English
Toma d'Aquino afirmă, la un moment dat, ceva tulburător. Sfinţii din Rai au capacitatea de a vedea chinurile celor care au fost osândiţi în Iad. De ce ar fi necesar ca aceştia să contemple un spectacol atât de cumplit? Pentru a avea o idee încă şi mai completă despre propria lor fericire. (Beati in regnum coelesti videbunt poenas damnatorum ut beatitudo illis magis complaceat).
Unele idei sau enunţuri ne servesc ca o picătură de turnesol. Ne obligă să ne asumăm, radical, o opţiune sau alta. Despre pedepse, fiecare are opinii. Însă formula Sfântului Toma ne pune într-o situaţie nouă, de a gândi până la capăt scopul pedepsei. Într-adevăr, dumneavoastră ce credeţi?
Dacă socotiţi că Toma exagerează, sunteţi într-o companie ilustră. Nietzsche însuşi semnalează, cu indignare, pasajul din Summa Theologica (Supplementum, Q. 94), în războiul său cu moralitatea creştină calificată de el drept o "moralitate a sclavilor".
Dacă însă înclinaţi, precum subsemnatul, să credeţi că Toma a enunţat o idee profundă, atunci rămâne să ne întrebăm ce rost are pedeapsa.
Aici, etica şi filozofia dreptului ne învaţă că există trei mari răspunsuri-standard (le prezint într-o ordine indiferentă). Primul: pedeapsa are un rol educativ. În primul rând asupra celui pedepsit. Teza este simplă. Omul stă la închisoare, se gândeşte la faptele sale şi se căieşte. La ieşirea de după gratii, este un alt om.
Din păcate, această justificare suferă de un optimism incurabil. Încă de la începuturile penologiei moderne numeroşi teoreticieni au observat că închisoarea este, de multe ori, "o şcoală a crimei". Astfel încât departe de a se reforma, mulţi deţinuţi coboară mai mult pe panta degradării morale. Se asociază cu alţii de teapa lor, învaţă tehnici noi, se integrează în reţele infracţionale care se extind şi dincolo de zidurile penitenciarului.
Prima justificare a pedepsei, aşadar, este destul de discutabilă. Să vedem care ar fi a doua. Prevenirea. Pedepsirea infractorilor este justificată, în această optică, pentru că previne alte delicte. În două moduri. Pe de-o parte, pentru că cei ajunşi după gratii nu mai pot să îşi desfăşoare talentele infracţionale. Pe de altă parte, pentru că descurajează pe alţii, potenţiali infractori, să mai treacă la fapte.
În legătură cu această a doua justificare a curs foarte multă cerneală. Nici nu am să încerc să rezum. Am să punctez doar una dintre probleme. Studiile criminologice par să arate că un grup de infractori nu sunt deloc descurajaţi de pedepsele mai mari. Este vorba de acei "delicvenţi de carieră", autori ai unor fapte grave şi repetate.
Din studii mai pare să rezulte şi altceva. O formă eficientă a prevenţiei, dacă nu cumva cea mai eficientă, este pur şi simplu ţinerea după gratii a deţinuţilor. Cu cât mai mult, cu atât mai mici sunt şansele de recidivă.
A treia justificare este, cred, cea mai interesantă. Este vorba de răzbunare.
Aceasta poate lua mai multe forme. Una dintre acestea, cea mai intuitivă şi mai acceptabilă în societăţile moderne, este aceea a "reparaţiei". Ai furat un bou? Aduci înapoi boul. Ai şterpelit un ou? Plăteşti oul.
Pare simplu, dar nu este. Schema este greu, dacă nu imposibil de aplicat în cazul multor infracţiuni. Cineva a înşelat o firmă. Îl păcălim şi noi, la rândul nostru? Nu pare nici fezabil şi nici just.
Rămâne, în acest ultim caz, teoria răzbunării pure. "Rău faci, rău primeşti!". Ea pleacă de la intuiţia unui fapt elementar. Dreptatea presupune ca oamenii răi să primească ce merită. "După faptă, şi răsplată!".
