Panica domneşte cetăţenii. Nu, nu oraşul şi nici ţara, ci doar coaliţia de guvernare este sub stare de asediu. Pe bună dreptate, domnul Voiculescu poate spune, odată cu Costăchel Gudurău: "Tremur viaţa me, nu mai putem merge cafine. Facem responsabil guvernul". Un guvern din care, pînă de curînd, făcea şi domnia sa parte, dar de unde un Prim-ministru "cu tricou Metallica şi gîndire sulfuroasă" l-a scuipat afară ca pe o măsea stricată. Şi, nu aşa de capul lui, ci cu aprobare în regulă plus timbru şi ştampilă de la Cotroceni. Atunci, de unde şi pînă unde criză? De la "politică", desigur! Domnul Cîţu este şeful domnului Voiculescu doar la guvern. La partid are alţi şefi, pe domnul Barna şi pe domnul Cioloş, iar aceştia nu numai că nu şi-au dat acordul, (oricum nu puteau să o facă, pentru că nu i-a întrebat nimeni de vorbă!) dar au anunţat sus şi tare că domnul Voiculescu are susţinerea lor 101%, iar dacă e nevoie, pot să mai aducă încă nişte procente de acasă. Întrebarea hamletiană a crizei este aşadar: Guvernul bate partidul sau partidul bate guvernul? PNL zice că Guvernul bate, că de aia e Guvern, iar Primul ministru, Prim-ministru, şef peste toţi ăilalţi miniştri, adică! USR-Plus zice, dimpotrivă, că într-o coaliţie, fără susţinerea partidelor, Primul ministru este doar o cîrpă cu care poate să îşi şteargă cine o dori botinele, iar Guvernul nimic mai mult decît o unealtă a partidelor, supusă şi ascultătoare, ca orice unealtă. Prin urmare, cer cu încrîncenare plecarea de la şefia Guvernului a sulfuros gînditorului Prim-ministru Cîţu, cu tot cu Metallica lui, ca reparaţie simetrică pentru insultătoarea, provocatoarea, nedreapta şi cu totul ne-negociata alungare din guvern a nepreţuitului giuvaer userist Voiculescu. Mă rog, nu era el chiar un diamant, după cum recunoştea chiar domnul Barna, mai zilele trecute, cînd odorul său călca cu zarvă mare şi apăsat dintr-un rînd de străchini într-altul, făcînd praf cu acelaşi prilej şi oalele de primprejur.
Caratele urmau să sporească şi să iasă la iveală pe măsura victoriilor pe care Voiculescu era sigur că le va dobîndi în lupta pe care o angajase deja, hotărît, cu "sistemul", varianta mafia din sănătate. Ce mai, un erou ale cărui fapte de vitejie nu au apucat să fie exprimate în istorie, dar prin aceasta cu nimic mai puţin măreţe şi schimbătoare de soartă pentru orizontul omenirii. Problema pentru USR-Plus ar fi fost mult mai simplă dacă la Cotroceni s-ar fi aflat un cap încoronat, un reprezentant legitim al Dinastiei. Ar fi putut să-şi caute dreptatea simplu, direct, folosindu-se de experienţa lui Iordăchel Gudurău: "Bandiţii regimului acest secol lumină bagiucurînd constituţia ce aţi giurat voit ucidi di două ori cafine central şi piaţa endependenţi fratemeu fost reprezentant naţiuni. Victima frică merge telegraf sigur al treilea atentat bandiţi. Implorăm garanţia vieţii onorului contrar siliţi facem justiţie singuri. Trăiască Dinastia". Ei, însă, vezi... că aia e... la Cotroceni se află domnul Iohannis care, cît o fi el de domn, nu e nici cap încoronat, nici vreun os dinastic. E întruchiparea simbolic instituţională a "Republicii". Ceea ce, la urma urmei, nu ar fi fost un impediment de netrecut dacă domnii Barna şi Cioloş nu s-ar fi exprimat suficient de des şi vocal, public, cu cuvinte destul de grele în contra domnului Iohannis, Preşedintele României. Cam ce simţăminte le poartă, reciproc, domnul Iohannis s-a văzut limpede din faptul că Preşedintele l-a întîmpinat pe Cîţu cu decretul de mazilire a lui Voiculescu şi cu cel de numire a interimarului în persoana aceluiaşi Cîţu, nu în biroul din Foişor, ci în poarta Cotrocenilor, ca să nu mai piardă timpul ditai Prim-ministrul cu urcatul scărilor şi procedurile de securitate de la Palat.
