Scuze ridicole

O ştire din Olanda. Zilele trecute, regele Willem-Alexander a cerut scuze, public, pentru rolul pe care Olanda l-a avut în comerţul cu sclavi. Vorbind la aniversarea a 160 de ani de la abolirea sclaviei în Ţările-de-Jos şi în coloniile lor, regele a cerut "iertare" pentru "o crimă împotriva umanităţii".

Mărturisesc că sunt un mare admirator al Olandei şi al olandezilor. Însă intervenţia regelui m-a lăsat fără grai. Aveam senzaţia că instituţiile - iar Regele este o instituţie, nu o simplă persoană - funcţionează raţional acolo.

Mai întâi, de ce monarhul şi-ar cere scuze pentru ceva cu care monarhia nu are de-a face? Olanda este o monarhie din 1815. Comerţul cu sclavi a fost interzis de britanici şi de olandezi cam din aceeaşi perioadă. Sigur, ultimii sclavi din coloniile olandeze au fost eliberaţi abia în 1860. Însă epicentrul sclaviei este în perioada republicii olandeze, nicidecum în aceea a monarhiei. Care a emis legi peste legi împotriva sclaviei, în secolul al XIX-lea.

Dar poate că regele Willem-Alexander s-a referit în general la răspunderea statului olandez, nu anume la rolul monarhiei. Dar şi aici avem o problemă. În perioada republicii - numele oficial era Republica Olandeză a Provinciilor Unite - ceea ce numim acum "Olanda" era - evident - o uniune a unor "provincii". În realitate, aranjamentul reunea oraşe-stat. Cele mai multe dintre acestea au avut un rol marginal în fenomenul sclaviei. Excepţia este, desigur, Amsterdam-ul.

Atunci să presupunem că regele Willem-Alexander a cerut scuze pentru rolul pe care Amsterdam-ul l-a jucat în popularea coloniilor cu sclavi. Dar de ce?... În realitate, nu Amsterdam-ul ca atare a fost implicat direct, ci companiile coloniale de acolo. În special Compania Olandeză a Indiilor de Est (cunoscută sub acronimul VOC).

Dar aceasta a dispărut în 1799, înainte de întemeierea monarhiei moderne a Olandei.

Trăim vremuri ciudate. Înainte, politicienii se ocupau de lucruri serioase. Apărare naţională, educaţie, ordine publică. Acum apar pe la festivităţi şi încep să se smiorcăie.

Aş vrea să fiu bine înţeles. Istoria trebuie cunoscută aşa cum a fost - inclusiv cu tragediile sale. Iar politicienii au un rol în această recunoaştere publică. Atunci când cancelarul Willy Brandt a îngenuncheat, în 1970, în Varşovia, în perimetrul fostului ghetou evreiesc lichidat în 1943, acela a fost un gest care a zguduit opinia publică. Mai târziu, Brandt a explicat: "Pe marginea abisului istoriei Germaniei şi sub greutatea a milioane de oameni care au fost ucişi, am făcut ce face orice om atunci când cuvintele îi lipsesc".

Acum însă avem o o inflaţie de gesturi goale de conţinut, simple bufonerii. Denunţarea "sclaviei" şi "rasismului" au devenit ritualuri politice dictate de ideologia anti-capitalistă şi anti-occidentală.

Contrar a ceea ce predică activiştii Stângii extreme, sclavia nu a fost practicată exclusiv de europeni pe spinarea bieţilor africani. Principalul consumator de sclavi în epoca pre-industrială a fost de fapt imperiul otoman. Doar în bazinul Mării Mediterane circa un milion de europeni au fost răpiţi pentru a alimenta pieţele de sclavi din nordul Africii.

Uneori, argumentul Stângii este că sclavia a fost profitabilă. Deci ea ar explica bogăţia Europei moderne. Care bani - vezi Doamne - acum ar trebui returnaţi urmaşilor sclavilor de atunci. O idee de o ignoranţă desăvârşită. Numeroase state din Europa nu au fost implicate, istoric, în traficul sau deţinerea de sclavi. Elveţia, Prusia sau Suedia nu au devenit bogate datorită sclaviei.

Dar principala mea problemă este de fapt alta. Ce are olandezul de pe stradă, din prezent, de-a face cu afacerile unui grup de oligarhi din Amsterdam-ul secolului al XVIII-lea? De ce cetăţenii olandezi de acum trebuie să se scuze faţă de abuzurile unor plantatori din insula Curacao, de acum 300 de ani?

În 1970, rănile erau deschise. Mulţi dintre cei prezenţi la ceremonia din ghetou fuseseră, într-un fel sau altul, direct implicaţi sau afectaţi de tragedia războiului. (Inclusiv Willy Brandt, care şi-a petrecut anii războiului în exil, în Suedia). Ceea a făcut Brandt a fost un gest istoric, care implica întreaga sa generaţie.

Dar scuzele de carton ale acestei generaţii au altă logică. Sunt formulate de râzgâiaţi ai soartei la sute de ani distanţă de evenimentele pe care le deplâng. Ele nu sunt altceva decât o tentativă jalnică de a-i face pe cei prezenţi să se simtă, cumva, vinovaţi.

Willem-Alexander a mai susţinut, la aceeaşi ceremonie, că "rasismul" încă este o problemă în Olanda. Mă întreb dacă regele acesta ştie în ce ţară domneşte. Dacă a ieşit vreodată pe stradă, ca simplu cetăţean. Ar fi observat, poate, că Olanda este acum una dintre cele mai tolerante societăţi de pe planeta Pământ. Nu cred că olandezii meritau văicărelile şefului statului care spune că îi reprezintă. Dar aşa este acum în politică - după ce cobori din limuzină, trebuie să plângi şi se te baţi cu pumnul în piept că eşti de partea celor oropsiţi.