SEBASTIAN VLĂDESCU: "UE există, în primul rând, ca să fie pace în Europa"

Reporter: Care este opinia dumneavoastră în legătură cu referendumul din Marea Britanie?

Sebastian Vlădescu: Îmi păstrez opinia de dinaintea votului, că Marea Britanie nu va ieşi din Uniunea Europeană.

Situaţia actuală este oarecum similară cu cea din Grecia de acum doi ani, când, în faţa presiunii UE, a condiţiilor inacceptabile impuse, a comportamentului excesiv al funcţionarilor de la Bruxelles, de la FMI, premierul grec Alexis Tsipras şi ministrul de finanţe Yanis Varoufakis au mers în faţa poporului şi au întrebat, prin referedum, dacă acceptă sau nu condiţiile impuse de europeni sau preferă să meargă pe cont propriu. Cei mai mulţi dintre alegătorii greci au votat respingerea măsurilor de austeritate şi a acordului cu creditorii internaţionali.

Atunci a fost un moment de entuziasm anti-european.

UE a avut un comportament, normal, civilizat, anunţând că respectă voinţa poporului grec şi că le urează succes în continuare.

Ulterior, însă, Atena a fost izolată, nu le-a mai trimis nimeni bani, n-a mai negociat nici o ţară cu ei.

Oficialii UE le-au transmis grecilor că nu le mai dau bani.

După două săptămâni, Varoufakis şi-a dat demisia şi au apărut noi condiţionalităţi care, întâmplător, erau mai dure decât cele anterioare referendumului. Iar parlamentul grec condus de partidul lui Tsipras le-a votat.

Nu cred că acum, în cazul Marea Britanie, va fi foarte diferit faţă de situaţia Greciei de acum doi ani.

Oficialii britanici nu au trimis, încă, scrisoarea privind activarea articolului 50, există deja conflicte la nivelul ţării care merg până la discuţii privind destrămarea Marii Britanii, implicit ruperea Scoţiei.

Sunt convins că, în urma unui referendum în Scoţia, locuitorii ar fi de acord să se separe de britanici.

Ceea ce ar ridica o grămadă de probleme constituţionale, legislative, inclusiv pentru Comisia Europeană, pentru că acordul nu este semnat cu Scoţia, ci cu Marea Britanie.

Nu ştim, încă, ce decizie va lua Irlanda de Nord. S-ar putea să asistăm la o împăcare a Irlandei de Nord protestantă cu Irlanda Catolică, care să lase deoparte conflictele religioase şi să se creeze o naţiune irlandeză aşa cum ar trebui să fie.

Tot acest referedum a deschis foarte multe probleme, din cauza unei chestiuni strict politicianiste şi ilogice a premierului David Cameron.

Reporter: Au existat puţine voci, înainte de referedum, care prognozau Brexit. Cum vă explicaţi faptul că, în săptămâna de dinaintea referedumului, majoritatea spunea că vom avea de-a face doar cu o formalitate şi că Marea Britanie va rămâne în UE?

Sebastian Vlădescu: Aici intrăm într-o zonă care, după părerea mea, este îngrijorătoare şi se referă la indiferenţa generaţiei tinere şi a celor cu un nivel de educaţie ridicată cu privire la ideea de democraţie exprimată prin vot, Brexitul fiind votat, în special de o populaţie mai puţin educată şi uşor de manipulat cu sloganuri naţionaliste, o populaţie care în mod cert nu înţelege efectele votului pe care l-a dat.

Cred că Europa, Marea Britanie, cu implicarea SUA, vor regla povestea Brexit şi sunt convins că Marea Britanie va fi, în continuare, componentă a Europei Unite.

SUA nu-şi doresc o Europă destrămată, ci una care să coexiste şi care să fie capabilă să se apere.

Pe de altă parte, evenimentele din Marea Britanie ar putea duce şi la ceva bun.

UE se afla într-o fază de stagnare şi existau foarte multe discuţii interne în statele membre despre rolul şi utilitatea UE, despre faptul că statele membre vor să fie mai libere, independente, suverane, iar modul de acţiune al birocraţiei de la Bruxelles deranjează.

