pe sistemul de bazar. Rusia este plină de bazare în care fel de fel de comercianţi intermediază.

La aceste două tipuri de comerţ, românii nu au fost şi nu sunt în stare să se alinieze. Singurii care au avut forţa să facă acest lucru sunt acele companii occidentale, cele care fie au deschis magazine proprii, cum ar fi IKEA, care au împânzit Rusia, fie au făcut depozite în care au făcut importul şi de acolo au făcut distribuţia. Acest tip de comerţ înseamnă să ai o structură organizatorică în Rusia în care să ştii ce imporţi, să poţi să faci distribuţia, lucruri foarte dificile, şi să ai şi un capital la dispoziţie să ştii pe ce te bazezi. Din păcate, IMM-urile noastre nu au fost în stare de aşa ceva.

Reporter: Acest lucru înseamnă că mărfurile româneşti nu se regăsesc pe piaţa din Rusia?

Mihai Ionescu: Nu, nu înseamnă că mărfurile româneşti nu sunt prezente pe piaţa rusească, dar ele sunt acolo prin firme occidentale. Am văzut la magazinele din Rusia produse româneşti la preţuri exagerat de mari şi le-am propus să le dăm acele produse în mod direct, de zece ori mai ieftin, dar nu au vrut, pentru că ar trebui să facă ei importul şi, să plăteas-că. Totodată, rusul dacă vede scris pe produs "made în România" îl ocoleşte, dar dacă vede "made în Italy" sau "made în France", îl ia.

Mai sunt câteva firme mixte, care s-au unit şi fac afaceri împreună, în domeniul mobilei, de exemplu, dar foarte puţine. Am încercat în industria uşoară să deschidem un punct acolo, ne-am chinuit un an de zile, nu am reuşit. ANEIR a deschis reprezentanţe acolo -una la Moscova şi două în teritoriu -, dar nu am putut trece de această barieră organizatorică, nu am găsit oameni capabili să poată să se ocupe de import şi am renunţat.

Reporter: Totuşi, exporturile noastre către ruşi au crescut de zece ori în ultimul deceniu. De ce?

Mihai Ionescu: Ruşii care au investit la noi, în diverse sectoare, îşi iau marfa şi o duc la ei acasă. Aces-tea sunt exporturile noastre, nu sunt exporturi făcute de noi; ei vin, produc şi duc marfa înapoi, ceea ce nu e rău, este o şansă a noastră. A doua şansă este să mărim sau să încercăm, pe măsură ce comerţul rusesc se modernizează, să înfiinţăm societăţi mixte, în producţie şi comerţ, care să funcţioneze pe piaţa lor. Până atunci, putem face societăţi mixte de import-export.

Reporter: În ce fel vă ajută autorităţile?

Mihai Ionescu: Din anul 2000, cerem să folosim spaţiile ambasadei noastre din Moscova, ca să deschidem acolo un centru de promovare a exporturilor româneşti. Jumătate din spaţiul de acolo al ambasadei este gol, am găsit formule juridice, organizatorice, cum să facem să folosim acel spaţiu. Toţi miniştrii de externe au zis da, însă nu au dus la capăt acest lucru, din cauza birocraţiei. Avem un mod de a gândi, de a acţiona, extrem de dăunător.

Să nu creadă nimeni că piaţa rusă ne aşteaptă pe noi. Sunt sceptic că sectorul privat din România va avea şanse majore acolo. Tot investiţiile străine, parteneriatul prin multinaţionale şi societăţile mixte pe care trebuie să le formăm ne vor ajuta să ajungem pe piaţa rusă.

Reporter: Cât de mult au scăzut, după 1990, încasările din comerţul nostru cu Rusia?

Mihai Ionescu: Înainte de '89, mai bine de jumătate din exporturile noastre mergeau către ruşi şi încasam peste 4-5 miliarde dolari. La un moment dat, această cifră coborâse de 100 de ori, la vreo 40 de milioane de dolari, în primii ani după Revoluţie.

Acum a mai crescut procentul de export către ruşi, suntem cam la 10%, dar locul nostru a fost luat. Avem dificultăţi organizatorice.

Am putea să concurăm acolo cu vinuri, dar ne trebuie o ofensivă, nu putem să ne punem marfa în raft şi să aşteptăm să fie cumpărată.

În orice caz, şi în Rusia a avut loc o stratificare a societăţii ruse, în care rupturile sociale sunt foarte grave. Sunt foarte puţini care au forţă financiară şi-şi permit să cumpere produse de lux. Ceilalţi, peste 90%, trăiesc de pe o zi pe alta. De aceea, nu te poţi juca pe piaţa rusă în materie de calitate.

Reporter: În concluzie, ar trebui să ne zbatem mai mult pentru îmbunătăţirea relaţiilor noastre economice cu ruşii...

Mihai Ionescu: Toţi cei care fac comerţ cu Rusia sunt în câştig. Piaţa este destul de generoasă şi cu şanse de profit pentru toţi cei care reuşesc să pătrundă acolo. Eu îi îndemn pe români să încerce mai departe, avem colaborări pe toate planurile, stimulăm prezenţa la târguri, toate tipurile de mărfuri sunt foarte căutate.

Nu cred că o putere de talia Rusiei trebuie evitată, din punct de vedere economic şi comercial. Din contră, vecinătatea, tradiţia relaţiilor, ar trebui să ne încurajeze.

Reporter: Mulţumesc!