Saxo Bank: "Nicio naţiune nu este pregătită să meargă către un standard al aurului"

Comentariile lui Robert Zoellick, preşedintele Băncii Mondiale, referitoare la utilizarea aurului drept etalon sunt uşor de respins ca fiind visul unui internaţionalist care şi-ar dori mai mult decât orice să vadă cum organizaţii ca FMI şi Banca Mondială îşi extind puterea şi influenţa, este de părere John Hardy, FX Consultant "Saxo Bank". Domnia sa se întreabă: "Într-adevăr, care ar fi perspectivele unei referinţe globale a aurului în condiţiile în care asistăm la tensiuni naţionaliste precum cele de care China şi Japonia sunt capabile doar din pricina unui incident stupid în care a fost implicată o barcă de pes-cari? Se presupune că aceste două ţări trebuie să se reunească şi să dis-cute despre integrarea provocărilor macroeconomice? Şi dacă aruncăm o privire asupra mediului politic agitat din SUA, unde mulţimea şi-a schimbat preferinţele, migrând către cealaltă aripă, odată la doi ani? SUA devin neguvernabile chiar şi în condiţiile în care instigatorii Partidei de Ceai (Tea Party) sunt incapabili ca măcar să menţioneze atât de utilele reduceri ale cheltuielilor - Social Security şi Medicare - care reprezintă o necesitate dacă se doreşte ca SUA să revină la un buget echilibrat. Să ne aşteptăm ca cetăţenii SUA să cedeze suveranitatea puterii americane unei soluţii internaţionaliste într-o ţară în care, când un politician a sugerat ceva atât de cumpătat precum o taxă de cinci cenţi per galonul de benzină pentru a sprijini bugetul federal a fost imediat catalogat ca fiind un socialist înverşunat?"

Potrivit analis-tului "Saxo Bank", coordonarea globală, profundă, a politicilor economice va rămâne ceva de domeniul fanteziei. "Nu va exista un Bretton Woods III", este de părere domia sa, argumentând: "Nu suntem la sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial (uşor de obţinut consensul când lumea este în ruină şi există un învingător evident) şi nu suntem nici în 1985 (Acordul Plaza), când exista o "Lume Liberă" în care SUA era marele hegemon. Lumea este o cuvertură ciudată, cu multiple centre de putere".

John Hardy arată că o valută mondială în aur ar accelera decesul valutelor fără acoperire, pentru că dacă ar deveni un element auxiliar legal într-o ţară, alături de valuta fără acoperire a acelei ţări, în scurt timp ar face ca acea valută să fie nefolositoare: "Dar, în prezent, nicio naţiune nu este pregătită să meargă către un standard al aurului, întrucât asistăm la ultimele zile ale Keynesianismului şi întrucât orice soluţie de acest fel va fi percepută ca o pierdere a controlului suveran asupra monedei din ţară. Guvernelor le place să tipărească bani - este modalitatea prin care acestea concentrează puterea, luptă în războaie pe care nu şi le permit şi taxează populaţia fără permisiunea acesteia din urmă. Până când nu mai pot. Atâta timp cât nu există nicio valută mondială în aur, stângăcia cumpărării şi vinderii aurului va persista. Fie că este vorba despre cumpărarea în stare fizică şi despre ineficienţa transportului şi stocării pe care le presupune, fie că este achiziţionat de pe pieţe futures dubioase în care traderii pot crea poziţii short din neant, ori despre cumpărarea ETF-urilor care pot avea sau nu metalul preţios pe care pretind ca îl au".

Dar chiar şi fără avantajul unei valute oficiale bazate pe un standard al aurului, mai precizează Hardy, dinamica pieţei metalelor preţioase ar putea încă să forţeze impunerea unei discipline asupra valutelor fără acoperire întrucât această piaţă poate "tipări bani" într-un fel, precum şi prin intermediul aprecierii preţurilor dacă există suficient interes în piaţă pentru posesia acestora.