Se apropie de sfârşit manipularea pieţei aurului?

În urmă cu peste zece ani s-a înfiinţat în SUA organizaţia GATA (Gold Anti-Trust Action Committee), al cărei scop este demascarea forţelor care influenţează piaţa globală a aurului.

Reprezentanţii GATA au acuzat băncile centrale, în special Federal Reserve, că participă activ la manipularea preţului aurului, astfel încât să fie suprimat unul dintre principalii indicatori ai semnalelor inflaţioniste.

Modul de lucru este următorul: rezervele de aur oficiale sunt împrumutate marilor bănci internaţionale, care vând metalul pe piaţă, urmând ca după o perioadă prestabilită să-l răscumpere şi să-l returneze băncilor centrale. Conform normelor FMI, băncile centrale pot să raporteze existenţa aurului în bilanţurile anuale, chiar dacă acesta nu există fizic în tezaurul naţional sau la alte bănci centrale unde este plasat în custodie. Prin dubla contabilizare a aurului din rezervele naţionale se creează, astfel, aparenţa unei oferte generoase, care influenţează în sens negativ preţul aurului exprimat în dolari.

Pentru a minimaliza impactul analizelor prezentate de GATA, reprezentanţii organizaţiei au fost deseori acuzaţi de promovarea unei teorii a conspiraţiei fără nicio legătură cu realitatea pieţei, chiar dacă dovezile lor au fost preluate inclusiv în rapoartele unor mari bănci internaţionale, cum a fost cel de la Erste Bank din urmă cu câţiva ani.

După declanşarea crizei financiare internaţionale, aurul a început să fie privit cu alţi ochi de către investitori, iar preţul său a început să crească atât ca urmare a lansării programelor de relaxare cantitativă ale principalelor bănci centrale cât şi a creşterii rolului său ca activ de refugiu.

Tendinţa de scădere a preţului aurului din ultimii doi ani a fost explicată prin apariţia semnalelor de redresare a economiei globale şi prin temperarea programului de relaxare cantitativă a Federal Reserve, chiar dacă, între timp, au fost descoperite numeroase cazuri de manipulare a unor etaloane financiare de către marile bănci internaţionale.

De curând au apărut dovezi directe ale manipulării preţului şi pe piaţa aurului, vinovatul expus în presa internaţională fiind un trader de la Barclays.

Pentru a evita o plată de mai multe milioane de lire sterline către un client care a cumpărat o opţiune de la banca britanică, se pare că traderul a "beneficiat" de prezenţa băncii în grupul instituţiile financiare care stabilesc, de două ori pe zi, preţul "oficial" al aurului. Aşa-numitul "London fix" a fost înfiinţat în 1919, iar membrii săi actuali sunt Barclays, HSBC, Société Générale şi Scotiabank, după ce Deutsche Bank s-a retras luna trecută.

Autorităţile de supraveghere britanice au declarat că manipularea preţurilor aurului de către Barclays este un caz singular, dar Financial Times scrie altceva. "Practica influenţării unui etalon de tranzacţionare în scopul protejării contractelor derivate este o operaţiune de rutină în sectorul financiar", arată cotidianul financiar britanic.

"Cotaţia de la Londra este uşor de manipulat şi nu reprezintă un etalon bun", a declarat Rosa Abrantes-Metz, profesor la Stern School of Business din cadrul Universităţii New York, pentru Bloomberg.

Dincolo de ceea ce se întâmplă pe piaţa "aurului de hârtie" (n.a. reprezentat de contractele şi fondurile a căror valoare este determinată de evoluţia preţului aurului, dar care nu presupun livrarea fizică), în ultimii ani s-a instaurat o tendinţă puternică de creştere a cererii pentru aur, cerere care vine, în principal, din Asia.

Într-un articol din 2007 publicat în revista Foreign Affairs, editată de Council on Foreign Relations, Benn Steil, director în cadrul organizaţiei, scria că "precaritatea poziţiei de astăzi a dolarului este similară cu cea a sistemului monetar convenit la Bretton Woods", care, înainte de eliminarea sa, "a ajuns la un grad de absurditate care nu mai permite unui creier uman, cu puterea de a raţiona, să îl apere", după cum declara atunci economistul francez Jacques Rueff. Pe baza analizei lui Steil, scriam în iulie 2007 că "situaţia prezentă mai poate continua doar dacă interesele Chinei o cer" (n.a. vezi articolul "O nouă ordine monetară la orizont?", BURSA, 23.07.2007)

După şapte ani am ajuns, se pare, în situaţia în care interesele Chinei se îndreaptă către construirea unui nou sistem monetar internaţional, în care aurul va juca un rol deosebit de important. Iar primul pas îl reprezintă acumularea metalului preţios.

