Şantajul pentru subvenţii în parcurile eoliene

Noul mediu economic şi financiar se dovedeşte devastator pentru asistaţii social din sectorul energiei eoliene, companii care încă mai promiteau electricitate ieftină din vânt până de curând. Asta se întâmplă când ajungi să-ţi crezi propriile iluzii, care nu rezistă în faţa legilor fizicii şi nici a normalizării costurilor de finanţare, care nu mai pot fi "suprimate" de băncile centrale.

Compania daneză Oersted A/S a raportat recent rezultate dezastruoase, în condiţiile în care a fost nevoită să şteargă din bilanţ valoarea a două proiect majore de pe coasta de est a Statelor Unite. Estimarea iniţială a fost de 2,5 miliarde de dolari, iar în raportul final a fost "actualizată" până la circa 4 miliarde de dolari.

Acţiunile companiei s-au prăbuşit la Copenhaga până la minimul ultimilor 6 ani, în condiţiile în care au înregistrat un declin de peste 53% în ultimul an (vezi graficul). De la maximul înregistrat în ianuarie 2021, acţiunile Oersted A/S au scăzut cu aproape 80% până la sfârşitul săptămânii trecute.

Pentru a nu renunţa la cele două proiecte, compania a cerut a cerut guvernului american mai multe subvenţii şi acceptarea unui preţ mult mai mare pentru electricitatea generată în parcurile eoliene construite în largul coastelor estice ale Statelor Unite.

Aceasta este încă o dovadă, dacă mai era nevoie, că energia verde nu este decât o farsă extrem de scumpă, care nu poate funcţiona fără subvenţii, iar promisiunea preţurilor mici nu a fost decât o minciună premeditată.

Cazul Oersted este cu atât mai relevant în condiţiile în care fosta companie de petrol şi gaze a statului danez, reinventată şi redenumită în urmă cu câţiva ani, este cel mai mare dezvoltator de parcuri eoliene off-shore din lume.

Pe fondul deciziei companiei daneze, Wall Street Journal a scris că "revoluţia parcurilor eoliene din America a eşuat".

"Evoluţiile adverse semnificative, de la problemele de pe lanţurile de aprovizionare, până la creşterea dobânzilor ne-au determinată să luăm această decizie", a declarat Mads Nipper, directorul executiv de la Oersted, pentru Bloomberg.

Nipper a declarat recent pentru analiştii de la Bloomberg că "este inevitabilă creşterea preţurilor electricităţii", iar când a fost întrebat cu cât ar trebui să crească, răspunsul a fost "nu pot fi foarte specific, dar trebuie să se scrie cu două cifre semnificative".

"Criza se extinde la nivel global", mai subliniază agenţia de ştiri americană, care scrie despre scăderea cu 98% a profitului din T3 2023 al celui mai mare producător de turbine din China, Xinjiang Goldwind Science.

Şi în largul coastelor Marii Britanii a fost oprit recent un proiect eolian, dezvoltat de compania suedeză Vattenfall, deţinută de guvernul Suediei. "Proiectul Boreas ar fi avut o putere instalată de 1,4 GW, suficientă pentru alimentarea a 1,5 milioane de gospodării", scrie The Telegraph.

Ce este în neregulă cu această afirmaţie? În primul rând crearea iluziei că alimentarea celor 1,5 milioane de gospodării s-ar putea face 24 de ore pe zi, 365 de zile pe an, ceea ce este, bineînţeles, fals.

În al doilea rând, compania Vattenfall a câştigat contractul, care beneficiază de subvenţii masive din partea guvernului britanic, doar anul trecut.

Dar de ce mai este nevoie de subvenţii după mai bine de două decenii de promisiuni, care garantau că energia din centralele eoliene va deveni foarte ieftină, iar eficienţa centralelor va creşte odată cu avansul tehnologic?

Guvernul britanic a mai organizat licitaţii pentru atribuirea unor proiecte eoliene, însă nu s-a prezentat nimeni, deoarece subvenţiile şi preţurile electricităţii sunt considerate mult prea mici, după cum scrie cotidianul The Telegraph.