Dacă vom compara, rapid, cele trei formule (reformă, prevenţie, răzbunare), vom constata că ideea răzbunării (sociale sau individuale) este mult mai plauzibilă decât cred mulţi. Dreptatea presupune, într-o măsură importantă, capacitatea de a plăti "cu vârf şi îndesat".
Până la Raiul sfântului catolic, să vedem ce se întâmplă în societăţile reale. În unele, simţul justiţiei este acut. Pedepsele sunt grele, toleranţa faţă de fărădelege este minimă. Acestea sunt societăţi bine-rânduite şi prospere, unde există un cult al Justiţiei.
În altele, există impresia că "merge şi aşa". Că unii "sunt şi ei oameni". Au fost, poate, victimele "anturajului". Au furat, dar "au şi făcut ceva". Eventual, au "învăţat lecţia" în timp record. Rezultatele sunt previzibile: dispreţ faţă de lege, dezordine şi instabilitate.
Occidentul a devenit ceea ce este şi printr-o intransigenţă deosebită faţă de răufăcători. Lucruri care sunt permise aproape peste tot altundeva devin delicte serioase într-un stat de drept modern. Acolo, unii indivizi stau la închisoare cu anii pentru că societatea crede că ei asta merită. Scurt şi fără complicaţii. Într-adevăr, în aceste societăţi nu veţi descoperi practic niciun fel de simpatie pentru cei care au călcat pe lângă lege.
Pasajul lui Toma, cred, dezvăluie ceva despre această intransigenţă. Despre sursele sale teologice şi despre justificările sale morale. Pedeapsa - ne învaţă sfântul catolic - are rostul său.
Notă: Domnul Cătălin Avramescu este ambasador al României în Finlanda şi Estonia.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 11.03.2014, 07:54)
... trebuie sa va aplaud, pentru ca aveti un dezvoltat simt al umorului, in special pentru asocierea unor termeni precum: occident, stat de drept, modern samd. caci tocmai oocidendul a descoperit realitati precum: too big to fail, too big to jail ... ma limitez totusi la acest exemplu pentru a nu pierde buna dispozitie pe masura ce realizez ca justitia este doar un scop, nu un mijloc , tot mai des, arbitrar ... de dragul aparentelor, caci delictele "de sistem" au devenit "business cost" ...
2. Gica Popescu ?
(mesaj trimis de Theraflu în data de 11.03.2014, 08:31)
Gica Popescu vrei sa spui nu-i asa si recentii condamnati din lumea fotbalului ?
Vad multa confuzie si ceata in constructia dumneavoastra .
Va referiti la clasa politica si justitia "oarba" din Romania ?
Rostul pedepsei este de a face dreptate in numele adevarului !
3. Penibil editorial...
(mesaj trimis de Toma Necredinciosu' în data de 11.03.2014, 10:42)
Ori erati baut, ori drogat, ori pur si simplu lispsit de gonade. Va invartiti pe langa subiect, incercati sa-i dati o oarecare culoare, dar parca nu i-ati da culoarea aia... Mare confuzie a fost ori in capul d-voastra, ori in ce-ati vrut sa ne comunicati. Oricum, ati dat-o cu mucii-n fasole rau, cu asocierea cu religia si cu Toma. Apropo, Toma Necredinciosu' zice sa-l lasati in pace, cu religia lui cu tot, ca n-are legatura cu subiectul. Iar daca vreti sa luati atitudine, luati-o, nu va ma dati de dupa gard. Apropo, pedeapsa ce-a mai mare a raufacatorului este sa i se ia inapoi ce-a furat, sau ce-a inselat. Iar victima s-ar multumi cu recuperarea prejudiciului, in general. Si tot apropo, raufacatorii continua faradelegile ori de nebuni (sau psihopati in sensul faradelegii), ori pentru ca "merita efortul", adica cui nu i-ar conveni sa-si dea 2-4 ani din viata pentru a trai restul in lux absolut? Mai bine s-ar face un referendum despre asta, iar justitia ar trage niste concluzii, sa vada cum ii vede lumea vizavi de meseria lor.
3.1. tu sa vorbesti pentru tine (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de gheorghe în data de 11.03.2014, 10:54)
Mah, tu sa vorbesti pentru tine cand zici ca victima s-ar multimi cu "recuperarea prejuduciului". Probabil ca esti un militian batran care molfie pensie dupa ce a ingropat dosare toata viata. N-ai inteles nimic din articol.