Un articol recent de pe site-ul de ştiri WantChinaTimes.com din Taiwan arată că "Wall Street-ul este îngrijorat de acumularea aurului de către China". De ce? Pentru că scoaterea din "circulaţie" a unei cantităţi tot mai mari de aur reduce sever lichiditatea pieţei aurului fizic, cu efecte imprevizibile asupra pieţei pe care se tranzacţionează "aurul de hârtie" (n.a. estimările de pe piaţă arată un raport de 100:1 între cantitatea de aur reprezentată de certificatele care arată un drept de proprietate şi aurul fizic existent).

"Banca centrală a Chinei a profitat de programul de relaxare cantitativă al Federal Reserve în 2013, achiziţionând peste 1.000 de tone, în condiţiile unei scăderi de 27% a preţului aurului", a declarat analistul financiar Leung Hai-ming din Hong Kong.

Leung a amintit şi de faptul că Federal Reserve împrumută aur unor bănci cum sunt Goldman Sachs, JP Morgan sau Citibank pentru a fi tranzacţionat pe piaţă, iar acţiunea are ca scop suprimarea artificială a preţului. Dar, "această măsură este absolut inutilă, deoarece China acumulează aur şi nu respectă regulile", a mai declarat analistul din Hong Kong. Regulile amintite de Leung se referă la achiziţionarea aurului când preţurile scad şi menţinerea poziţiilor când preţurile îşi continuă declinul.

Având în vedere că o parte semnificativă a rezervelor de aur ale altor ţări se află în custodie la Federal Reserve Bank of New York şi la Banca Angliei, câteva bănci centrale au demarat proceduri de auditare pentru a se convinge că aurul lor mai există fizic şi nu este doar o chitanţă uitată într-un sertar.

Analistul financiar Rob Kirby, un veteran al pieţei aurului, a declarat recent că "bancherii centrali încep să nu mai aibă încredere unii în alţii", acesta fiind unul dintre motivele pentru care Austria doreşte auditarea aurului plasat la Londra.

Preşedintele Vladimir Putin a declarat presei, în cadrul Forumului Economic Internaţional de la Sankt Petersburg din acest an, că "Rusia şi China trebuie să se asigure că rezervelor lor valutare şi de aur sunt sigure", după cum scrie Reuters. Având în vedere că rezervele interne de aur sunt, probabil, foarte bine păzite, declaraţia lui Putin nu poate fi interpretată decât într-un singur fel: China şi Rusia trebuie să se asigure că eventualele depozite externe mai conţin aurul trecut pe fişa de inventar.

În cartea sa recentă "Moartea banilor: colapsul sistemului monetar internaţional", James Rickards precizează că "aurul este adevăratul activ lipsit de risc", iar "confuzia privind rolul aurului apare deoarece este tratat în presa financiară drept o investiţie". În opinia lui Rickards, "un nou standard aur va determina rezolvarea celor mai importante probleme ale economiei globale de astăzi: declinul dolarului, supraîndatorarea şi goana după aurul fizic". Acest ultim punct de pe lista lui Rickards este pe cale să devină realitate, în condiţiile în care autorul american a scris recent pe contul său de Twitter că "directorul tranzacţiilor cu materii prime dintr-o bancă membră LBMA (London Bullion Market Association) se aşteaptă la un şoc al cererii din partea Chinei, pe fondul adâncirii crizei creditării din cea mai mare economie a Asiei" (n.a. LBMA este o asociaţie comercială care include principalii jucători de pe piaţa metalelor preţioase de la Londra, membrii săi fiind bănci, dealeri, producători, evaluatori şi firme care asigură servicii de custodie şi depozitare).

Se pare că Rusia şi China se pregătesc pentru o astfel de ordine monetară. Oare sunt singurele?