SERGIU KLAINERMAN "De ce voi vota pentru Trump"

Pe măsură ce alegerile se apropie, simt o nevoie irezistibilă de a explica de ce urmează să votez pentru Donald Trump. Pentru un academician din ziua de azi este considerat suicid să fie direct în această privinţă. Într-adevăr, se spune că 95% dintre toţi academicienii americani îl dispreţuiesc pe Trump iar majoritatea celor 5 procente rămase, care ar putea să fie de acord cu mine, nu ar îndrăzni niciodată să admită asta în public.

Deci, de voi face? În calitate de fost refugiat din România comunistă, simt obligaţia morală de a vorbi deschis şi de a demonstra că academicienii nu trebuie să gândească şi să acţioneze în acelaşi fel.

La fel ca mulţi dintre colegii mei, consider că multe din lucrurile pe care Trump le spune sau scrie pe Twitter sub impulsul de moment sunt dezagreabile, deşi discursurile sale pregătite dinainte pot fi inspiraţionale. Nu l-am votat pe Trump în 2016.

Deşi sunt un independent, mă găsesc aproape întotdeauna în opoziţie faţă de candidatul democrat. Mă opun multor lucruri pe care le promovează democraţii: programe guvernamentale intruzive, reglementări masive, impozite mai mari, politică externă slabă, cu o dependenţă excesivă de instituţii internaţionale ineficiente şi deseori corupte şi, cel mai grav, politici de identitate vehemente.

Dar am învăţat să fac distincţia între ceea ce spune Trump şi ceea ce face. Susţin majoritatea poziţiilor sale de politică externă, inclusiv retragerea sa din acordul climatic de la Paris şi acordul nuclear cu Iranul. Susţin majoritatea programului său de reducere a reglementărilor, reforma sa fiscală, numirile sale judiciare şi chiar încercările sale eşuate de a înlocui Obamacare. Admir faptul că, spre deosebire de preşedinţii anteriori, el este dispus să lupte cu China împotriva politicilor sale comerciale şi a furtului constant de proprietate intelectuală.

Poate că Trump este o persoană cu multe defecte, dar spre deosebire de mulţi alţi politicieni, el măcar este uşor de citit. Lacunele lui Trump sunt "pe faţă", în timp ce defectele unui politician tipic sunt ascunse în spatele unei faţade atent elaborate şi a unui voal de "negare credibilă".

Şi care sunt, la urma urmei, cele mai îngrozitoare lucruri pe care le-a făcut Trump în timpul preşedinţiei sale? Acuzaţiile tipice sunt că este (1) un mincinos, (2) un suprematist alb rasist, (3) incompetent, (4) dictator şi (5) divizator. Să analizăm un pic aceste acuzaţii, în ordine.

(1) Mincinos? Potrivit The Washington Post, Trump tocmai a atins pragul de 20.000 de afirmaţii false sau înşelătoare în timp ce era în funcţie. Printre astfel de "minciuni", Post citează afirmaţiile sale de "sprijin extraordinar" pentru comunitatea afro-americană şi că "Barack Obama şi Joe Biden au spionat campania lui Trump în 2016".

Este acuzat de asemenea, că a minţit sau a făcut afirmaţii înşelătoare de 1200 ori cu privire la pandemie, de obicei prin exagerarea capacităţii de testare a SUA. Cea mai mare minciună, potrivit publicaţiei, este afirmaţia sa că economia SUA e la nivelul cel mai bun din toate timpurile. Trump minte, conform Post, şi când numeşte mass-media "Fake News."

Nu există nicio îndoială că Trump are o predilecţie pentru exagerările grandioase, dar majoritatea acestor afirmaţii au, de fapt, o bază. La urma urmei, Trump are mai mult sprijin în comunitatea de culoare decât orice alt preşedinte republican recent.