3.2. Eu m-as multumi... (răspuns la opinia nr. 3.1)
(mesaj trimis de Toma Necredinciosu' în data de 11.03.2014, 12:25)
Sincer, m-as multumi daca as recupera tot ce au furat hotii in Romania, in ultimii 24 de ani. Adica cele 6 miliarde dolari de la Bancorex. Sub orice forma ar fi. Uite, as accepta sa nu-i condamn, daca mi-ar da inapoi 90% din ce au ei ca averi. Toti cei care au acum in proprietate bunurile care erau in trecut in proprietate publica. Dar asta numai pentru ca stiu ca toate activele care l-au furat au fost "lichidizate" si transferate in conturi bancare prin tari tip foste sau actuale paradisuri fiscale, si ca institutiile respective sunt acum falimentare, adica nu mai au activitate. Doar de aceea. Pentru ca daca dezvoltau afacerile si le faceau competitive, angajand oameni si dezvoltand economia nationala, platind taxele si impozitele asa cum o fac eu sau dumneata, atunci parca mai mergea treaba. Aveam si noi infrastructura nationala, interes crescand al investitorilor straini, semanam si noi cu Slovenia, Ungaria, Cehia, Polonia, in curand parca vad ca si Bulgaria.
Fara rautate. Doar recuperare. Rusinea si oprobriul public le-ar fi de-ajuns ca pedeapsa, zau, pentru ca toti sunt lacomi si de recunoastere sociala si lipsa acestui lucru le-ar fi pedeapsa mare.
3.3. Penibil comentariu (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de un cititorr în data de 11.03.2014, 15:12)
Matematic vorbind, recuperarea este o conditie necesara dar nu suficienta!
Pentru ca a ne opri doar la ,,recuperare"este un indemn pentru cei care au incalcat, incalca sau vor sa incalce legea: INCALCA O, poate ai noroc sa nu te prinda, iar daca te prind, NU PIERZI NMIC, doar dai inapoi ce ai luat!
4. Revin cu o intrebare...
(mesaj trimis de Toma Necredinciosu' în data de 11.03.2014, 10:53)
Apropo, ca sa dovediti ca aveti gonade: ia scrieti d-voastra despre modul de pedepsire a celor ce nu si-au respectat indatoririle, ce au inselat un popor intreg, ce si-au inselat juramintele, acelor administratori nationali care au reusit in 24 de ani sa transforme o Romanie frumoasa intr-o Romanie urata (la propriu si la figurat), dintr-o Romanie mandra intr-o Romanie rusinata? Cum ar putea fi pedepsiti oamenii care s-au ocupat numai cu furtul, protejarea hotilor, escrocilor si criminalilor macro-economici, macro-sociali? Cu ati trata d-voastra subiectul de la inaltimea functiei pe care o aveti, referindu-va la nivelul pe care-l aveti? Adica cum ati trata subiectul pedepsirii, recuperarii prejudiciului realizat de catre administratorii unei Romanii lipsite de datorii, pe care au transformat-o intr-o eterna mamaliga lipsita de presiune antreprenoriala, dintr-o efervescenta culturala intr-o dorinta de emigrare continua? Hai, ocupati-va cu ceva mai serios, lasati manipularile astea grosiere, ca le fac altii pe sticla, altii sunt acum actorii principali ai politicii televizate. Bine, aceiasi pe care-i stim, dar reinventati, sau "reloaded", cum spun rudele noastre mai dezvoltate...
4.1. Foarte buna propunere! (răspuns la opinia nr. 4)
(mesaj trimis de un cititorr în data de 11.03.2014, 15:18)
Foarte buna propunere! Asteptam de la dl CA un articol pe aceasta tema!
5. Toleranta zero fata de faradelege
(mesaj trimis de Calau în data de 12.03.2014, 10:55)
Dinte pentru dinte, ochi pentru ochi!; n-au fost prosti cei care au impus si aplicat aceasta.
Cu o justitie dreapta, capabila sa separe accidentalul de premeditate, societatea s-ar putea curati de uscaturi.