Să nu ne mai minţim din cifre

Reprezentanţii Institutului Naţional de Statistică au lansat - şi bine au făcut - o amplă informare către populaţie asupra a ceea ce s-a realizat şi ceea ce nu s-a realizat în materie de recensământ. Ne-au fost puse la dispoziţie concluzii şi estimări preliminare. Şi ne-au fost servite pe tavă nenumărate semne de întrebare. Unele dintre ele vor persista pentru o lungă perioadă de timp şi vor da naştere la controverse. E bine însă că, măcar în linii mari, ştim cum stăm.

Prima informaţie cu totul şi cu totul surprinzătoare este că la nivelul Uniunii Europene s-a convenit asupra unui moment de referinţă fixat în 2021. Nu este foarte clar la ce dată din 2021. Explicaţia care ne-a fost oferită este că trebuie cumva aliniate datele din toate cele 27 de state membre UE. Aşadar ne raportăm la 2021, în condiţiile în care recensământul s-a încheiat abia la începutul acestei luni din 2022. Ce consecinţă poate avea acest artificiu, care ne-a fost băgat pe gât de Comisia Europeană?

Prima şi cea mai evidentă consecinţă este că, indiferent cât de corect s-ar face calibrările, estimările, previziunile, în mod inevitabil va exista o diferenţă între numărul real de persoane rezidente în România şi cifrele care vor fi raportate. La prima vedere şi fără a mai intra în alte detalii, în tot acest interval de timp au murit oameni, s-au născut oameni, au plecat din ţară persoane şi s-au întors în ţară persoane. Aşa că se creează o serie întreagă de diferenţe, care pot însemna mult în economia rezultatelor finale.

Un recensământ corect făcut al populaţiei, nu ca cel anterior, care a fost un dezastru, presupune, aşa cum este şi firesc, un inventar corect al rezidenţilor, al gospodăriilor, al altor bunuri de care dispun românii. Acest inventar este indispensabil pentru organizarea corectă a alegerilor. În 2024, vom avea, pentru prima dată în acelaşi an, patru alegeri şi, de fiecare dată, atât anterior, cât şi posterior, vor fi discuţii legate de numărul de persoane care se prezintă la urne şi de numărul de persoane care, dintr-un motiv sau altul, refuză să-şi exprime opţiunile. Vor exista din nou dispute vizând mai ales numărul votanţilor din străinătate. Acolo, în străinătate, există o masă de manevră electorală, care a mai fost folosită şi cu alte prilejuri pentru a întoarce rezultatele pe dos. Dacă legea electorală nu se va schimba - şi se pare că nu se va schimba - această situaţie se va repeta.

Realitatea este că la acest recensământ, la care nu au putut, din diverse motive, fi recenzate peste un milion de persoane, s-au produs o serie întreagă de nereguli. De accidente de parcurs. Staff-ul INS a luat în calcul pandemia şi probabil a avut în vedere şi realizarea unor economii, astfel încât s-a optat pentru o autorecenzare. Această autorecenzare trebuia făcută electronic. Asta în condiţiile în care o parte însemnată a populaţiei este incapabilă să facă asemenea aplicaţii. Aplicaţiile, la rândul lor, au fost destul de greoaie. Ca să nu mă rezum în a teoretiza, vă informez că, disciplinat fiind, am completat printre primii români un asemenea formular electronic. Iniţial mi-a fost imposibil să-l introduc în sistem, întrucât sistemul nu mai făcea faţă numărului prea mare de solicitanţi. Ulterior am reuşit şi am primit, tot în format electronic, răspunsul că datele mele au fost înregistrate. După un timp însă, tot INS m-a informat că datele mele nu au fost înregistrate. Presupun că ce mi s-a întâmplat mie, li s-a întâmplat şi altor cetăţeni. Să admitem însă că, prin diverse măsurători şi calcule sofisticate, INS va fi capabil să corecteze asemenea erori pe parcurs.

Un alt element care a perturbat actualul recensământ a fost generat de frica oamenilor, în special a celor de la ţară, de a-şi declara bunurile pe care le au. De vină sunt decidenţii politici. Care au indus, prin diferite declaraţii iresponsabile, o veritabilă teamă în rândul locuitorilor de la ţară, cum că nu vor mai avea voie să crească pe lângă casă diverse animale. Aceştia, pentru a-şi proteja bunurile, fie au ascuns o serie de date, făcând declaraţii în fals, fie pur şi simplu au evitat să fie recenzaţi.

Şefii INS, în comunicatul difuzat în această săptămână, au precizat că urmează să completeze datele până la sfârşitul anului, apelând la diferite instituţii ale statului. Care pot oferi informaţii utile despre persoanele plecate din ţară, despre persoanele întoarse în ţară şi despre mişcarea diferitelor bunuri. Ei bine, aici apare încă un pericol. Din diverse motive, electorale sau neelectorale, mulţi dintre primarii localităţilor din România sunt dispuşi - şi au demonstrat din plin acest lucru în trecut - să falsifice datele. Să declare mai mulţi cetăţeni decât există în realitate pe raza comunei sau a oraşului. În plus, în România există în prezent un număr imens de persoane care au domiciliul într-un loc şi reşedinţa în cu totul alt loc. Probabil că şi din acest motiv INS este prudent şi încearcă să confrunte toate informaţiie de care dispune sau va dispune până la sfârşitul anului.

Atâta doar că la sfârşitul acestui an, indiferent cât de inteligente vor fi calibrările INS, vom avea fie o oglindă în mişcare, care nu este utilă nimănui, fie o fotografie a anului de referinţă 2021, fie o fotografie a unui alt an de referinţă, sfârşitul lui 2022. Cu rezervele pe care le-am expus mai sus, cărora li se mai pot adăuga multe altele, nu-mi rămâne decât să le urez succes specialiştilor de la INS şi să le mai bat o dată obrazul guvernanţilor, pentru faptul că nu au acordat susţinerea cuvenită unei investigaţii de o asemenea amploare şi importanţă.