Şi tu, Polonia?

Dacă este să credem ştirile, Ucraina este sprijinită, în lupta împotriva agresiunii ruseşti, de mai toate statele europene. Desigur, Ungaria face opinie separată, dar asta nu ne mai miră, având în vedere că regimul de la Budapesta de mai bine de zece ani a devenit oaia neagră a Uniunii Europene. Însă dacă numărăm bob cu bob, vom vedea că numărul statelor care au întors spatele Ucrainei este de fapt mai mare. Austria, spre exemplu, nu a trimis aproape nici un fel de ajutor în Ucraina. Ca echipament militar, a găsit doar câteva căşti printr-un depozit. (Nu este o glumă). Nici Elveţia nu a transferat nimic util. România, la rândul ei, se plânge că nu prea are ce trimite. (Aici probabil e adevărat, ţinând seama de dezastrul dotării armatei române).

Mai nou, a scos şi Polonia capul deasupra tranşeei. Vorba vine capul, pentru că toată afacerea nu are nici o logică. Să începem totuşi de undeva. De luni de zile Polonia a impus un embargou pe grânele ucrainene. O vreme Uniunea Europeană a tăcut din gură. După un timp, Uniunea a decis să pună piciorul în prag şi a stabilit că embargourile de acest fel, impuse de Polonia şi de alte state membre, trebuie ridicate.

Ei bine... Nu. Polonia a refuzat să ridice embargoul. Ucraina, pe bună dreptate, s-a supărat. Preşedintele Zelensky a criticat măsura luată de polonezi. Care au reacţionat isteric. Premierul polonez a mustrat în termeni duri, chiar jignitori, Ucraina. Tentativele preşedintelui Poloniei de a propune un ton mai măsurat nu au dus nicăieri. Aşa că acum Polonia ameninţă deschis Ucraina că nu îi va mai livra arme. La Kremlin probabil că s-au deschis sticlele de şampanie. La Bruxelles toată lumea este stupefiată.

Cum s-a ajuns aici? Pe undeva, lucrurile sunt simple. Partidul de guvernământ din Polonia are o ideologie populistă. Este sprijinit masiv de micii fermieri. Iar alegerile se apropie. Aşa că guvernul s-a gândit să le facă un cadou micilor fermieri interzicând importurile de grâne din Ucraina. În timp ce bate toba naţionalismului.

Rar mi-a fost dat să văd un calcul politic mai prost. Poate că zeci de mii de voturi vor fi câştigate astfel. Dar protecţionismul economic nu este, în general, o afacere bună. Şi în Polonia, ca şi în majoritatea statelor lumii, în ultimii doi ani inflaţia a muşcat adânc din puterea de cumpărare a oamenilor. Mai ales preţurile la mâncare au sărit în aer. În aceste condiţii, un guvern raţional nu doar că nu ar fi interzis importurile de grâne din Ucraina, ba chiar le-ar fi încurajat. În fond, ce este mai important? Să se îmbogăţească o mână de fermieri sau să beneficieze de preţuri scăzute milioane de consumatori?

Schimbarea de strategie a Poloniei ne arată cât de iresponsabile sunt multe dintre "elitele politice" naţionale. Haideţi să facem o socoteală rapidă. Vrea sau nu vrea, Polonia tot trebuie să alimenteze Ucraina cu arme. Pentru asta a cheltuit deja câteva miliarde de euro. Cu siguranţă că se găseau acolo şi câteva zeci de milioane pentru a fi subvenţionaţi nemulţumiţii din agricultura poloneză, dacă tot ţin atâta la voturile lor.

Suspectez însă că situaţia este însă mai complicată. Cu toată retorica sa anti-rusească - perfect justificată, dealtfel - Varşovia nu este neapărat încântată de o victorie a Ucrainei în Est. Cele două state au multe de împărţit, istoric vorbind. După Al Doilea Război Mondial URSS-ul a anexat Lvov, un oraş multi-naţional (polonez, evreiesc, ucrainean şi german). Iar acum Ucraina se înarmează accelerat, ceea ce va schimba ecuaţia de putere în Est.

Să ne imaginăm un scenariu nu doar posibil, ci chiar probabil. Peste câţiva ani, Ucraina este în NATO. După ce a învins şi umilit marea Armată Roşie. O ţară nu doar înarmată până în dinţi, ci şi cu cea mai experimentată armată din regiune. Prin comparaţie, Polonia va părea un partener dispensabil, de categorie medie spre uşoară.

Aceasta este coşmarul ultra-naţionaliştilor din Est, nu doar de la Varşovia. Cei de la Bucureşti, de la Budapesta sau de la Bratislava ar prefera şi ei ca Moscova să învingă Ucraina. Ei îşi imaginează că regimul de la Moscova îi va cruţa pentru că sunt din aceeaşi plămadă, Ultra-naţionalistă. Pentru ei, Putin este un patriot.

Desigur, şi aceasta este o iluzie. Regimul lui Putin este, în esenţă, imperial şi fascist. Poate că va tolera nişte state-client, aşa cum a făcut-o şi regimul lui Hitler cu protejaţii săi din Croaţia sau Slovacia. Dar vântul nu bate în pânzele Moscovei. Zilele lui Putin sunt numărate. Măcar din prudenţă politică ultra-naţionaliştii de la Bucureşti, Budapesta sau Varşovia ar trebui să se abţină. Nu de alta, dar sunt curios cum o vor suci peste un an sau doi. Ce vor explica ei guvernului de la Kiev şi aliaţilor săi occidentali?

România mai are un motiv important să nu urmeze exemplul lamentabil al Poloniei. Transnistria. Înfrângerea Rusiei ar trebui să aducă şi rezolvarea problemei puse de această enclavă sovietică. Guvernul de la Kiev deja a sugerat că îşi poate asuma răspunderea eliminării trupelor ruse de acolo. Ucraina are nevoie de aliaţi raţionali, nu de pumnale politice înfipte în spate de politicieni lipsiţi de maturitate.