Organizaţia neguvernamentală Net Zero Watch a cerut guvernului să nu cedeze în faţa şantajului companiilor din sectorul eolian, deoarece efectele negative vor fi masive, atât pentru consumatorii individuali cât şi pentru companii.

Tot într-un articol din The Telegraph referitor la industria eoliană a mai fost prezentă şi o informaţie extrem de îngrijorătoare. "În încercarea de a reduce costurile, unii dezvoltatori fixează turbinele folosind fundaţii mai ieftine pe fundul mării", scrie cotidianul britanic pe baza unor declaraţii ale unui director executiv din sector, care a mai subliniat că "toată lumea se orientează către cele mai mari turbine, cele mai ieftine fundaţii şi toţi au optat pentru soluţii de cablare care înseamnă că, dacă ai o defecţiune, ai putea pierde parcul eolian".

Astfel arată responsabilitatea pentru "viitorul verde"?

Inclusiv germanilor se pare că nu le mai pasă de reputaţia de ingineri de top, în condiţiile în care gigantul Siemens Energy are mari probleme de calitate pentru turbinele eoliene pe care le fabrică. Acţiunile companiei s-au prăbuşit recent, pe fondul reducerii estimărilor privind veniturile şi a creşterii accelerate a costurilor la nivelul diviziei de turbine eoliene.

În contextul dezastrului din industria eoliană, un specialist din sectorul energetic a subliniat pe contul său de Twitter că "epoca navigării cu pânze s-a încheiat dintr-un motiv foarte simplu: legea a doua a termodinamicii", deoarece "energia controlabilă şi cu densitate mare este mult mai utilă decât energia necontrolabilă şi dispersată a vântului, care la rândul ei este determinată de căldura solară".

Un editorial din WSJ arăta de curând că ne îndreptăm către un bailout al energiei verzi în viitorul apropiat şi scrie despre dezvoltatorii care cer autorităţilor să accepte preţuri ale electricităţii chiar şi cu peste 60% mai mari decât cele convenite iniţial.

Cotidianul financiar subliniază ironia amară a situaţiei: programele guvernamentale care forţează tranziţia au condus la creşterea puternică a preţurilor pentru materiile prime şi materialele necesare fabricării centralelor eoliene şi solare, iar acum se cere guvernelor să accepte preţuri mai mari pentru energia electrică.

"Lobby-ul climatic susţine că energia eoliană şi solară este mai ieftină decât cea produsă din hidrocarburi, dar acest lucru este adevărat doar dacă există subvenţii generoase şi rate ale dobânzii aproape de zero", mai accentuează WSJ.

Ironia nu se opreşte aici şi devine şi mai amară. Compania Micron Technology, unul dintre cei mai importanţi producători de cipuri de memorie la nivel global, a prezentat planuri pentru construirea unor fabrici în statul New York, pe baza unor subvenţii care pot ajunge până la 5,5 miliarde de dolari.

Singura problemă ar fi aceea că necesarul de energie electrică este echivalent consumului cumulat al statelor New Hampshire şi Vermont, iar WSJ întreabă de unde va veni această energie.

"Suntem dedicaţi energiei verzi", arată proclamaţia de pe contul de Twitter al companiei Oersted A/S, unde ni se mai cere să "participăm la crearea unei lumi care funcţionează doar cu energie verde". Din păcate, "lumea lor" funcţionează cu subvenţii şi alte programe de asistenţă socială, iar cel mai mare dezvoltator de parcuri eoliene din lume pare să urmărească doar profituri garantate de stat, aşa cum îi stă bine oricărei corporaţii dintr-o orânduire fascistă.

Prăpastia dintre ceea ce spune şi ceea ce face compania daneză reflectă doar promisiuni goale de orice conţinut, care s-au dovedit minciuni sfruntate lipsite de orice bază ştiinţifică şi tehnică, dar acceptate doar pe criteriile ideologiei verzi de un public şi de autorităţi aflate, în mare parte, la limita analfabetismului funcţional.