Sunt probleme doar la nivel declarativ, nu există o discuţie coerentă faţă de răul pe care îl face Uniunea Europeană şi, în general, se ignoră utilitatea UE.

De exemplu, cred că, fără reguli europene, nivelul de poluare ar fi mult mai ridicat în toate ţările de pe continent, din diferite motive.

Nu poţi ignorarea poluarea, prin afirmaţii de genul că regulile impuse de UE închid industrii, deşi sunt sectoare care au probleme din cauza costurilor generate de evitarea poluării.

Dar cred că, în ansamblul economiei europene şi globale, sunt costuri către trebuie asumate.

Mai mult, statele naţionale şi-au manifestat nemulţumirea că nu se pot exprima suficient în cadrul UE.

Dar dacă mâine n-ar exista UE, Franţa, Germania sau Italia ar sta de vorbă cu statele mici?

A fost vreodată un stat mic care să aibă o putere de influenţă atât de consistentă în aşa fel încât statele mari să ţină cont de el? Putem accepta că găseşti în istorie momente întâmplătoare, dar atât.

De exemplu, independenţa României, unirea Moldovei cu Ţara Românească au fost decizii ale ţărilor europene.

Acum, datorită UE, statele mici îşi pot spune punctul de vedere la Bruxelles şi au un drept enorm pe care lumea îl ignoră, drept care decurge din faptul că deciziile se iau în unanimitate.

Dacă premierul Croaţiei nu vrea să fie de acord cu o chestiune, are exact aceeaşi putere ca Preşedintele Franţei.

Lumea nu ştie asta şi nu îşi imaginează cât de solidă este poziţia unui şef de stat mic, în contextul negocierilor care presupun decizii ale Consiliului Europei.

Uniunea Europeană este mult mai puţin rea decât este prezentată.

Cel mai important lucru pe care îl uită oamenii este de ce există UE.

Acest organism nu a fost creat doar pentru libera circulaţie a persoanelor, a bunurilor şi serviciilor, nu s-a făcut doar pentru moneda unică.

Lumea uită că UE există, în primul rând, ca să fie pace în Europa şi avem deja 70 de ani de la ultimul război pan-european, ceea ce, după părerea mea, este o performanţă excepţională.

Reporter: Cine are de câştigat în acest moment din referendumul Brexit?

Sebastian Vlădescu: Pe termen scurt, nu are nimeni de câştigat, în afară de speculatorii de pe bursă care nimeresc direcţiile. Volatilitatea este foarte utilă pentru aceştia.

Sper că, pe termen mediu, are de câştigat UE. Politicienii europeni, având acest şoc şi amintindu-şi de şocuri din istorie care au fost tratate cu superficialitate, sper că vor face paşi înainte în consolidarea proiectului european.

Reporter: Vă referiţi la acel stat european cu guvern european?

Sebastian Vlădescu: La un stat federativ-paneuropean. Bineînţeles că nu pe termen scurt se poate realiza asta. Poate în 40 de ani. Important este să se facă paşi în direcţia aceasta. Desfiinţarea graniţelor, de exemplu, a fost un pas extraordinar.

Reporter: Vorbim de pierdere de suveranitate.

Sebastian Vlădescu: Este foarte interesant cum cetăţenii europeni care, în principiu, îşi urăsc guvernanţii şi parlamentarii, nivelul de încredere fiind foarte scăzut, nu au nici o problemă să dispară graniţele, n-au avut o problemă majoră să dispară moneda naţională, dar au o problemă dacă dispare Preşedintele sau parlamentarii, pe care îi înjură zi de zi.

Cetăţenilor europeni le e frică de cedarea atributelor de suvernitate.

Ce atribute de suveranitate n-are statul Utah, de exemplu? N-are armată proprie.

Dar noi am fi foarte fericiţi să existe o armată pan-europeană care să protejeze întreagă Europa, la fel cum armata americană protejează SUA.

Iar la nivelul statelor se pot înfiinţa Gărzile Naţionale.

Nu te opreşte nimeni să-ţi faci o Garda Naţională proprie, care să fie sub conducerea guvernatorului statului respectiv.