Campania sa a fost într-adevăr spionată, deşi nu ştim încă implicarea deplină şi directă a lui Obama sau a lui Biden. Multe din cifrele economice de bază din SUA, înainte de pandemie, erau într-adevăr cele mai bune din ultimii 50 de ani. Şi nivelul nostru de testare COVID-19 a ajuns cu adevărat, la un moment dat, la a fi cel mai înalt din lume pe cap de locuitor.

Principalele canale media, din cauza urii obsesive faţă de Trump, au formulat adesea acuzaţii nefondate la adresa lui. Multe dintre aceste poveşti negative, bazate pe surse anonime şi produse de The New York Times şi The Post, s-au dovedit a fi "false sau înşelătoare".

Relevanţa unei astfel de poveşti despre presupusa incompetenţă a lui Trump, "Eu fac parte din Rezistenţa din interiorul administraţiei Trump", publicată de Times în 2018, tocmai a fost dezminţită. După cum se dovedeşte, scriitorul anonim nu era un oficial "de top" în administraţia Trump, aşa cum este descris de Times, ci mai degrabă un funcţionar de nivel mediu, cu foarte puţin sau chiar deloc acces direct la preşedinte.

În prezent, MSM refuză în mare măsură să mediatizeze recentele revelaţii-bombă ale New York Post despre familia Biden, deşi există dovezi mult mai coroborate decât au existat vreodată pentru Russian hoax, asupra căreia MSM a obsedat ani de zile. Mai grav, Twitter şi Facebook fac eforturi evidente pentru a suprima povestea. Având în vedere atitudinea clar partizană, necinstită, a unei mari părţi a MSM, acuzaţia lui Trump de "Fake News" nu este chiar atât de deplasată.

(2) Suprematist alb rasist? Cealaltă acuzaţie majoră împotriva lui Trump, că este un suprematist alb rasist, este şi mai uşor de respins. Trăim într-o perioadă în care astfel de acuzaţii sunt aruncate în mod obişnuit către oricine se abate de la normele în continuă schimbare de corectitudine politică.

Preşedintele a denunţat în repetate rânduri supremaţia albă, în ciuda poveştilor înşelătoare în sens contrar. Mai mult, el a implementat o varietate de politici direct utile minorităţilor, cum ar fi reforma justiţiei penale, programul opportunity zone, posibilitatea alegerii şcolii şi finanţarea colegiilor istorice pentru populaţia de culoare.

(3) Incompetent? Acuzaţia de incompetenţă este la fel de absurdă. Indiferent de rezervele pe care le aveţi cu privire la stilul de conducere al lui Trump şi orice aţi crede despre priorităţile sale politice, preşedintele a reuşit să îndeplinească o mare parte din agenda sa. Şi asta în ciuda unui grad de opoziţie fără precedent, atât în ​​cadrul guvernului, cât şi în cadrul mass-media.

(4) Dictator? Acuzaţia de autoritarism este în contradicţie evidentă cu cea de incompetenţă. Dacă Trump a vrut într-adevăr să fie un dictator, aşa cum se afirmă atât de des fără nici o noimă, a ratat o mare oportunitate în timpul pandemiei. Dimpotrivă, Trump este acum acuzat constant că nu a impus carantine şi ordine federale suficient de puternice.

(5) Divizator? Acuzaţia de divizare are o valoare de adevăr. Trump este un luptător de stradă care este dispus să dea cu pumnul înapoi ori de câte ori este atacat, indiferent de fondul acuzaţiei. Acest lucru a exacerbat în mod clar diviziunile profunde deja existente în ţară. Deşi cu siguranţă îl învinovăţesc pe el pentru asta, în egală măsură consider vinovat şi partizanatul evident, nedreptatea şi lipsa de profesionalism a mass-mediei de elită.

Dar, la urma urmei, votările înseamna a alege între două viziuni radical diferite ale viitorului. În ciuda tuturor comportamentelor sale lăudăroase şi necioplite, politicile lui Trump au cam fost cele republicane convenţionale, deşi cu o înclinare semnificativă spre protecţionismul tipic democraţilor pro-labor în ultimul timp.

