Secesiunea din Sudan ne-ar putea costa 170 milioane de dolari

Scindarea Sudanului - în Sudanul de Sud şi Sudanul de Nord - decisă, recent, în baza unui referendum, ar putea aduce ţării noastre un prejudiciu de 170 milioane de dolari.

Sudanul reprezintă pentru ţara noastră al doilea debitor, după Irak, în privinţa datoriilor istorice pe care le avem de recuperat din activităţile de export şi alte acţiuni externe derulate înainte de 31 decembrie 1989.

Datele Ministerului Finanţelor Publice (MFP), remise la solicitarea redacţiei, arată că Sudanul ne datorează, la 31 decembrie 2010, 169.858.286,14 dolari şi alte 881.325 lire sterline.

Datoria Sudanului reprezintă, în procente, circa 14% din stocul total de creanţe externe (în dolari) pe care îl avem de recuperat din relaţiile comerciale derulate în perioada comunistă, în valoare totală de circa 1,25 miliarde dolari. Ţara noastră mai are de recuperat alte 1,23 miliarde ruble transferabile de la Cuba.

Divizarea Sudanului debitor, în două state distincte, aduce în prim-plan o nouă problemă: care dintre cele două state "gemene" va recunoaşte creanţa externă datorată ţării noastre şi cu care dintre acestea vor reuşi autorităţile noastre să găsească o punte de dialog.

Situaţia pare deosebit de complicată în contextul în care autorităţile noastre nu au reuşit, până în prezent, să ajungă la un consens cu un singur Sudan.

Reprezentaţii MFP ne-au declarat că recuperarea creanţelor de la Sudan a fost îngreunată atât din cauza dificultăţilor majore de ordin economic, financiar şi valutar cu care se confruntă statul african, cât şi din pricina faptului că Sudanul intră în categoria "ţărilor afectate de conflicte" şi a "ţărilor post-conflicte".

Întrebat de ziarul "BURSA" cum ar trebui să procedeze autorităţile noastre în această conjunctură, senatorul PDL Iulian Urban, expert în recuperarea creanţelor, ne-a declarat: "Autorităţile vor trebui să înceapă negocieri atât cu Sudanul de Nord cât şi cu Sudanul de Sud ca să obţină în primul rând informaţii despre modul în care cele două ţări îşi vor împărţi activul şi pasivul. Ulterior, autorităţile noastre vor trebui să facă noi demersuri pentru recuperarea banilor. Dacă vor apărea probleme în acest sens, atunci România ar putea condiţiona la ONU recunoaşterea noului stat de obţinerea unor garanţii că îşi va recupera creanţele".

Senatorul Urban consideră că este puţin probabil ca niciuna dintre cele două ţări să nu recunoască creanţa externă pe care ne-o datorează, fiind o chestiune de principiu internaţional, sau să şi-o paseze una alteia ca să-i piardă urma. În opinia sa, recuperarea creanţei va depinde de modul în care autorităţile sudaneze din Nord şi Sud vor fi deschise să soluţioneze problema datoriei istorice. Sudanul de Sud urmează să fie inaugurat pe 9 iulie 2011.

2 milioane de morţi şi4 milioane deportaţi, este bilanţul cutremurător al celor 22 de ani de război civil din Sudan.

• • 22 de ani de război civil

Sudanul, cu o populaţie de 44 milioane locuitori, este cel mai mare stat african şi al zecelea ca mărime de pe glob. Scindarea Sudanului a fost decisă în luna ianuarie, în baza unui referendum organizat în sud, în care 99% din populaţie a votat pentru separarea de nord. Secesiunea sudului vine în urma unui război civil care a durat 22 de ani, în care şi-au pierdut viaţa cel puţin 2 milioane de oameni, alte patru milioane de persoane fiind deportate. Unul dintre principalele motive care au stat la baza scindării Sudanului este conflictul religios, sudul fiind preponderent creştin, iar nordul musulman. Referendumul din sud a fost acceptat de autorităţile sudaneze de la nivel central. Sudanul de Sud, cu o populaţie de 14 milioane locuitori, devine astfel al 54-lea stat african şi al 193-lea pe harta politică a globului. Sudanul de Sud este momentan una dintre cele mai slab dezvolte regiuni din Africa, dar odată cu obţinerea independenţei mai mulţi investitori s-au arătat interesaţi să realizeze investiţii de miliarde de euro.

• • Afaceri, resurse şi originea creanţei

Sudanul deţine numeroase resurse, inclusiv zăcăminte de petrol, exploatate începând cu 1999. Principalul produs de export al Sudanului este bumbacul.

De asemenea, statul african asigură 80% din cererea mondială de gumă arabică, folosită pe post de adeziv. Odată cu scindarea Sudanului apare o problemă: Nordul şi Sudul depind economic unul de celălalt prin faptul că majoritatea câmpurilor petroliere sunt localizate în sud, în timp ce industria petro-chimică şi portul, din care pleacă ţiţeiul spre export, sunt în nord.

Pentru ţara noastră faptul că Sudanul are resurse, îndeosebi petrol, ar putea constitui o alternativă la obţinerea de bani lichizi în baza stocului de creanţe. De altfel, o bună parte din stocul de creanţe pe care Sudanul ni-l datorează provine din sprijinul acordat de regimul comunist de la noi la dezvoltarea portului petrolier de la Marea Roşie.