SCANDAL DIPLOMATIC ROMANIA-IRAN Parlamentarii noştri duc grija opoziţiei Iranului

AMBASADORUL ROMÂNIEI ÎN IRAN:

"România acordă importanţă specială relaţiilor cu Iran"

România acordă o importanţă specială relaţiilor cu Iranul, a declarat ambasadorul român la Teheran, Cristian Teodorescu, în cursul întâlnirii pe care a avut-o cu Mohammad Mehdi Zahedi, preşedintele Grupului parlamentar de prietenie Iran-România, relatează agenţia Fars. "Republica Islamică Iran se bucură de o poziţie specială în politica externă a României", a afirmat Cristian Teodorescu în cursul întrevederii cu Mohammad Mehdi Zahedi, la Teheran.

Cristian Teodorescu, ambasadorul român a evocat multitudinea de oportunităţi pentru extinderea relaţiilor dintre Iran şi România. "Sper să asistăm la dezvoltarea unor legături bilaterale de prietenie în diverse domenii prin extinderea contactelor la nivel parlamentar între cele două ţări", susţine oficialul român, citat de presa iraniană.

•

Cine este Mojahadin-e-Khalq?

Mojahadin-e-Khalq (MEK) este cea mai mare grupare militantă care se opune sistemului de conducere a Republicii Islamice Iran, potrivit portalului Globalsecurity.org.

Organizaţia a fost fondată în anii 1960 de către un grup de persoane cu orientare politică şi economică de stânga, care se împotriveau Şahului Mohammad Reza Pahlavi, conducătorul pro-occidental de la acel moment al Iranului, arată sursa citată.

MEK este condusă de Maryam Rajavi şi soţul său, Massoud Rajavi, acesta din urmă coordonând aripa militară a grupării. Ultimele informaţii despre el indicau că ar locui în Irak, însă nu se ştie locaţia sa exactă şi nici dacă mai este încă în viaţă, notează publicaţia.

Deşi MEK a participat la revoluţia din anul 1979, care a dus la înlocuirea regimului şahului cu unul islamist şiit, ideologia sa, pe care Globalsecurity.org o descrie drept un amestec de marxism şi islamism (n.r. un aparent paradox, având în vedere că marxismul este incompatibil cu credinţa religioasă, iar curentele islamice au fost, aproape în unanimitate, ostile marxismului), i-a adus în opoziţie faţă de guvernul iranian postrevoluţionar.

În anul 1981, organizaţia a fost relocată de la graniţa iraniano-irakiană în Paris, de unde a început să susţină Irakul condus de Saddam Hussein în războiul de opt ani împotriva Iranului.

În 1986, MEK şi-a stabilit sediul în Irak, primind sprijin de la conducerea ţării în atacurile împotriva guvernului de la Teheran. Regimul lui Saddam Hussein a fost principalul susţinător al grupării, oferindu-i baze unde să se stabilească, arme şi protecţie, în schimbul atacurilor pe care le derula împotriva Iranului.

În timpul războiului pornit de SUA împotriva Irakului, în anul 2003, trupele americane au divizat tabăra MEK. Tot în acel an, autorităţile franceze au făcut o razie la o aşezare din Paris a grupării, în urma căreia au arestat 160 de persoane, inclusiv pe Maryam Rajavi.

Atacurile MEK s-au concentrat asupra unor oficiali iranieni sau a unor clădiri aparţinând guvernului de la Teheran, din ţară şi din străinătate. Deşi reprezentanţii organizaţiei au declarat, în repetate rânduri, că nu doresc să provoace victime în rândul populaţiei civile, atentatele sale au prezentat, adesea, riscul să facă exact acest lucru, din cauză că au fost îndreptate, de multe ori, împotriva unor facilităţi aflate în oraşe aglomerate, semnalează Globalsecurity.org. Numărul atentatelor MEK a scăzut în mod semnificativ începând cu anul 2001, conform aceleiaşi surse.

La începutul anilor '70, membrii grupării au ucis mai mulţi soldaţi americani, precum şi personal civil care lucra la proiecte în domeniul apărării în Iran, ca reacţie faţă de susţinerea pe care Washingtonul o acorda şahului. Potrivit unor experţi, atacurile ar fi fost orchestrate de o facţiune Maoistă a organizaţiei care opera sub controlul lui Maryam Rajavi.

