ROMANIA S.R.Z.

Pentru cine este curios, s.r.z. înseamnă "societate cu răspundere zero". Nu este cazul să caute cineva prin stufoasa legislaţie a României, ori prin tratate de drept comercial; acolo se găseşte doar forma juridică s.r.l, adică societate cu răspundere limitată. Caracterul limitat al răspunderii, definit de mărimea contribuţiei la constituirea societăţii, se referă doar la pierderile rezultate din activitatea pentru care s-a constituit societatea, nu şi la obligaţii, ori daune de orice fel datorate terţilor, rezultate din activităţile normale, ori din erorile de decizie şi alte manevre şi activităţi, licite sau ilicite. Pentru acestea, răspunderea nu e deloc limitată; răspunde fiecare, cu tot ceea ce are!!!

Formula magică S.R.L a ieşit, însă, de mult din cadrul strîmt al legislaţiei comerciale şi a devenit un soi de etichetă cu care oamenii tranziţiei noastre spre dezastre desemnează situaţiile în care o persoană, aflată într-o postură instituţională de conducere, decizie şi control, caută "să se scuture" de răspunderile care îi revin, atunci cînd este vorba să plătească oalele sparte, nu de alţii, ci chiar de ea, cauzate din prostie, lipsa calificării profesionale, ori din lipsă de "zel şi activitate". Din acest punct de vedere, România este cu adevărat o societate "originală". Dar nu aşa... originală... originală, pînă în pînzele albe!!! Contractul social prin care am delegat atribuţiile guvernării şi administrării treburilor publice, noi cei care suportăm consecinţele grele ale prostiei, incapacităţii profesionale, iar mai presus de orice, ale corupţiei masive şi endemice a celor care au primit mandatul, nu prevede nici un fel de obligaţii şi răspunderi pentru cei care se bucură de toate beneficiile şi privilegiile înaltei lor poziţii sociale. Acelea cad, toate, doar pe spinarea noastră, a celor care i-am pus acolo, cu felicitările de rigoare!!! Iau la întîmplare doar cîteva dintre situaţiile care au ajuns pe "prima pagină", în ultimii doi-trei ani.

Din motive rămase prea puţin elucidate, chiar şi după vreo trei ani de "investigaţii serioase", o aeronavă ajunge la sol în condiţii mai grele decît o aterizare forţată, rezultînd distrugerea ei şi rănirea gravă a echipajului şi a pasagerilor. Ni se spune, acum, că pilotul ar fi vinovat pentru acest fapt. Rănile şi traumatismele suferite nu au fost însă letale pentru nici unul dintre cei aflaţi la bord. Au murit, în schimb, de prea multă aşteptare!!! Cei care aveau ca obiect de activitate instituţională şi profesională determinarea rapidă a locului în care s-a prăbuşit aeronava şi mobilizarea resurselor de salvare a victimelor au dormit în cizme, şi-au dat cu stîngu-n dreptu, s-au căutat la telefon ore în şir, unii pe alţii, ca să-şi paseze răspunderea şi în cele din urmă nu au făcut absolut nimic util pentru salvarea vieţiilor care s-au scurs încet, încet, din trupurile slăbite de răni şi frig ale victimelor imbecilităţii instituţionale din România. A păţit careva, ceva? I-a căzut vreunuia rangul? Să le fie ţărîna uşoară şi... cam atît! Nu numai că nici unul dintre "înalţii funcţionari" care ar fi trebuit să răspundă, dacă nu penal, măcar civil şi dacă nici civil, măcar administrativ şi politic pentru totala incapacitate a instituţiilor pe care le conduc nu şi-a dat demisia, nu a fost demis de vreun şef al său, dar în materie de acoperire a teritoriului şi capacitate de mobilizare a operaţiunilor de salvare am rămas tot acolo unde eram, la zero!!! Dovada? Un aparat de zbor, e adevărat, doar planor! a dispărut pe teritoriul României şi de luni de zile nimeni nu este în stare să spună nimic despre locul în care ar fi căzut! Fie vorba între noi, nici nu pare că se mai simte cineva obligat să spună ceva, necum să mai facă mare lucru! S-a dus, ducă-se... e sigur doar că a căzut! Se mai întîmplă! Noroc că era doar unul la bord! La alţii, ditai jumbo jetul cu 300 de pasageri e de negăsit după mai bine de un an!! Legea nescrisă a aerodinamicii nu iartă pe nimeni: tot ce zboară ajunge, mai devreme sau mai tîrziu, la sau sub sol, pe sau sub apă, întreg, ori pe bucăţi! Tot de aşteptare au murit, în crug de noapte şi victimele accidentului de pe lacul de la Marea Neagră. Strigă încă după ajutor sufletele victimelor, dar pînă în ziua de azi nu le-a auzit nici un oficial, nici un reprezentant al vreunei autorităţi administrative, ori politice. Nimeni nu poartă nici un fel de răspundere pentru că oamenii mor, nu din cauza soartei, ci pentru că au fost condamnaţi la moarte de nepăsarea, prostia, lenea şi lipsa organizării instituţionale de nişte semeni ai lor, care mănîncă o pîine bună tocmai pentru că sunt plătiţi din banii noştri să organizeze şi să utilizeze oportun aceste mijloace speciale de intervenţie în cazuri de urgenţă. Cazul poliţistului omorît în misiune de inconştienţa "Marelui Mahăr" pe care-l păzea în ditai coloana oficială de semenii săi "muritori de rînd" şi de nepăsarea celor care fac şi astupă gropi în asfaltul mereu distrus al drumurilor din România, după bunul plac, fără să plătească niciodată consecinţele, este din aceeaşi categorie: răspundere zero pentru oamenii "de bine" şi "de sus", împovăraţi de greutatea "interesului naţional" şi a înaltelor funcţii politice!!!