De aici înainte încep, pentru toate părţile implicate, dilemele sfîşietoare. PNL-ul domnului Orban ar mai răsuci cu plăcerea cuţitul în rana userist-pluseriştilor, adăugînd şi ocara peste rană, cum zice englezul, dar dacă duşmanul cu care s-a culcat în pat se hotărăşte să îl părăsească, atunci liberalii se trezesc în postura de a contempla dezastrul rînjindu-le drept în nas: ori se predă în braţele PSD-ului, ori se pregăteşte de alegeri generale, unde-i aşteaptă, în cel mai bun caz, o înfrîngere onorabilă, iar în cel mai rău caz, un dezastru greu de evitat. La rîndul său, USR-Plus va trebui să treacă prin urechile acului cămila sau să găsească drumul printre Scylla şi Caribda, sperînd, împotriva speranţei, să nu-şi sfarme corăbiile. Dacă merge pe varianta radicală, "capul lui Moţoc-Cîţu vrem", atunci s-ar putea trezi fie cu propunerea ca Orban să îi ia locul lui Cîţu şi să ajungă acolo unde nu au vrut să ajungă acum nici un an de zile, ori să fie trecuţi pe tuşă de o posibilă "monstruoasă coaliţie" PNL-PSD, fie ea şi mascată. În sfîrşit, s-ar putea trezi în faţa urnelor, mult înainte de vreme, iar "bilanţul guvernării" la care au participat nu prevesteşte nicidecum un succes de răsunet. Ba, dimpotrivă! UDMR nu contează în ecuaţie. Orice s-ar întîmpla, ei sunt gata să stea de partea cîştigătorului, a celui mai puternic, să facă parte din următoarea formulă de guvernare, indiferent cine o formează, o susţine sau o inventează! Din povestea aceasta rezultă că, în ipoteza în care lucrurile sunt lăsate să alunece de la sine pe panta disoluţiei actualei formule de guvernare, singurul cîştigător posibil este PSD-ul. Pentru a evita această ruşionoasă şi strategică înfrîngere, coaliţia actuală de guvernare nu are decît o singură soluţie: "Pupat toţi piaţa endependenţi." Sigur, soluţia ideală cere întotdeauna sacrificii din partea fiecăruia. Doamna Atenaisa Perjoiu ar trebui să renunţe în scris la a mai pretinde paraferna de la fostul soţ; domnul Costăchel Gudurău, reprezentantul vaşnicei opoziţii guvernamentale, să se împace cu Raul Grigoraşcu, directorul prefecturii, urmînd să fie numit în postul de avocat al statului, rămas vacant prin moartea subită, ce macabră coincidenţă, chiar la cafine central, a nefericitului Pamfil etc. Dar, acestea sunt amănunte şi toată lumea ştie că în politică nu amănuntele contează, ci PRINCIPIILE!!!
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 16.04.2021, 03:42)
Curat murdar!
2. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 16.04.2021, 04:55)
Dumnezeii de carton se razboiesc acum pentru putere, nu au timp de noi!
2.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de anonim în data de 16.04.2021, 10:06)
de carton!?!?!? ...
Reciclaaaarrreeeaaaa! :)
3. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 16.04.2021, 11:44)
Situatia nu e din Caragiale .Ne-am fi amuzat.Situatia este dezgustatoare.Maleficul Dan Barna isi bate joc de liberali ,de presedinte ,de romani ,calare pe spinarea prostanacului Vladut.Barna este pericolul pentru democratie ,pentru romani ,care sper sa tina minte pana la alegerile viitoare .
3.1. Ba, este! (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de Autorul în data de 17.04.2021, 19:03)
Caragiale, bucatică ruptă! Iar daca poporul acesta uita, se dezvață, refuză sau se teme a mai rîde de prostia, nerozia, ridicolul si nimicnicia celor care se cațără mai intotdeauna primii în carul guvernării, atunci este in grav pericol să iasă pentru totdeauna din cadrul istoriei!! Dezgustul dumneavoastră si al multor altora, oricît de justificat, nu implică decît separarea, marcarea...
3.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 18.04.2021, 18:55)
Terapia rasului!Ne si vindecam asa si vindecam si societatea! Genial!
4. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 18.04.2021, 01:32)
Un gram de prevenţie,
E o tonă de corecţie!
Fu negustor plecat odată la drum cu un măgar şi un catâr,
Cu uşurinţă marea povară-şi dusă, pe drum drept, măgarul
dar la deal simţi că nu mai poate merge şi îl rugă pe catâr
să îl ajute, să ia o picătură din povara-i, mugind măgarul,
Catârul nu vru nici...