Scrisoarea Romania Think Tank către baroana Emma Nicholson

Excelenţa Voastră,

Vă scriem pentru a ne exprima sprijinul pentru poziţia pe care dumneavoastră şi colegii dumneavoastră aţi adoptat-o în apărarea drepturilor omului şi a statului de drept în România cu prilejul recentei dezbateri a Comisiei de Politică Externă a Parlamentului European. De asemenea, am dori să vă sugerăm să supuneţi un amendament dezbaterii următoarei Şedinţe Plenare a Parlamentului European, prin care să i se ceară Guvernului României să solicite plata, cel tîrziu pînă la 31 mai 2004, a tuturor datoriilor majore (arierate) către bugetul de stat ale tuturor instituţiilor mass-media din România, datorii care au fost reeşalonate pînă în prezent.

Considerăm că aceste datorii reeşalonate compromit în mod grav independenţa mass-media şi, în acelaşi timp, constituie o încălcare a Capitolului 6, privitor la concurenţa, din acquis-ul comunitar, pe care România îl negociază în prezent. Vă sugerăm cu fermitate să includeţi în amendamentul respectiv o prevedere conform căreia, dacă Guvernul României nu ia aceas-tă măsură pînă la data limită precizată mai sus (precum şi toate celelalte măsuri stipulate în amendament), acest fapt: (1) să fie considerat ca o dovadă a lipsei flagrante de seriozitate a Guvernului României în aplicarea acquis-ului comunitar, ceea ce, în mod inevitabil, ar pune în discuţie ataşamentul real al acestuia faţă de obiectivul integrării României în Uniunea Europeană în 2007 şi; (2) să aibă drept consecinţă situaţia regretabilă în care Comisia Europeană ar putea să fie forţată să reconsidere calendarul stabilit pentru integrarea României.

După cum probabil ştiţi, toate posturile de televiziune majore din România datorează sume mari de bani Guvernului, ca urmare a neplăţii impozitelor, taxelor şi a celorlalte contribuţii obligatorii la bugete de interes public (de exemplu, bugetul sănătăţii sau bugetul asigurărilor sociale). Judecînd după toate principiile economiei de piaţă, Guvernul României ar fi trebuit să solicite plata acestor datorii pînă acum, sau să iniţieze procedurile de faliment împotriva instituţiilor respective. În loc să procedeze aşa, Guvernul României a preferat să aplice legea în mod selectiv, în conformitate cu interesele sale politice. Datoriile posturilor de televiziune în cauză au fost reeşalonate în mod repetat, înţelegerea general valabilă fiind că această concesie a fost acordată în schimbul obedienţei politice a datornicilor. Refuzînd să solicite plata tuturor datoriilor către stat, în conformitate cu principiile oricărei economii de piaţă normale, Guvernul nu face altceva decît să subvenţioneze mass-media privată cu bani publici, cumpărînd în acest fel controlul asupra lor. Aceasta este o încălcare flagrantă a principiilor după care mass-media privată ar trebui să funcţioneze, un afront grav la adresa democraţiei şi o modalitate oneroasă de folosire a banilor publici, cu încălcarea legilor româneşti şi europene.

Efectele acestei practici asupra independenţei mass-media au fost monitorizate şi analizate de mai multe organizaţii non-guvernamentale. De exemplu, recentul "Policy Warning and Forecast Report" pe 2004, redactat de Societatea Academică Română, pagina 11 (vezi http://www.sar.org.ro/files_h/PWR_4_forecast.pdf) demonstrează că posturile de televiziune din România se autocenzurează evitînd să critice autorităţile în virtutea unui tacit quid pro quo. Raportul evidenţiază: "orice critică la adresa guvernului, a preşedintelui sau a primului ministru la o oră de maximă audienţă a devenit imposibilă de facto." În acelaşi context, Agenţia de Monitorizare a Presei (MMA, www.mma.ro) a publicat un studiu detaliat asupra alocării spaţiului de emisie de către televiziunile în cauză, studiu ce demonstrează că reprezentanţii opoziţiei sînt discriminaţi din acest punct de vedere în cadrul programelor de ştiri. În plus, faţă de autocenzura practicată de jurnaliştii de televiziune, exis-tă practica frecventă a telefoanelor date de către politicieni redactorilor-şefi pentru a influenţa conţinutul ştirilor. Pos-turile private de televiziune au început să se concentreze asupra ştirilor de tip tabloid, lăsînd postul public TVR să fie deţinătorul unui monopol asupra ştirilor politice. Pe acest post de televiziune, buletinele de ştiri prezintă în mod invariabil activitatea guvernului într-o manieră lipsită de orice critică, interviurile luate miniştrilor au un caracter extrem de formal, iar dacă se întîmplă să se difuzeze ştiri nefavorabile guvernului, acest lucru se face în ultimele minute ale buletinului de ştiri, într-o manieră superficială şi fără a se acorda deloc atenţia cuvenită subiectului respectiv. Aceste abuzuri sînt cu atît mai îngrijorătoare cu cît sîntem în an electoral.

În plus, practica ilegală de a subvenţiona mijloacele private de informare în masă prin refuzul de a solicita plata datoriilor către stat demonstrează clar că România este în continuare foarte departe de statutul de "economie de piaţă funcţională," precum şi de prevederile Capitolului 6 al acquis-ului comunitar, referitor la concurenţă. Mai mult, această practică reprezintă o încălcare a legilor române privitoare la concurenţa neloială, dat fiind faptul că reeşalonarea datoriilor către stat este în mod evident o practică anticoncurenţială.

Recunoaştem cu toată sinceritatea că, aparent, actul de a cere Guvernului României să adopte o poziţie intransigentă cu privire la mass-media implică unele riscuri. Totuşi, scopul acestei acţiuni nu este acela de a închide posturi private de televiziune, ci acela de a le obliga să funcţioneze în conformitate cu principiile economiei de piaţă. Aceste principii includ posibilitatea ca respectivele pos-turi de televiziune să caute finanţare pe piaţa privată, dacă este cazul, pentru a-şi achita obligaţiile către stat, evitînd în acest fel încetarea funcţionării lor. În consecinţă, nu există nici un motiv pentru care, de acum şi pînă la termenul limită de 31 mai 2004, Statul Român să nu ia măsuri urgente pentru a respecta legea şi obligaţiile pe care şi le-a asumat sau şi le va asuma în cadrul negocierilor de aderare.

Problema datoriilor posturilor private de televiziune către stat este doar una dintre multele probleme ce afectează mass-media română şi procesul de aderare a României la Uniunea Europeană, însă este o proble-mă ce poate fi rezolvată foarte simplu prin amendamentul pe care vi-l sugerăm prin prezenta. Un astfel de amendament ar fi un prim pas concret către o reală economie de piaţă func-ţională şi un sistem mass-media independent în România, care să nu fie supus presiunilor mascate din partea statului.

Dr. Mark Percival, Managing Director, Romania Think Tank (RTT) www.rtt.ro

Bucureşti, 24 februarie 2004