• MEK - implicată în luarea de ostatici americani în 1979

MEK a fost implicată şi în capturarea ambasadei SUA din Teheran, în urma căreia 52 de cetăţeni americani au fost ţinuţi ostatici timp de 444 de zile, precizează Globalsecurity.org.

Gruparea are câteva mii de membri, dintre care între o treime şi jumătate sunt luptători înarmaţi, potrivit publicaţiei.

Reţeaua de simpatizanţi ai MEK se întinde în mai multe ţări europene, în Statele Unite şi Canada. Aripa politică a organizaţiei, Consiliul Naţional de Rezistenţă al Iranului, are birouri în mai multe capitale europene şi nord-americane, inclusiv în Washington.

Pe lângă susţinerea financiară pe care a primit-o de la Irak, în timpul conducerii lui Saddam Hussein, MEK a folosit organizaţii paravan, pentru Societatea Studenţilor Iranieni Musulmani, ca să obţină donaţii de la expatriaţi iranieni, dar şi de la persoane din afara comunităţii iraniene, potrivit Biroului pentru Contraterorism al Departamentului de Stat al SUA.

MEK a fost inclusă pe lista organizaţiilor teroriste străine ale Departamentului de Stat în anul 1997.

Simpatizanţii organizaţiei au făcut eforturi intense pentru ca aceasta să fie scoasă de pe această listă.

Din cauză că numărul membrilor MEK a scăzut, în urma războiului din Irak, organizaţia finanţează un aparat de propagandă puternic, pentru a atrage susţinere pentru cauza sa, arată Institutul pentru Studiul Grupurilor Violente din cadrul la Universităţii din New Haven.

Printre cei care au manifestat o poziţie favorabilă în această privinţă se numără R. James Woolsey şi Porter J. Goss, foşti directori ai CIA, Louis J. Freeh, fost director al FBI, Michael B. Mukasey, for procuror general al S.U.A., Tom Ridge, fost şef al Departamentului pentru Securitate în timpul lui George W. Bush, generalul James L. Jones, primul consilier pe probleme de securitate naţională al preşedintelui Barack Obama, Dell L. Dailey, fost şef al biroului pentru contraterorism din cadrul Departamentului de Stat, Rudolph Giuliani, fost primar al oraşului New York şi Howard Dean, fost guvernator al statului Vermont, potrivit New York Times. Şi Mitchell Reiss, fost consilier pe probleme de politică al lui Mitt Romney, candidatul Partidului Republican la alegerile prezidenţiale din anul 2012, a făcut declaraţii pozitive la adresa MEK, arată portalul Thinkprogress.org.

Pe 28 septembrie 2012, Statele Unite au eliminat-o din listă, motivând decizia prin faptul că gruparea a anunţat public că renunţă la actele de violenţă, absenţa unor acte de terorism din partea sa care să fi fost confirmate, pentru mai bine de un deceniu, precum şi cooperarea sa în procesul de închidere a Taberei Ashraf, baza sa paramilitară tradiţională, unde se află aproximativ 3.000 de persoane, potrivit Institutului pentru Studiul Grupurilor Violente.

În ianuarie 2009, Consiliul Uniunii Europene (UE) scosese, la rândul său, MEK de pe lista organizaţiilor teroriste, în urma unei decizii din anul anterior a Curţii de Justiţie a UE care constata că Franţa nu reuşise să aducă noi dovezi cu privire la ameninţarea teroristă pe care aceasta o reprezintă.

Decizia Departamentului de Stat nu se datorează faptului că secretarul de stat de la acel moment, Hillary Clinton, ar fi ajuns la concluzia că MEK nu ar mai fi o organizaţie teroristă, ci pentru că înţelege că aceasta este un cult periculos, potrivit unui articol din Huffington Post, din luna octombrie a anului trecut. Scopul oficialului american a fost să "spargă" Tabară Ashraf, împărţind locuitorii săi în grupuri mici pe care să le scoată din Irak sub formă de refugiaţi, cu scopul să îi scoată de sub influenţa liderilor, susţine autorul materialului. Eliminarea MEK din lista organizaţiilor teroriste a reprezentat moneda de schimb a S.U.A. pentru părăsirea taberei, potrivit sursei citate, care atrage atenţia că rămâne întrebarea dacă oficialii americani pot avea încredere în conducerea grupării.