S-a gripat motorul industrial al Europei?

Germania tocmai a aplicat două lovituri consecutive perspectivelor de redresare economică ale Europei. Agenţia federală de statistică, Destatis, a raportat o scădere lunară de 4% a producţiei industriale în august 2014. O scădere lunară mai mare s-a înregistrat în ianuarie 2009, când declinul a fost de 6,9%. În aceste condiţii, scăderea anuală a fost de 2,8%, cea mai mare din ultimele 22 de luni (vezi graficul 1).

Mult mai îngrijorătoare este, însă, prăbuşirea producţiei pentru bunurile de capital, indicator al perspectivelor investiţionale pe termen scurt şi mediu. Aceasta a scăzut cu o rată anuală de 5,4%, cel mai mare declin din ultimele 56 de luni, pe fondul unei scăderi lunare de 8,8%.

Înainte de raportarea producţiei industriale, datele de la Destatis au arătat şi o scădere masivă a comenzilor industriale noi, cu o rată lunară de 5,7%, cea mai mare din ultimii cinci ani, pe fondul unei scăderi cu 8,4% a comenzilor externe.

Declinul anual a fost de 1,3%, în condiţiile în care s-a înregistrat o creştere de 3% în aceeaşi perioadă a anului trecut (vezi graficul 2).

Scăderea lunară de 5,7% s-a înregistrat pe fondul unei scăderi de 8,4% a comenzilor externe, în condiţiile în care declinul lunar al comenzilor din afara zonei euro a fost de 9,9%. Situaţia s-a deteriorat mai ales la nivelul comenzilor pentru bunurile de capital, care au scăzut cu 8,5% faţă de luna precedentă, pe fondul unei scăderi cu 13% a comenzilor externe din afara zonei euro.

Se pare că nici producătorii din Asia nu sunt prea încrezători în redresarea economiei globale, iar motivele sunt reprezentate de incertitudinea "lansată" pe piaţă de conducătorii Federal Reserve în ceea ce priveşte finalul programului de relaxare cantitativă.

De asemenea, cum poate fi explicată şi volatilitatea extrem de ridicată a producţiei industriale din Germania în ultimul an, mai ales că vorbim despre o economie care funcţionează, de obicei, cu precizia unui ceas elveţian?

Economiştii băncilor europene nu s-au arătat foarte îngrijoraţi de această evoluţie a sectorului industrial german, ei considerând că factorul sezonier al concediilor de vară a avut un rol major.

Ralph Solveen, economist la Commerzbank, consideră vacanţa de vară drept factorul cheie din spatele producţiei industriale din august, după cum scrie Financial Times, în timp ce Carsten Brzeski, economist la ING Bank, se aşteaptă la "un consum intern robust", care să permită evitarea recesiunii tehnice de către cea mai mare economie a Europei (n.a. economia Germaniei a înregistrat o contracţie neaşteptată de 0,2% în T2 2014).

Pentru Andreas Rees, economist şef la divizia germană a băncii UniCredit, "nu există motive de panică", deoarece "declinul nu a avut loc pe fondul unei deteriorări bruşte a elementelor fundamentale", în condiţiile în care scăderea lunară cu peste 25% a producţiei din sectorul auto a contribuit cu 2,9 puncte procentuale la declinul de 4%.

Dar scăderea masivă din sectorul auto nu a fost, oare, determinată de oprirea unor linii de producţie tocmai din cauza lipsei cererii? Iar scuza factorilor sezonali nu este cam "subţire", având în vedere că anul trecut producţia industrială a crescut în august?

În lista cauzelor care au determinat căderea producţiei industriale şi a comenzilor noi din Germania s-a remarcat, prin absenţă, ceea ce poate fi considerat "elefantul din magazinul de porţelanuri": sancţiunile impuse Rusiei.

Un cititor al cotidianului Handelsblatt o acuză direct pe Angela Merkel de "supunere în faţa comenzilor de la Washington", deoarece "sancţiunile au fost cerute de Obama", iar "deteriorarea condiţiilor economice se poate accelera mult mai rapid decât îşi imaginează politicienii de la Berlin".

Acuzaţia este departe de a fi nefondată. Chiar vicepreşedintele american Joe Biden a declarat, în cadrul unui discurs de la Universitatea Harvard, că Statele Unite au forţat Uniunea Europeană să aplice sancţiuni economice Rusiei. "Este adevărat că ţările dezvoltate nu au vrut acest lucru, dar, în urma insistenţelor preşedintelui Statelor Unite, au acceptat să suporte costurile economice ale sancţiunilor", a precizat vicepreşedintele Biden.

Dictatul american pentru angrenarea în mecanismul sancţiunilor impuse Rusiei nu reprezintă, însă, singurul obstacol politic din calea economiei germane. De mai mulţi ani, odată cu decizia Cancelarului Merkel de renunţare la energia atomică şi promovarea, prin orice mijloace, a energiei verzi, competitivitatea Germaniei s-a deteriorat, pe fondul creşterii semnificative a costurilor.

Un editorial nesemnat din Financial Times arată că "renunţarea la energia nucleară reprezintă, poate, cea mai nesăbuită decizie din mandatul său", în condiţiile în care "povara tranziţiei la energia verde a fost transferată gospodăriilor populaţiei şi firmelor". În plus, "reactoarele au fost înlocuite cu centrale pe cărbune", iar "Germania a devenit şi mai dependentă de importurile de gaz din Rusia", mai scrie Financial Times.

Poate că motorul industrial al Europei nu este încă gripat. Dar vine iarna, iar partenerii europeni s-ar putea să nu mai dispună de resurse financiare pentru a cumpăra şi produsele industriei germane, dacă războiul sancţiunilor va continua şi Rusia va închide gazul, deoarece trebuie să caute surse alternative de căldură.

Cea mai mare economie europeană dispune, din fericire, atât de "uleiul" cât şi de "antigelul" necesar unei bune funcţionări a motorului său industrial. Din păcate, guvernul de la Berlin a "uitat" unde a pus cheile de la "depozitul" de combustibili şi lubrifianţi. Sau a fost aşa de nesăbuit încât să le dea altcuiva spre păstrare, fără să păstreze şi o rezervă?