O altă zonă este cea a politicii externe. Acum ai un glas mult mai solid când stai de vorba cu China sau SUA, dacă eşti în UE, comparativ cu situaţia în care România ar fi singură.

Este mult mai bine să fii parte dintr-o politică europeană consolidată la nivel european, decât să fii un singur glas.

Desigur că tu, ca stat, trebuie să ai idei şi să lupţi ca ele să fie funcţionale în entitatea numită Uniunea Europenă.

Dar în rest? Ce nu are Utah? Are, de exemplu, politică sanitară proprie, dar şi federală.

Ar fi rău pentru România să aibă un standard de sănătate minimal la nivel european, stabilit de Comisia Europeană?

Ar fi rău să avem un standard minimal la nivel de educaţie?

Nu cred.

În loc să translatăm 1% din bugetele naţionale la bugetul UE, ar trebui să translatăm 7%.

Din punctul de vedere al volumului de fonduri şi din punct de vedere al capacităţii de implementare a unor proiecte bune şi funcţionale şi mult mai puţin corupte, UE ne-ar fi mult mai utilă.

Un buget pan-european din punctul de vedere al României ar fi util pentru că am fi beneficiari neţi de fonduri şi beneficiari neţi de know-how.

Vorbesc de un buget european care să nu mai fie 1%, ci 5 % în 10 ani, 15% în 20 de ani şi 20% din totalul bugetelor în 25 de ani. Trebuie să se înceapă un proiect de genul acesta.

Şi cred că mai trebuie făcut ceva. Oamenilor, în special tinerilor, trebuie să li se explice, printr-o campanie, cât de importantă este pacea şi cât de îngrozitor ar fi un război.

Să ne închipuim că UE se destramă. Nimeni nu va reduce puterea Germaniei, care o să încerce să aibă aliaţi. Nimeni nu va împiedica Franţa să devină un stat puternic, chiar dacă de la Napoleon încoace nu mai reuşeşte.

Istoria ne arată că alianţele au fost foarte diversificate de-a lungul timpului şi, fără o entitate care să ţină ţările împreună, tendinţa statelor europene mari este de expansiune, de control al puterii pe suprafeţe cât mai întinse.

Dacă va fi război, cine va sta la masa negocierilor? Probabil că Marea Britanie, Germania, Rusia şi Franţa. Pe noi nu ne va băga nimeni în seamă.

UE şi NATO sunt două instituţii care au asigurat 70 de ani de pace, ceea ce este remarcabil.

Reporter: Da, dar avem război cu ISIS. Nu vedeţi câtă groază împrăştie teroriştii în Europa,?

Sebastian Vlădescu: Vorbim despre două modele de război diferite: un model de război atipic - terorism, faţă de un război adevărat.

Să nu uităm că există trei state europene care au propria lor armă nucleară - Rusia, Franţa şi Marea Britanie.

Ce risc alegem: acela al unui eventual atentat terorist pe teritoriul României sau riscul utilizării armamentului nuclear într-un conflict deschis între marile state europene, posesoare de armă nucleară?

Nu spun că terorismul este de ignorat, din contră, este un fenomen grav, care afectează multă lume.

Reporter: Imediat după Brexit, au fost anunţate negocieri între Rusia şi Turcia, între Israel şi Turcia etc. Cum comentaţi aceste poziţionări?

Sebastian Vlădescu: Nici o clipă mişcările pe dedesubt nu se opresc, ele sunt mai mult sau mai puţin vizibile.

Să ne închipuim că pacea este ireversibilă ar fi o prostie inimaginabilă şi inacceptabilă. Întotdeauna vor exista centre de putere care vor vrea să controleze mai multă putere.

Echilibrul pe care UE şi NATO îl asigură ţărilor de tipul României, Greciei, Poloniei etc. este extrem de important.

Este mult mai simplu să faci faţă unor eventuale tendinţe expansioniste ale unor potenţiali adversari, atâta timp cât eşti parte dintr-o alianţă puternică.

Apartenenţa noastră la NATO, este un lucru extraordinar pentru România, ne dă posibilitatea de a avea o anumită certitudine privind protecţia ţării, cu privire la riscurile de genul acesta.