Iaca-aşa, din accident în accident, s-a copt şi catastrofa! Zeci de oameni morţi, sute de răniţi, ca urmare a unui incendiu care nu ar fi trebuit să aibă loc niciodată, iar dacă totuşi, printr-un concurs de împrejurări excepţionale, s-ar fi produs, nu ar fi trebuit, în nici un caz, să producă victime umane! Cauza: se vede cu ochiul liber şi de pe Marte! Cei care au amenajat impropriu locaţia, călcînd peste legi şi prevederi administrative, fără să clipească; cei care au dat aprobări de construcţie, amenajare şi utilizare a spaţiului respectiv, fără să le pese de ceea ce se află la faţa locului şi fără să se obosească să controleze amenajările ulterioare; cei care aveau datoria instituţională să sesizeze pericolul şi să aplice sancţiuni, mergînd pînă la închiderea locaţiei, total neprotejată în faţa pericolului de incendiu; cei care au organizat evenimentul respectiv şi care nu au ţinut cont de nimic, în afară de interesul lor de a îngrămădi cît mai mulţi plătitori într-un spaţiu total nesecurizat! Dacă iei la numărat instituţiile implicate şi responsabilii umani din fiecare post, numărul vinovaţilor îl întrece binişor pe cel al victimelor! Şi nu este vorba doar despre răspunderi şi vinovăţii administrative, este vorba despre vinovăţii în limitele legii penale şi civile pentru toţi cei care se află la conducerea instituţiilor respective. În sfîrşit, oricît de "departe" ai fi, adică de sus, pe scara ierarhiei politice, cînd un asemenea eveniment are loc, în timpul tău "de santinelă", oricare ar fi fost cauzele concrete şi răspunderile altora, este greu să admiţi că "cei de sus" pot rămîne neatinşi de răspunderile implicite pentru tragedie, ca şi cînd ei conduc altă ţară, ori alte tărîmuri. În orice loc din lume, altul decît cel al Societăţii cu Răspundere Zero, care este România! Primul Ministru ar fi demisionat, aşa cum s-a întîmplat în Japonia, Coreea, Polonia, Ucraina sau alte locuri, după cîte un dezastru cu victime omeneşti rezultate din proasta gestiune a treburilor publice. La noi, Victor Ponta a decretat doliu naţional şi... cam atît!! Înainte să se oţărască la vreo doi trei membri ai guvernului, Preşedintele Johannis avea datoria să ceară public iertare concetăţenilor săi pentru inepţia guvernării în fruntea căreia se află, arătînd în felul acesta că se simte responsabil, în parte măcar, uman şi politic, pentru dezastrul căruia i-au căzut victime atîtea suflete tinere. Parlamentul, la rîndul lui, a tăcut mîlc, de parcă nu acolo se fac şi se desfac "legile tip svaitzer", prevăzute cu găuri din construcţie, exact ca să se poată strecura cine trebuie şi cu cît trebuie! Ca o ultimă mîrşăvie, Biserica a tăcut şi ea, din motive cu care Dumnezeul creştinătăţii şi al ortodoxiei noastre nu are nimic de a face!

Să nu ne facem iluzii! Nici un dezastru nu este prea mare pentru noi! Le ducem pe toate; dacă nu altfel, le ducem direct în pămînt! Cît despre cei care au amenajat, conduc şi îşi storc privilegiile din Societatea cu Răspundere Zero numită România, pentru ei cu atît mai puţin există vreun dezastru prea mare, pentru a-i clinti din funcţii! Nu contează dacă piere lumea, ei să mai prindă o zi cu maşină la scară, coloană oficială şi sepepist la ordin! Şi ţin să ne-o arate, cu ostentaţie, în fiecare zi, chiar şi în zilele noastre de doliu!