Există, de asemenea, o revenire evidentă la naţionalism. Dar naţionalismul, atâta timp cât se bazează pe instituţii democratice şi pe o societate civilă sănătoasă, nu este deloc rău. Atâta vreme cât un naţionalism pozitiv şi benign pune cetăţenia şi nu o altă formă restrânsă de identitate la bază, poate ajuta de fapt la vindecarea diviziunilor oribile din ţară.

Pe de altă parte, deriva Partidului Democrat înspre o guvernare intruzivă şi forme mai radicale de politici identitare a continuat neîntreruptă. Obsesia pentru "diversitate, incluziune şi echitate" cu orice preţ a contribuit în mare măsură la apariţia fenomenului cultural "de trezire".

Ideologia sa, aşa cum a fost expusă în mod strălucit de Helen Pluckrose şi James Lindsay în Teoriile cinice, este cu adevărat înspăimântătoare. În numele "justiţiei sociale", aceasta împarte oamenii în grupe de identitate restrânse, încurajând nemulţumirile lor şi exacerbând diviziunile. Neagă meritul individual şi consideră că orice diferenţă în rezultate, orice formă de inegalitate, se datorează exclusiv rasismului, sexismului sau unui alt fel de fobie.

Este profund anti-capitalist şi consideră cele mai importante principii constituţionale ale noastre ca fiind nelegitime, atâta timp cât acestea contribuie la păstrarea inegalităţilor pe care le denunţă. Are potenţialul de a deveni profund anti-semit şi anti-asiatic, pur şi simplu pentru că indivizii din aceste grupuri au "prea mult succes" în raport cu proporţia lor din populaţia totală.

Această ideologie îngrozitoare, totalitară, s-a răspândit dincolo de mediul academic, de unde a început şi a infectat majoritatea instituţiilor noastre culturale de vârf. Acest lucru s-a întâmplat cu Times, sursa media cea mai urmărită de elitele noastre, acum ruşinat de fiasco-ul său cu "Proiectul 1619". Această ideologie este puternic reprezentată în multe dintre cele mai importante instituţii financiare şi de afaceri şi a fost îmbrăţişată de un mare număr ai bogaţilor ţării.

Recent, într-o schimbare binevenită, Trump a interzis utilizarea "teoriei critice a rasei" în instituţiile guvernamentale unde, spre surprinderea universală, se infiltrase deja puternic. Deşi trezirea este prea adânc înrădăcinată astăzi în cultura noastră pentru a putea fi vindecată doar cu astfel de acţiuni, îl aplaud pe Trump pentru că a încercat şi nu pot în niciun fel să sprijin oamenii care vor promova activ sau ignora orbeşte această ideologie toxică.

Mulţi oameni conştienţi de gravitatea problemei trezirii au subliniat că lucrurile s-au înrăutăţit în timpul administraţiei Trump şi dau vina pe tonul şi combativitatea sa generală. Este posibil să fie aşa, dar, spre deosebire de ei, cred că Trump ne-a făcut tuturor un serviciu ajutând la expunerea problemei, preexistentă cu mult înainte de 2016.

Trump este o personalitate complexă, unică în multe privinţe în analele politicii americane. În calitate de preşedinte care candidează pentru realegere, atât calităţile şi defectele sale, cât şi realizările şi eşecurile sale sunt acum pe buletinul de vot.

Dar principalul motiv pentru care îl votez este să-mi exprim opoziţia de principiu faţă de politicile preferate ale Partidului Democrat modern: "Green New Deal", "Medicare-pentru-toţi", mai multe impozite şi reglementări, lockdown-uri forţate şi, mai ales, acele politici care ajută şi susţin mişcarea terifiantă de trezire la a cărei creare i-au ajutat pe democraţi.