Securitatea alimentară şi politicile UE în domeniul biocombustibililor

Pentru a promova utilizarea energiei curate şi durabile la nivel industrial, de retail şi de consum, este imperativ un cadru coeziv de politici. Comisia Europeană şi Agenţia Europeană de Mediu (EEA) au cooperat cu Agenţia Internaţională pentru Energii Regenerabile (IRENA) şi Grupul Interguvernamental de Expertiză privind Schimbările Climatice (IPCC) în conducerea eforturilor pentru tranziţia către o energie curată printr-o serie de directive şi legislaţii începând cu anii 1990. Aceste eforturi se manifestă ca angajamentul ţărilor UE de a reduce emisiile de GES şi de a creşte utilizarea energiei regenerabile

În prezent, producţia industrială de biocombustibili este dominată de procese de prima şi, respectiv, de a doua generaţie. Limitarea utilizarii terenurilor agricole pentru producerea de biocombustibili, începând cu anul 2008, au iniţiat trecerea treptată către procesele de a doua şi a treia generaţie, care sunt asociate cu schimbări semnificative în aprovizionarea cu materii prime şi logistică, precum şi cu implementarea tehnologiei (de exemplu, penetrarea pe piaţă a biocombustibili avansaţi). Dezvoltarea proceselor tehnice pentru biocombustibilii de a treia şi a patra generaţie avansează rapid în mediile academice şi de start-up, dar implementarea industrială la scară largă rămâne în urmă. Acest lucru indică un decalaj profund în transferul de tehnologii de la o scară pilot la o scară industrială. În acest scop, legislatorii trebuie să abordeze criterii clare şi implementabile pentru tranziţia tehnologică industrială către biocombustibili avansaţi cu un impact notabil asupra climei.

Politicile UE în domeniul biocombustibiliilor prind greu în Europa.

În trecut, una dintre cele mai mari bariere în calea industriei în adoptarea de noi tehnologii pentru biocombustibili, cel puţin în UE, a fost cadrul de reglementare şi prevederi în continuă schimbare, care a dus în cele din urmă la valuri de consolidare a pieţei şi a companiilor pentru combustibilii de prima generaţie, cum ar fi culturile agricole (biomotorină, bioetanol pe bază de porumb şi sfeclă de zahăr şi, mai recent, produse din biogaz pe bază de porumb). Prin urmare, este de maximă importanţă ca factorii de decizie să furnizeze politici, dispoziţii şi cadre de reglementare clar formulate, stabile pe termen lung, pentru a permite tranziţia industrială la tehnologii avansate de biocombustibil cu impact clar asupra climei.

Producţia de biocombustibili avansaţi necesită investiţii de capital imense. La nivelul UE, există deja mecanisme de finanţare specifice, cum ar fi identificatorul Consiliului European pentru Inovare (EIC), Tranziţia EIC şi Acceleratorul EIC, care urmăresc să permită şi să accelereze traiectoria de extindere a noilor tehnologii către intrarea pe piaţă. Deşi acesta este un pas iniţial către implementarea noilor tehnologii pentru biocombustibili, aceste măsuri nu se traduc în acţiuni şi legislaţii naţionale la nivel de stat membru, ceea ce împiedică mobilizarea regională a capitalului, ducând la o adoptare şi implementare lentă a noilor tehnologii. Statistic, trecerea tehnologiei din mediile academice la nivel de fabrică pilot au necesitat adesea perioade de timp care depăşesc 5 până la 7 ani şi importante resurse financiare. Pentru a motiva capitalul privat din UE să accepte riscurile de dezvoltare şi intervale de timp extinse pentru returnarea investiţiilor în companiile nou-înfiinţate de biocombustibil, guvernele ar putea implementa eliminarea taxelor pentru capitalul de risc cheltuit. Această reducere a riscurilor ghidată de o legislaţie a investiţiilor de capital în noile tehnologii este deja implementată în Statele Unite ale Americii şi Regatul Unit. Prin urmare, UE trebuie să pună în aplicare rapid astfel de scutiri de impozite legislative pentru a asigura inovarea în domeniul biocombustibililor şi a altor sectoare bazate pe inovare şi sustenabilitate pentru valoare economică adăugată şi un sector de locuri de muncă vibrant.

Deoarece timpul pentru acţiune este deja întârziat, este esenţial să acţionăm acum prin implementarea instrumentelor şi tehnologiilor pe care le avem la îndemână în prezent. Singura cale pentru a permite securitatea energetică şi mobilitatea eficientă din punct de vedere climatic este implementarea tehnologiilor disponibile la scară globală chiar acum. Implementarea globală a infrastructurii de producţie la scară largă pentru (bio)tehnologii durabile pentru a demara producţia de purtători de energie regenerabilă şi de mărfuri durabile este imperativă în acest scenariu de dezvoltare oportună.

Această tranziţie fundamentală către tehnologii sustenabile bazate pe bio va necesita îndrumări legislative pe termen lung, bazate pe investiţii de capital imense în sectorul privat şi guvernamental. Cu toate acestea, va fi singura cale de a limita efectele schimbărilor climatice şi de a oferi mijloace de trai pentru viitoarele societăţi.